26,366 matches
-
că albăstreaua era advocatul meu...Până la urmă, zâna florilor, împreună cu florile de lângă ea, o trecut în altă încăpere. Albăstreaua de lângă mine abia o apucat să-mi șoptească: „Acum ți se hotărăște soarta. Vei fi condamnat ori achitat.” N-o mai apucat să-mi spună altceva, că o apărut zâna cu jurații. Atunci s-o făcut o liniște ca În biserică și zâna o început să vorbească: „Am stat, am socotit și am găsit că ești vinovat și te-am condamnat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de aprobare. Si... atât. Să ajungem data viitoare și vedem noi al cui este sacul cu făină - a răspuns Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un taur, da’ pe mine nu mă interesează asta. Eu vreau să știu dacă îi bun pentru cărăușie. Te mai îndoiești, jupâne? Nu ai văzut cum a descărcat singur un car plin? Si apoi l-am luat ca să nu ne apuce recolta vitoare cu marfa necărată. In acest timp, Mitruță aștepta hotărârea lui Aizic cu inima cât un purice. „Să nu te puie dracul să nu-l primești, jupâne, că îți sucesc gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții aici. Când mai trecem pădurea? Continuând să râdă, cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zici? Aș face eu o schimbare, dar nu se poate, Dumitre. Ce schimbare ai face, mă rog matale? Dacă aș putea, l-aș înjuga pe Iordache Cocoșitu în locul murgului meu, că îi cam vlăguit. Ce spui, Pâcule? Ce te-o apucat? Am eu așa un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au auzit câteva voci deodată. Stați! Ce vă grăbiți? Ascultați și o să aflați. Pâcu s-a oprit din vorbire, a tras de câteva ori din luleaua stinsă de multă vreme, s-a uitat cu necaz la ea și s-a apucat s-o meremetisească pe îndelete. Cei din jur făceau zâmbre, dar nu aveau ce-i face, pentru că îl știau bine pe Pâcu...N-a ieși el din pasul lui, ferita sfântului. Doar moș Dumitru își permitea să-l mai înțepe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
credeai că doctorii se joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam asta de la început în loc să asultați, vă apuca sforăitul, iar eu predicam ca Moise în pustiu. Vreau să vă amintesc că n-am glumit când am spus că cei slabi de inimă să plece, pentru că nu-i o joacă. Spune mai departe, Pâcule, pentru că, dacă n-o murit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă ca toți morții. Când mori acasă îi una, iar dacă mori în spital îi alta. Acasă te ține vreo trei zile și apoi în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene, la întâmplare. Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să nu te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman, după care îi ajută, îndatoritor, pe cei doi răniți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Deschid lista de comenzi. Domnul Claude se află în pivniță împreună cu domnul Sami Hirsch, agent de asigurări. Patronul bistroului tocmai s-a decis să-și facă o asigurare împotriva inundațiilor. Unii, mai suspicioși, s-ar putea mira că l-a apucat prevederea tocmai duminică seara, dar o asigurare este o chestiune de inspirație. Și lui Claude i-a venit inspirația duminică seara. Putea să-i vină să parieze pe un cal. Dar lui i-a venit să parieze pe o inundație
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cere nota. Francis și Didier fac față cu greu ultimelor comenzi. Kiril îi spune lui Lionel: — O să rămâi singur în tot localul. — Vin cu voi. Singur, n-are nici un haz. Roman devine practic: Mergem după Albanez: nu cred c-a apucat să le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De acord, spune Roman, agitându-și disperat degetele pentru o ultimă rație
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e cu ochii pe noi. De destin mai scapi, de fisc - niciodată. A fost o glumă; nici de destin nu scapi niciodată. Dacă am bon fiscal, pot să trec suta asta la deduceri personale? zice Lionel la mișto. — Dacă mai apuci să-ți faci declarația de impozit. Esmé dă foc pe rând fiecărui fir de păr. Își apropie mâinile la câțiva milimetri de un glob de cristal, fără să-l atingă. Globul începe să plutească între mâinile ei ca în numerele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâi, o să-ți taie calea o oloagă, la drum de seară. Partea bună e c-o să te culci cu ea. — Perversule, îl încurajează Kiril. — O să-ți mai taie calea și doi - ezită - de fapt, trei ciungi. Voi doi nu mai apucați să-i vedeți, îi liniștește ea pe Roman și Kiril. O să fiți deja morți. Ce bine, ciungii aduc ghinion, zice Kiril, mai liniștit. Dar ăștia au mai puțină importanță, le ignoră Esmé comentariile. Important e că, în cele din urmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Kiril deschide ușa și sare afară. Se pregătește să iasă și Roman, când Esmé îi spune lui Lionel în română: — Compatriotule, să zici mersi: trebuia să mori pe 12 mai, da’ ți-am făcut cadou o zi de la mine, s-apuci să-ți serbezi ziua de naștere. În ziua morții, din păcate. Dacă tot mi-ai făcut cadou o zi, de ce nu-mi faci mai multe? — Puterile noastre sunt limitate. Și așa o să trebuiască să fac un referat, să dau explicații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așa că respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau. Nu că Lionel ar fi fost un afemeiat, ca să zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă: întotdeauna fusese ponderat în privința femeilor, viața de șantier nepermițându-i relații mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
specifică gulerelor albe, Lionel s-a decis să frecventeze salonul de dans în prima duminică din fiecare lună, să salte o dansatoare de ocazie, s-o ducă la un hotel de două stele din apropierea gării, s-o consoleze rapid, ca să apuce să ia trenul înapoi la timp și să doarmă câteva ore bune, cât să nu meargă lunea obosit la serviciu. Era micul lui secret și al uneia, Polichinelle. În cei cinci ani de când descoperise salonul, consolase 58 de nanteze. Sigur
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să nu se stingă. — Știu, aseară am venit târziu acasă, se simte Lionel obligat să se scuze. — Nu e grav. Prima duminică din lună... e de înțeles. Munciți prea mult, domnule Lionel. Lionel o privește lung: ce i-o fi apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uriașă geantă cu scule și un pachet plin cu țevi de diverse mărimi. Claude deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și am golit boilerul, poți să te apuci de treabă. Cât timp o să-ți ia? — Cinci-șase ore, depinde ce găsesc, răspunde morocănos Roman, încă mahmur după beția, de unul singur, din noaptea precedentă. Claude începe să urce scara spre chepengul care duce în bistrou. Îl întreabă într-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și împinge cu toată forța. Fără succes. E ora 11.10. Claude mulinează încet. Scoate montura din apă și schimbă momeala: trece pe boillies cu aromă de scorțișoară. Îl întreabă pe Clovis: — De când venim noi la pescuit? — De când m-am apucat de băut, răspunde Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E ora 11.15. Roman încearcă să spargă chepengul cu un baros. Inutil. Apa a ajuns
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer. Îți place chimonoul meu? schimbă Lionel subiectul. — Enorm. Chiar voiam să te întreb, ce te-a apucat? — Am vrut să-mi fac seppuku. N-am avut sabie. — De ce să te omori? Pentru că nu vreau să se întâmple cum a zis ea. Dacă tot e să mor, am să mor când vreau eu. Și... îmi pare sincer rău
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nostru notarial. Tot ce vezi în casa asta a fost cumpărat la licitațiile organizate de noi. — Liliane, dacă ți-aș spune povestea neinteresantă a vieții mele, ai vedea că pot să mor fără nici un regret. În afara celui că n-am apucat să devin cetățean francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel, o să fac tot ce pot ca să te salvez, îi spune Liliane, pasională și ușor abțiguită, din ușă. — E puțin. — Atunci... o să fac totul. — E prea mult. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Liliane închide ușa înainte ca Robespierre să apuce să se ia după noul său prieten care pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]