6,356 matches
-
A lucrat și el portretul cerșetorului în cridă neagră cu estompa, dar a reușit să facă o caricatură care a stârnit râsul tuturor. Cerșetorul nu mai era cerșetor nici chiar om, ci se prefăcuse sub mâna lui meșteră într-o arătare hâdă, țapănă, un fel de idol de lemn fără nici o aparență de ființă viețuitoare. Față cu această probă nerecuzabilă a inferiorității lui, recunoscută de el însuși, dânsul nemaiputând face bună figură în atelier s-a retras imediat și de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să devină calfă sau mai mult. Și este de înțeles atunci de ce pentru H. Focillon, mîna este un Dumnezeu în cinci persoane. Astfel, prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită de Profesor adeziunea ta admirativă va fi sigur solicitată la maximum, căci în panopticul de modele vei găsi cu certitudine pe cele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitați că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Ori, omulețul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
atitrată a prințului Turun, fratele regelui Farak al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 de brili ante mari; și, pentru finalul deprimant al acestui palmares, Pertică reasa, neam cu generalul, ajunsă Încă mai demult o arătare putredă de boală și de alcool, cum mi-a ieșit Într-o seară Înainte În fața unui bar suspect din Pasajul Victoriei, nesigură pe căl câie și golindu-și vezica de-a n picioarele pe trotuar, imagine vie a acelei „Mors
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevoie să le indice puștiul zona unde era localizat obiectul, l-au găsit de îndată, lumina grozav, parcă era o bucată de lună căzută pe pământ, o lună plină, doldora de lumină. Au coborât. Într-adevăr, era un înger: o arătare ce semăna cu un om, atâta doar că era mult mai mare, avea aripi și era făcută din lumină. Îngerul dormea profund, respira în somn egal, liniștit. Gârmoci a început să dârdâie ca varga: Bă, așa ceva nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
erau convinși că Fanache e dus cu pluta, e un mare nătărău... Printre înjurăturile la adresa imperialiștilor, șeful Securității din Serenite a dat totuși câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era Cristi, care se ridicase
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor care îl tulbură înfățișându-i greutatea vieții lui2. Era ca și cum i-ar fi șoptit cineva în suflet: „Cum vei putea îndura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un alt om, cu o minte nouă. 31. Aceasta a durat o bună bucată de timp, apoi a mers și a îngenuncheat în fața unei cruci din apropiere, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Acolo i-a apărut din nou acea arătare pe care o vedea adesea, dar pe care nu a înțeles-o niciodată până atunci: și anume lucrul despre care s-a vorbit mai sus2, care părea atât de frumos și cu mulți ochi. Dar el văzu bine că acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Dorohoi, solicită Poliției Dorohoi la 22 noiembrie 1941 să întocmească tabele privind bunurile rămase de la evreii deportați, în special cu prăvăliile rămase de la comercianții și negustorii evrei, precum și o situație a inventarului viu, vitele rămase pe urma evreilor evacuați cu arătarea valorii lor și a locului în care s-au dat în custodie. Se sublinia caracterul urgent al lucrării la cererea guvernatorului Bucovinei 1091. Ca urmare, agenții de poliție întocmesc tablouri care cuprind numele evreilor, strada și felul prăvăliei sau atelierului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip de bătrânel. în urma acestei arătări minunate, pe acel loc, arătat de bătrânel, s-a săpat o fântână cu apă vindecătoare de boli. Autorul acestei cărți a fost vindecat la ochi, de acea apă când era copil, fiind dus de mama sa, prin anul 1937, când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf! Moarte! Puterea și setea vărsătorilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea? Dacă dădea din coadă, era de bine. O fi un semn ceresc de bine... Măria ta șuguiește, dar astrele... Stelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
odată! Deschisese cărare în turcime! Cu părul vâlvoi, plin de răni, orbit de sânge, lupta și hohotea! Era fantastic! N-am mai pomenit asemenea luptă. Poate Leonida la Termopile... Nu mai era om, era un arhanghel! Turcii, înspăimântați de așa arătare fantastică ce-i secera ca pe spice, au început să dea îndărăt, le înțepenise până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sugerează întotdeauna o altă fizionomie, ce nu are nimic comun cu cea reală. Se poate afirma că ele operează o diversiune, ducându-ne cu mult succes pe un drum greșit, lucru de care devenim conștienți de abia când se produce arătarea la față a posesorului lor. Să nu existe chiar nici o legătură între glas pe de o parte, și înfățișare pe de alta? Să fie primul atât de nereprezentativ pentru noi? Simplu element accidental, necoordonat cu restul ființei noastre, în raport cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât la sud de Aconcagua, cât și la nord de Istru, "subiectul" apare înconjurat de flora și mai ales de "fauna" de referință. Rezultatul n-o fi poate o capodoperă renascentistă, dar ceva gen picturile naive ale Vameșului Rousseau, cu arătări de pe altă lume, tot a ieșit! Valé! ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului albastru" de la câteva considerații de ordin general. "Cooperativa Ochiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nevoie de aclimatizare, ci doar de o mască de gaze. Cînd le va arde buza mai tare, compatrioții noștri își vor pune coarnele de vikingi pe cap și vor purcede la blaturi. Orice tragere de mînecă va fi contracarată prin arătarea insistentă a Nordului. Nu pentru a zări Steaua Polară, nici mușchiul de pe tulpina de miazănoapte a copacilor, ci pentru a căta spre ț ărmurile compromise pentru veșnicie de acest meci trucat. Iar Jean-Paul-Mitique Sartre va supralicita existențialismul cu un zîmbet meridional
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în conștiința umană. Fenomenul însoțirii omului de către zeu poate fi revelat pe fondul acestei lumini și nu dictat de ea. Divinitatea, în absolutul voinței sale, alege deplin liber să-și arate fragmentar constanta prezență lângă om, iar o astfel de arătare, de viziune epifanică este o binecuvântare supremă, un act conferit întru grația divină ce răspunde astfel luminii credinței ce-o adoră. Faptul că, din perspectiva marilor religii, dintotdeauna acolo unde a strălucit lumina credinței în zeu a survenit, la intensități
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
gheață, Giganticele-i trunchiuri în palidă splendoare Adorm învăluite în fumul alb de ceață... N. Budurescu creiona cu fineță interiorul modern, salonul împodobit cu vase de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1 Totuși A. Russo a fost predecesor și aici. Avem de la dânsul și mărturisirea legitimității unei critici literare, când zice că prin critică înțelege nu numai critica contra pedanteriei, ci și "critică sănătoasă ce răspândește bunul" ("Romînia literară", 515), și arătarea însușirilor ce trebuie să posedeze un critic: știință, judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor, a lumii și a oamenilor (Critica criticii, "Albina romînească", XVIII, 13, 1846), și - aici e interesant chiar și un cuvânt - calificarea în rău a unei anumite critice cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Ț., ar putea fi explicată tocmai „printr-un anume dar retoric, întâlnit în morala fabulelor, întinsă și gesticulant patetică”. Singura scriere originală a lui Ț., un istoric al școlii din Banat, tipărită în 1813, este de strictă valoare documentară. SCRIERI: Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase, Buda, 1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885; ed. (Fabule și moralnice învățături), îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975; [Autor neidentificat], Epitomul sau Scurte arătări pentru sânta beserică, Buda, 1808. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, îngr. George Baiculescu, Craiova, 1939, 241-246; Dumitru Țichindeal (cam pe la 1778-1814), în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, t. IV, partea I, Viena, 1864, 53-55; V.
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]