2,777 matches
-
am constata că unii dintre ei luau de bun fiecare cuvânt din descrierea machiavelică a lui Marcel Prévost. Înnebuniți, aceștia credeau sincer că societatea se îndrepta cu pași mari spre pierzanie, și au perceput flirtul ca pe o prefigurare a Apocalipsei. "Of, iubirea de mâine!...of, femeile de mâine!", exclamă Victorien de Saussay în L'Évolution de l'amour, galante enquête. "Tinerele fete care se vor transforma în aceste femei au fost deja dezonorate de când cu "semi-virginele", iar aceste semi-virgine vor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
periculos, culmea perversității feminine. Este în același timp și o maladie morală, o primejdie de moarte care amenință tineretul și, prin intermediul acestuia, întreg corpul social, deja atins de decadența sfârșitului de secol. Dacă era să te încrezi în aceste Cassandre, Apocalipsa era aproape, iar flirtul tinerelor fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete. Însă, dacă stăm să ne gândim, acești predicatori alarmați nu se înșelau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1978) prezentau filme de acțiune plasate în Vietnam și criticau intervenția Statelor Unite, ridicînd totodată și problema intervenției imperialiste în țările lumii a treia. Cele două mari filme despre Vietnam, turnate la Hollywood, Vînătorul de cerbi (The Deer Hunter, 1978) și Apocalipsa acum (Apocalypse Now, 1979) au făcut ambele uz de un scenariu de tip "în inima întunericului" (aluzie la cunoscuta nuvelă a scriitorului englez Joseph Conrad, n.t.) pentru a prezenta o viziune rasistă a americanului "inocent" aruncat în mijlocul violențelor războiului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
religios care, în secolul trecut, a condus un grup de fanatici fundamentaliști în California. Aceștia au locuit într-o peșteră, aflată sub actuala locuință a familiei Freeling, determinați de convingerea că se apropia sfîrșitul lumii. Îndată după ce momentul prezis al apocalipsei a trecut, membrii sectei au revenit asupra hotărîrii și au încercat să iasă din peșteră, dar Kane astupase intrarea cu o piatră. Conform zvonurilor, secta a fost masacrată de indieni, dar în film, sufletele lor locuiesc în continuare în peștera
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
își au proprii lor "miniștri" ai informației, educației și apărării, ca și propriul lor "strateg" care să le producă sunetele electronice, folosind metafore militare și revoluționare pentru a se descrie pe ei înșiși. Este, de asemenea, și o vreme a apocalipsei pentru oamenii negri, o vreme cînd ar face bine să facă ceva ori vor plăti pentru asta. Sister Souljah cîntă despre " Soluția finală, sclavia s-a reinstaurat", povestindu-ne cum președintele abia a anunțat că el, vice-președintele Duke și Congresul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
triplul "K", semnificînd Ku Klux Klanul. El și alți rapperi evocă în mod frecvent imagini ale unei Americi fasciste, contemporane și viitoare. Alți raperi proiectează și ei un viitor apocaliptic unde violența este îndreptată împotriva negrilor. Pentru mulți dintre raperi apocalipsa este în plină desfășurare. Mulți negri cred că HIV și SIDA au apărut ca urmare a unei conspirații guvernamentale cu scopul de a-i ucide pe negri, că traficul de droguri este încurajat și permis de către guvern pentru a distruge
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Mishima de a exprima unitar și verosimil o criză erotică devenită criză existențială este cu atât mai dificilă cu cât protagonistul nu întrevede nicio ieșire din regimul strict al disimulării. Nici războiul, nici sfârșitul lui, petrecut în imediata vecinătate a apocalipsei nucleare, nu estompează tensiunea acestei necesare căutări. Întâlnirile cu Sonoko devin tot mai frecvente după căsătoria ei cu un alt bărbat, iar apropierea funcționează tot mai evident ca un procedeu revelator: cu cât femeia e mai accesibilă, cu atât devin
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul comun în mărturisirea lui Sabato că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul comun în mărturisirea lui Sabato că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost de o catastrofă. Întâmplările prin care trece Gog sunt fără excepție esențiale pentru înțelegerea biografiei și a viziunii sale despre lume. Geniali sau mizerabili, în prăvălia lui Ben-Chusai, negustorul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fracturarea acestei familii. Titlul are o semnificație cât se poate de clară, în acord cu intenția explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către fiecare dintre martorii ei, și, mai mult decât toți
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către fiecare dintre martorii ei, și, mai mult decât toți ceilalți, de Tabita, cea mai tânără dintre cei trei copii rezultați din mariajul forțat și nefericit
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi, apărute parcă în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bunul obicei al respectului față de diversitate, cultivat intens de mai bine de trei secole. Deși despre Banat se poate scrie și vorbi în termenii unei identități solide, zonele vulnerabile, unde memoria consemnează inevitabile metamorfoze, sunt deopotrivă zone ale autenticității. Astfel, apocalipsele majore și cele mărunte se succed ca etape distincte ale unui ciclu istoric și vital. Însă povestea nu-și poate revela metaforele dacă nu există nostalgie, uitare, disoluție și un nou început. "Dilema", anul V, nr. 232, 28 iulie 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fără modificări și acționând în numele grației divine. În schimb, filosoful Thomas Greenwood publică un studiu esențial despre anglicanism (Le Nouveau Prayer-Book). Vasile Gheorghiu 16 propune studiul Le Royaume de mille ans et le dernier combat, un comentariu aplicat pe marginea Apocalipsei Sfântului Ioan. P. Partenie 17 publică studiul Le rôle actuel de la confession dans l'Église Orthodoxe; ce qui doit savoir le confesseur, în timp ce arhimandritul I. Scriban realizează o trecere în revistă a tuturor organizațiilor ce militează pentru unirea Bisericilor, într-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Roma, care erau din punct de vedere spiritual mult mai bine formați (cf. Rom 1), nu puteau să tolereze și să aprobe josniciile, extravaganțele și destrăbălările împăratului lor care le apărea, după cum l-a descris mai apoi chiar și autorul Apocalipsei, drept un monstru cu cele șapte capete și zece coarne. Dacă Ioan Botezătorul nu a ezitat să-l admonesteze pe Irod pentru imoralitatea căsătoriei cu cumnata sa, Irodiada (cf. Mt 14, 1-12), s-ar fi putut abține oare creștinii din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Îi permite lui Baskerville să Îl demaște pe presupusul asasin, ea Îi dă ocazia și să Înțeleagă În ce măsură s-a Înșelat În deducțiile sale. Pornind de la analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită că asasinul urma cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei, decide să-l inducă În eroare, furnizându-i false indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe Baskerville, sfârșește prin a se Înșela pe sine și se convinge că omorurile erau
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
captiva pe cititor, poemele par nu scrise, ci caligrafiate"104. Mânuind bine limbajul, de a cărui capacitate se folosește pentru a transmite mesaje emoționale către cititor, Ana Blandiana suferă însă, odată cu fiecare literă pe care o conturează, de teama iminentei apocalipse, provocată de realitatea exterioară: "Neliniștea mea actuală vine din descoperirea că împletirea binelui cu frumosul, kalokagathia, care a stat la baza culturii europene, de la Grecia antică încoace, e tot mai mult înlocuită de o realitate estetică născută din împletirea răului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pusă în legătură cu iubirea. O notă nouă o constituie dezvoltarea simbolului purității, din aceeași mare temă a iubirii, care, însă, atribuită condiției de poet, impune sacrificii, după cum am arătat mai sus. Marcând începutul unui timp al degradării, care cuprinde ca o apocalipsă bacoviană totul, acest al doilea volum atrage atenția asupra obiectului central al volumelor ce vor urma, aducând, în prim-plan, pentru prima dată, tema morții. Este, totodată, începutul deconstrucției vârstei prime și fericite a copilăriei: Va veni o vreme,/ Când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
frunză care să nu-mi semene/ Ajutați-mă să găsesc un animal/ Care să nu geamă cu glasul meu/ Pe unde calc pământul se despică/ Și morții care poartă chipul meu/ Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți". (Legături), chiar dacă "Apocalipsa este aici individuală"82. Considerându-l "volum cu adevărat caracteristic poetei"83, Nicolae Manolescu evidențiază "discursul devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau aproape toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Amfiteatru, unde oamenii sunt plante, cărora le este interzis dreptul să se manifeste. Din păcate, poeta însăși, care inițial propusese somnul drept soluție pentru ca: tot ce nu reușesc să trăiască/ Întâmple-li-se în somn; transformă somnul însuși într-o Apocalipsă, semn că monitorizarea comunismului se putea întinde până dincolo de ceea ce era la vedere, această ideologie cuprinzând, asemenea tentaculelor unei caracatițe, până și spațiul cel mai intim al oamenilor, gândurile acestora: "Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
el cadrul natural sau satul copilăriei, dar, în orice caz, unul edenic, accentuează criza, care devine sufocantă. Stea de pradă devine vocea celor mai profunde țipete ale poetei, în fața disperării, a singurătății, a pierderii de sine. Cuprins totul de o Apocalipsă generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi: "Tu treci prin ceață/ Și eu știu că treci,/ Și e destul ca norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, la care moartea pare să domine doar exteriorul (și abia în volumele de sfârșit să se extindă și asupra spațiului intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Înainte, însă, de studiul comparativ privind tipurile de poetică ale autoarelor menționate, considerăm pertinentă o incursiune în biografia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, la care moartea pare să domine doar exteriorul (și abia în volumele de sfârșit să se extindă și asupra spațiului intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Un element specific studiului nostru îl considerăm a fi și capitolul de analiză a retoricii poeziei interzise din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]