2,765 matches
-
prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul al V-lea. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
călătorii ale lui Neil, incluzând unele călătorii ciudate în trecut (călătorul temporal aproape că este ars ca vrăjitor; este închis în Vestul Sălbatic și scapă atunci când frații Younger jefuiesc banca), păstrând însă mesajul anti-război al lui Wells. Totuși, adaugă elementul apocalipsei din care rezultă în lumea eloilor și morlocilor, apocalipsă apărută în urma unui război în care s-a folosit o bombă antimaterie inventată de călător în timpul său. Versiunea lui George Pal a oferit și ea un pic din asta, dar a
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
trecut (călătorul temporal aproape că este ars ca vrăjitor; este închis în Vestul Sălbatic și scapă atunci când frații Younger jefuiesc banca), păstrând însă mesajul anti-război al lui Wells. Totuși, adaugă elementul apocalipsei din care rezultă în lumea eloilor și morlocilor, apocalipsă apărută în urma unui război în care s-a folosit o bombă antimaterie inventată de călător în timpul său. Versiunea lui George Pal a oferit și ea un pic din asta, dar a făcut-o cu mai multă inteligență și finețe; aici
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
a fost atent depus în mormântul unui călugăr creștin din secolul al VIII-lea sau al IX-lea. Manuscrisul se află la Muzeul Egiptean din Cairo. Versiunea etiopiană a fost descoperită în anul 1910. "Terminus post quem" - momentul după care Apocalipsa lui Petru a fost scrisă - este dezvăluit prin utilizarea sa în cartea apocrifă 4 Ezdra, care a fost scrisă aproximativ în anul 100, și este utilizat în capitolul 3 al Apocalipsei. Apocalipsa lui Petru era scrisă din punct de vedere
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
în anul 1910. "Terminus post quem" - momentul după care Apocalipsa lui Petru a fost scrisă - este dezvăluit prin utilizarea sa în cartea apocrifă 4 Ezdra, care a fost scrisă aproximativ în anul 100, și este utilizat în capitolul 3 al Apocalipsei. Apocalipsa lui Petru era scrisă din punct de vedere intelectual simplu, cu accente elenistice grecești și face parte din același gen ca și literatura pseudo-clementină, care era foarte populară în Alexandria. Ca și literatura pseudo-clementină, Apocalipsa lui Petru a fost
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
anul 1910. "Terminus post quem" - momentul după care Apocalipsa lui Petru a fost scrisă - este dezvăluit prin utilizarea sa în cartea apocrifă 4 Ezdra, care a fost scrisă aproximativ în anul 100, și este utilizat în capitolul 3 al Apocalipsei. Apocalipsa lui Petru era scrisă din punct de vedere intelectual simplu, cu accente elenistice grecești și face parte din același gen ca și literatura pseudo-clementină, care era foarte populară în Alexandria. Ca și literatura pseudo-clementină, Apocalipsa lui Petru a fost scrisă
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
în capitolul 3 al Apocalipsei. Apocalipsa lui Petru era scrisă din punct de vedere intelectual simplu, cu accente elenistice grecești și face parte din același gen ca și literatura pseudo-clementină, care era foarte populară în Alexandria. Ca și literatura pseudo-clementină, Apocalipsa lui Petru a fost scrisă pentru publicul larg și a avut un număr mare de cititori. Apocalipsa lui Petru este concepută ca un discurs al lui Hristos cel Înviat către credincioșii săi, oferind o viziune întâi despre cer, și apoi
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
accente elenistice grecești și face parte din același gen ca și literatura pseudo-clementină, care era foarte populară în Alexandria. Ca și literatura pseudo-clementină, Apocalipsa lui Petru a fost scrisă pentru publicul larg și a avut un număr mare de cititori. Apocalipsa lui Petru este concepută ca un discurs al lui Hristos cel Înviat către credincioșii săi, oferind o viziune întâi despre cer, și apoi despre iad. În forma unei "nekyia", Apocalipsa lui Petru prezintă detalii despre pedepsele în iad pentru fiecare
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
publicul larg și a avut un număr mare de cititori. Apocalipsa lui Petru este concepută ca un discurs al lui Hristos cel Înviat către credincioșii săi, oferind o viziune întâi despre cer, și apoi despre iad. În forma unei "nekyia", Apocalipsa lui Petru prezintă detalii despre pedepsele în iad pentru fiecare tip de păcat, detalii care mai târziu vor fi redate de către Hieronymus Bosch, și descrie plăcerile din cer pentru fiecare virtute. În cer, în această viziune, În iad: "Apocalipsa lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
nekyia", Apocalipsa lui Petru prezintă detalii despre pedepsele în iad pentru fiecare tip de păcat, detalii care mai târziu vor fi redate de către Hieronymus Bosch, și descrie plăcerile din cer pentru fiecare virtute. În cer, în această viziune, În iad: "Apocalipsa lui Petru" oferă cea mai veche mărturie din literatura creștină a acelor reprezentări imagistice ale raiului și iadului care au exercitat o influență atât de răspândită și de îndelungată. Imaginile sale se înrudesc foarte puțin sau deloc cu "Cartea lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
veche mărturie din literatura creștină a acelor reprezentări imagistice ale raiului și iadului care au exercitat o influență atât de răspândită și de îndelungată. Imaginile sale se înrudesc foarte puțin sau deloc cu "Cartea lui Daniel", "Cartea lui Enoh" sau "Apocalipsa Sfântului Ioan". Singurele sale paralele din scriptura canonică, cu excepția notabilă a celei de a Doua Epistole a lui Petru, se pot găsi în Isaia 66:24, Marcu 9:44, 48 și în parabola din Luca 16:19. Această apocalipsă este
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
sau "Apocalipsa Sfântului Ioan". Singurele sale paralele din scriptura canonică, cu excepția notabilă a celei de a Doua Epistole a lui Petru, se pot găsi în Isaia 66:24, Marcu 9:44, 48 și în parabola din Luca 16:19. Această apocalipsă este într adevăr iudaică prin severitatea moralei sale și chiar prin frazeologia întrebuințată (cf. utilizarea frecventă a cuvântului "drept" și ideea că Dumnezeu și nu Hristos va veni să-i judece pe păcătoși). Dar adevăratele paralele, dacă nu și adevăratele
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
sale cu privire la răsplățile și pedepsele ce îi așteaptă pe oameni după moarte pot fi găsite în credințele grecești care și au lăsat amprenta asupra unor pasaje cum este, de pildă, Viziunea lui Er de la sfârșitul Republicii lui Platon. Raiul din "Apocalipsa lui Petru" este asemănător cu Câmpiile Elizee și cu Insulele Binecuvântaților. Aici, sfinții sunt încoronați cu flori și sunt frumoși la chip, intonând cântece de laudă în aerul înmiresmat, pe un tărâm strălucind de razele soarelui. Pe lângă acest rai, Noul
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
este asemănător cu Câmpiile Elizee și cu Insulele Binecuvântaților. Aici, sfinții sunt încoronați cu flori și sunt frumoși la chip, intonând cântece de laudă în aerul înmiresmat, pe un tărâm strălucind de razele soarelui. Pe lângă acest rai, Noul Ierusalim al Apocalipsei pare auster, dar este o cetate spirituală: „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul”. La fel și în cazul chinurilor prin care
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
este o cetate spirituală: „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul”. La fel și în cazul chinurilor prin care trec păcătoșii în "Apocalipsa lui Petru". Aici nu ne aflăm în Sheolul evreiesc, sau printre focurile din câmpia lui Hinnom, ci ne aflăm printre caznele din Tartar și noroiul clocotitor al lacului aherusian. De aceea nu este surprinzător că în viziunile de același gen
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
ci ne aflăm printre caznele din Tartar și noroiul clocotitor al lacului aherusian. De aceea nu este surprinzător că în viziunile de același gen de mai târziu chiar numele ce țin de infernul grecesc sunt atribuite unor locuri din iad. "Apocalipsa lui Petru" arată o remarcabilă afinitate de idei cu a Doua Epistolă a lui Petru; mai prezintă o paralelă importantă și cu Oracolele sibiline (cf. Orac Sib., II, 225 sqq.), în timp ce influența sa este aproape sigur că s-a făcut
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
din carte; cel păstrat de Macarie cel Mare a aparținut probabil discursului eshatologic de la început. Ținând cont de întinderea întregii cărți de la 270 de versete la 300, fragmentul de la Akhmîm conține aproape jumătate. Clement din Alexandria posibil să fi considerat "Apocalipsa lui Petru" ca parte a "Sfintei Scripturi". Eusebiu, în "Historia Ecclesiae" (VI. 14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la toate Scripturile canonice, fără a fi omise toate cele care [acum] sunt contestate
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la toate Scripturile canonice, fără a fi omise toate cele care [acum] sunt contestate, mă refer la "Cartea lui Iuda" și alte epistole generale. De asemenea, "Epistola lui Barnaba" și așa numita "Apocalipsa lui Petru"”. Așadar această lucrare trebuie să fi existat în prima jumătate a secolului al doilea, care este data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui Petru". Deși numeroasele referiri la acesta scriere fac dovada că
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
prima jumătate a secolului al doilea, care este data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui Petru". Deși numeroasele referiri la acesta scriere fac dovada că se găsea într-o largă circulație, în cele din urmă Apocalipsa lui Petru nu a fost acceptată în canonul creștin. Manuscrisul a fost descoperit în 1886 de către Misiunea Arheologică Franceză într o veche necropolă din Akmîm în Egiptul de Sus. A fost publicat la Paris în 1892 (Bouriant, "Mémoires publiés par
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
membres de la Mission Archéologique Française au Caire", T. ix., fasc. 1, 1892). Manuscrisul se află acum la Muzeul Gizeh și s-a susținut că a fost compus între secolele al VIII lea și al XII lea. Până la descoperirea fragmentului, despre "Apocalipsa lui Petru" se știa din următoarele surse: Din aceste relatări putem bănui că "Apocalipsa lui Petru" a fost scrisă înainte de mijlocul secolului al II-lea și că a cunoscut o largă circulație; a ajuns destul de cunoscută și trebuie să fi
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]