11,066 matches
-
ei și-au exprimat și prin artă, prin desen acest sentiment de solidaritate umană cu încercații planetei, găsind acea punte de legătură, acele similitudini între tradițiile nipone și cele românești. Atașez câteva dintre lucrările lor cele mai reușite. Bătrân gârbovit- aplecat peste ruine înfruntă moartea Valuri, cutremur, explozii și coșmaruri, Oameni minunați! Soare răsare Peste floarea de cireș Ruine și plâns. Old-bent bent over ruins faces death Waves, earthquake, explosions and nightmares, Wonderful people! Sun rises Over cherry blossom Ruins and
SOLIDARITATEA TINERILOR ROMÂNI CU POPORUL JAPONEZ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367000_a_368329]
-
lui Dumnezeu în chip voit dimpotrivă, se poartă cu trândăvie și nesupunere față de acesta, ne spune Sfântul Isaac Sirul, „e lăsat, fără îndoială, de Dumnezeu, să cadă în încercări ca să nu rămână virtutea nelucrată și din multă nelucrare, să se aplece spre altele și mai rele”70. Un semn al răbdării bolii și al culegerii foloaselor ei este acela că, simțind boala și purtându-o, nu mai simțim din partea ei „tulburarea pătimirii” 71, adică o suportăm cu nădejde și răbdare, ca
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
adevărat, mare păcat! -Șefu, hai! Te cheamă staful! E groasă rău! Nici n-am intrat bine pe ușă că am și fost luat pe brațe și săltat de câteva ori spre tavan. Când am revenit pe pământ, „golanii” s-au aplecat în fața mea, zicând în cor: - Să trăiți, domn președinte! - Lăsați mișto-ul, băieți, că nu-mi arde de glumă! - Auzi la el! Ești primul președinte care nu are numele cu sufixul “escu”! Acest sufix la președinți a fost ca un
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta se smulse ridicându-se mândru. Își întoarse pe jumătate corpul spre cei din carul prizonierilor domnești, aplecându-și capul către ei. - Mărite Doamne, eu mă închin doar ție. Tu ești și vei rămâne domnul meu, pentru că viața
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta se smulse ridicându-se mândru. Își întoarse pe jumătate corpul spre cei din carul prizonierilor domnești, aplecându-și capul către ei. - Mărite Doamne, eu mă închin doar ție. Tu ești și vei rămâne domnul meu, pentru că viața mi-o vor lua păgânii aceștia. Se întoarse către pașă, înfigându-i în ochi săgețile pline de ură ale privirilor
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pământ..." Tobele băteau căutând să astupe vocile supușilor ortodocși care recitau odată cu cel condamnat, rugăciunea. Pașa se ridică în picioare. - Nemernicie. Ghiauri netrebnici. Faceți ceva să tacă! răcni puternic, îndemnând să i se taie cât mai repede capul. Ienicerii îl aplecară pe butuc. Vocea lui nu înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Profesor Dumitru Stăniloae... 1. Introducere Acum, la începutul acestui studiu vom sublinia faptul că teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae este o teologie filocalică. Este frumoasă prin însăși natura ei, dar conduce și la o înfrumusețare duhovnicească a celor ce se apleacă să o studieze. Oricine citește o scriere a Părintelui poate să-și dea foarte repede seama că are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai găsește într-o asemenea consistență și intesitate, la alți teologi. Iar
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
om de zăpadă și începu să meargă alături și în pas cu el. - Mă cunoști, de bună seamă, Dar pe tine, cum te cheamă? - Eu sunt Ominomi! - Cred că știi și tu, prea bine, că la rimă Iarna ține. Ominomi aplecă capul cu rușine și șopti ca să nu fie auzit de alții: - Eu sunt nou și încă nu mă pricep! Dar... vreau să învăț! Ridică ochii cu speranță. Dacă găsesc pe cineva care să îmi arate cum să vorbesc și cum
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
amenințător, de care însă copiii nu se mai sinchisesc urmărindu-i totuși zvăcnirile. La un moment dat este sugerată un fel de furtună tropicală, totul este în stare de alertă, fâșâitul frunzelor și troznitul crăcilor din coronomamentul arboretului care se-apleacă până la pământ într-un ecou reverberat și sinistru al vântoaselor tropicale declanșează în oameni o anume îngrijorare, cerul se întunecă și fulgerele pun în lumină straturile de nori negri ce-așteaptă să se reverse din minut în minut și trăznetele
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
un punct În mișcarea timpului meandru. E vremea răsăritului, mi-am zis, Și gândul umblă după desăvârșire E vremea răsăritului, Și te-am zărit atât de firavă, Atât de subțire. Atât de singură te-am văzut Printre stâncile colțuroase Și aplecându-mă să te feresc M-am scufundat În mine să te adăpostesc... Pentru că aveai petale de lumină Și semne leonine, regale În fragilitatea ta năvălită de vânt Atât de singură Sub eternitatea cerului Măriei Sale Acolo sus, în singurătăți Atât de
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
lăsa să treci nepăsător prin tainicele lui cărări, unde numai ursul si alte jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
care ea nu le știa că ar fi fost în urmă cu doar câțiva ani. În schimb, bărbatul ce-i sprijinea brațul cu o mână, agățat cu cealaltă de o curelușă prinsă-n plafon, a fost mai atent. S-a aplecat ușor către pălăria din fața sa și i-a vorbit destul de tare: - Mai e puțin, mamă. Ai răbdare că ajungem noi! A întrebat mama dacă mai e mult, a lămurit-o el imediat pe cea care întorsese capul și-l privea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
nu-și putea opri tremurul mâinilor, fără să privească la bărbatul căruia i se adresase. - Cel mult cinci minute, mamă. Uite suntem la marginea localității. Încă puțintică răbdare, a liniștit-o el în timp ce-și aranja nodul cravatei grena, aplecându-se ușor pentru a fi auzit. - Numai atât? s-a mirat Florica încercând să privească pe fereastră peste pălăria de modă veche a bătrânei. Observând cu ochii ei primele case, a tras fermoarul genții din care a scos la iveală
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
164 din 13 iunie 2011 Toate Articolele Autorului În romanele Melaniei Cuc, fiecare volum are etapa sa cronologică, epoca istorică, personaje care se deosebesc între ele sau se aseamănă, după cum merge firul ,,poveștii”. În „Femeie în fața lui Dumnezeu”, prozatoarea se apleacă spre civilizația Samizegetusei și credința bătrânului Zamolxes, dar face și trecerea spre condiția femeii în lumea de azi. Romanul se inscrie în proza erosului, având ca temă mitul iubirii și motivul cuplului. Experiențele limită trăite de eroină, aflată în căutarea
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
nici mustăți... doar o coroană aprinsă de spini.” În romanele Melaniei Cuc, fiecare volum are etapa sa cronologică, epoca istorică, personaje care se deosebesc între ele sau se aseamănă, după cum merge firul ,,poveștii”. În „Femeie în fața lui Dumnezeu”, prozatoarea se apleacă spre civilizația Samizegetusei și credința bătrânului Zamolxes, dar face și trecerea spre condiția femeii în lumea de azi. Romanul se inscrie în proza erosului, având ca temă mitul iubirii și motivul cuplului. Experiențele limită trăite de eroină, aflată în căutarea
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde. Semnificația paradisiacă a visului Daciei, în care este descris un univers nevăzut, naște o
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
mi-au fost date de Dumnezeu, în izvorul nesecat al cuvântului. Inginer chimist de profesie, absolventă a Institutului Politehnic București în 1984, ulterior convertită în truditor în lumea plină de mister a marketingului și vânzărilor (din 1990 încoace) m-am aplecat modest spre scris în ziua a treisprezecea a lui ianuarie 2009, refugiindu-mă departe de zbuciumul nesfârșit al lumii nebune în care trăim... Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie
PROFIL DE AUTOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367198_a_368527]
-
mi-au fost date de Dumnezeu, în izvorul nesecat al cuvântului. Inginer chimist de profesie, absolventă a Institutului Politehnic București în 1984, ulterior convertită în truditor în lumea plină de mister a marketingului și vânzărilor (din 1990 încoace) m-am aplecat modest spre scris în ziua a treisprezecea a lui ianuarie 2009, refugiindu-mă departe de zbuciumul nesfârșit al lumii nebune în care trăim... Momentan viețuiesc alături de fiica mea, Mădălina Andreea ( 23 ani) la Limassol, Cipru. Un echilibru căpătat treptat cu
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
de neguri ce se-aștern uneori peste noi rătăciri abisale... cuprind cu speranțe văzduhul pe care stă scris cu seve-nroșite „destin” pierdute sunt clipele-n taine... menirii de-a fi lângă tine mă închin și genunchii-mi sunt grei mă aplec peste timp și privesc înainte te doresc liniștit fericit te doresc și-n miresme de tei te-oi iubi nesfârșit... Referință Bibliografică: Destin / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 170, Anul I, 19 iunie 2011. Drepturi de Autor
DESTIN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367243_a_368572]
-
divin, Nina are confirmarea și revelația viitorului. Emanuel „alerga neobosit în toate părțile, pentru a-i ajuta pe cei suferinzi. Ridica scaune cu rotile, ducea de mână orbi. Îi mângăia pe copiii infirmi și le dădea bomboane. Se oprea, se apleca, își dăruia zâmbetul.” Venise rândul ei să se apropie de el, să îl susțină, să îi arate că l-a iertat. Iar Nina nu se dă înapoi. Emi „redescoperi în ochii ei lumina dragostei pentru el. Arăta ca un foc
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
ochi deschiși, femeia ce iubește Privirile-și afundă în minunații lujeri Ce năzuiesc speranța unei iubiri sublime Și risipesc neliniști ivite dintre umbre O sete de lumină și dragoste pătrunde În universu-i pur și-atât de plin de tine... Se-apleacă peste ape și-și oglindește fața Petalele de nufăr în gânduri le adună Și-și făurește-n taină, țesut cu fir de lună Un vis frumos, cu pace să-i dăruiască viața. Departe peste ape, tu, călător prin astre Zadarnic
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Caligraf", poetul și jurnalistul Florea Burtan care a deschis paginile pentru creatorii din Teleorman, dar și pentru numeroși colaboratori din București, din alte zone ale țării și de peste hotare și în același timp urmărește reflectarea diverselor proiecte editoriale. M-am aplecat cu drag să aștern câteva rânduri despre ei. Ei merită reverența noastră pentru nobila muncă de a așterne frumoase pagini, sălaj bucuriei sufletului, pagini prin care se confirmă profundă și valoroasă spiritualitate a poporului român. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
Proaspete legume și vreo patru ouă moi, Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață. Cu un furou cam scurt în care adormise Simții parcă ceva urcând pe noi abscise. Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine, Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine, Și asta repede acum, fără preludiu, Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu. Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]