2,792 matches
-
lontru. Interiorul bisericii: sanctuarul cu masa de lemn în estensiune 1,10/0,9 m tabernacul de lemn sculptat văpsit și aurit în mărime 70/50 cm. Ciboriul de metal aurit cu voal de matase. Feșnice pe altar 4 de arama, picsidă pentru viaticul de sticlă cu linguriță și săculeț de mătasă. Pe masa altarului 3 acoperitoare 2 de pânză, 1 de giolgiu, antimisul consacrat prin episcopul I cândva Szabo 1893. Evanghelia de București anul 1723. Lyturghier de Blaj din 1870
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
din 1870, crucea dinaintea altariului/tabernacului de argint de Chină cu chipul email, deasupra madona de sixtina, de masă proscomidiei servește o scândură acoperită cu 2 învălitori, potirul de metal aurit cu apartamentele necesari, 2 cădelnițe una alpacca altă de arama veche, navicula pentru tămâie, un clopoțel, un luminar mic sub sicriul odăjdiilor, 5 rânduri de vesminte preoțești, 3 stichare, 6 purificatoare, 1 ștergar, Euchologiu din 1868 de Blaj, vas pentru giăratic. Biserică bărbaților: iconostasul de lemn cu 3 uși, pe
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
preste tot edificiul. Lungimea edificiului e de 12 metri; ér lățimea de 6 metri. În altariu se află mésa altariului de lemn învelită cu 2 învelitóre. Pre altariu se află tabernaclul în care se păstréză S. Cuminecătură în ciboriu de aramă. Pre altariu stă o cruce de argint 2 icóne una a S. Treimi, una a D.N. Is. Christos. Se mai află pre altariu 6 sfecinice de aramă și 4 crucițe de aramă. Antimisul e sânțit de Episcopul Ioan cândva Alexi în
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
Pre altariu se află tabernaclul în care se păstréză S. Cuminecătură în ciboriu de aramă. Pre altariu stă o cruce de argint 2 icóne una a S. Treimi, una a D.N. Is. Christos. Se mai află pre altariu 6 sfecinice de aramă și 4 crucițe de aramă. Antimisul e sânțit de Episcopul Ioan cândva Alexi în a. 1858. Se mai află o evangelie bine legată și tipărită la 1770, un liturgicon bine legat cu litere latine ediție nouă, un liturgicon cu litere
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
în care se păstréză S. Cuminecătură în ciboriu de aramă. Pre altariu stă o cruce de argint 2 icóne una a S. Treimi, una a D.N. Is. Christos. Se mai află pre altariu 6 sfecinice de aramă și 4 crucițe de aramă. Antimisul e sânțit de Episcopul Ioan cândva Alexi în a. 1858. Se mai află o evangelie bine legată și tipărită la 1770, un liturgicon bine legat cu litere latine ediție nouă, un liturgicon cu litere cirile în legătură vechiă, un
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
și bréé dintre care numai 3 sunt folosivere er unul nu, între aceste se află și un rĕnd de vesminte negre de catifé. Se mai află în altariu 2 scaune, unul de spetéză și unul de lemn, dóue cădelnițe de aramă, un clopoțel, un mucariu de fier, un vas de fier de adus foc și o lăcruță de aramă pentru ținerea tămâiei. În altariu este mésa punerii inainte (a proscomediei) învelită cu o învelitóre de pânză pre care stă: un potir
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
de vesminte negre de catifé. Se mai află în altariu 2 scaune, unul de spetéză și unul de lemn, dóue cădelnițe de aramă, un clopoțel, un mucariu de fier, un vas de fier de adus foc și o lăcruță de aramă pentru ținerea tămâiei. În altariu este mésa punerii inainte (a proscomediei) învelită cu o învelitóre de pânză pre care stă: un potir de aramă aurit cu auritura în mică parte stersă de pre fund precum și un discos asemenea cu auritura
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
clopoțel, un mucariu de fier, un vas de fier de adus foc și o lăcruță de aramă pentru ținerea tămâiei. În altariu este mésa punerii inainte (a proscomediei) învelită cu o învelitóre de pânză pre care stă: un potir de aramă aurit cu auritura în mică parte stersă de pre fund precum și un discos asemenea cu auritura stérsă de pre mijloc. Abai sunt 2 sticluțe pentru ținerea mirului și a oleului, o sticlă pentru vin și un pochal pentru apă. Se
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
ta Vergura Maria și una mai mică tot cu prea curata Vergură și o cruce de lemn. Se mai află în biserica bărbaților 4 scaune cu ședut cu spate de lemn, 4 prapore și 2 lavițe și un sfecinic de aramă. În biserica femeilor se află 25 icóne, cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una evangelie vechiă, două lavițe și
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
2 lavițe și un sfecinic de aramă. În biserica femeilor se află 25 icóne, cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una evangelie vechiă, două lavițe și o pixidă de lemn cu țîțîni și lăcată. În turnul bisericei sunt 2 clopote unul de 88 chlgr., ér altul de 78 chlgr. Se mai află o restingnire în Cemeteriul bisericei."” În inventarul din
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
asupra năvălitorilor, le omorâră caii...» ("ibid"., 137); «...o adevarată ploaie de pietre se revarsă asupra năvălitorilor...» ("ibid"., 116); "Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn și că nouri de arama și că ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind că vijelia și că plesnetul de ploaie...;" c) și mai aproape de sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de șes reins un arbre qui, toujours croissant et devenant plus
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
trei turnuri crenelate semnifică faptul ca localitatea are rangul de oraș. Cum s-a arătat mai înainte, încă de la primele ei începuturi, Oravița s-a afirmat ca un centru industrial. În afară de aur, ca bogăție a subsolului acestui oraș, a fost arama. Minele de aramă din Oravița și Ciclova Montană au fost exploatate în timpul stăpânirii turcești cât și în timpul stăpânirii austriece. În anul 1717, după victoria prințului Eugen de Savoya, Banatul care în 1522 fusese ocupat de turci în urma căderii Timișoarei, trece
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
semnifică faptul ca localitatea are rangul de oraș. Cum s-a arătat mai înainte, încă de la primele ei începuturi, Oravița s-a afirmat ca un centru industrial. În afară de aur, ca bogăție a subsolului acestui oraș, a fost arama. Minele de aramă din Oravița și Ciclova Montană au fost exploatate în timpul stăpânirii turcești cât și în timpul stăpânirii austriece. În anul 1717, după victoria prințului Eugen de Savoya, Banatul care în 1522 fusese ocupat de turci în urma căderii Timișoarei, trece sub stăpânire austriacă
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
trecut în anul 1742 în grija unor cooperații miniere care au dobândit dreptul de a se administra independent. Fr.Griselini în "Istoria Banatului Timișan", menționează că aceste asociații își duceau minereurile la Oravița unde se executau lucrările de fabricare a aramei și că in districtul acesta se produceau într-un an 2000-3000 de măji de aramă (majă-veche unitate de măsură pentru greutăți, variind după epoci și regiuni între 50 de kg. și 100 de ocale, conform "Dicționarului explicativ al limbii române
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
se administra independent. Fr.Griselini în "Istoria Banatului Timișan", menționează că aceste asociații își duceau minereurile la Oravița unde se executau lucrările de fabricare a aramei și că in districtul acesta se produceau într-un an 2000-3000 de măji de aramă (majă-veche unitate de măsură pentru greutăți, variind după epoci și regiuni între 50 de kg. și 100 de ocale, conform "Dicționarului explicativ al limbii române"), pe lângă ce se trimitea în Austria pentru separarea argintului, când argintul era în cantități suficiente
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
pentru greutăți, variind după epoci și regiuni între 50 de kg. și 100 de ocale, conform "Dicționarului explicativ al limbii române"), pe lângă ce se trimitea în Austria pentru separarea argintului, când argintul era în cantități suficiente. Lucrările "de fabricațiune a aramei până ce acest metal devine ca marfă pentru comerț se fac în uzinele din Oravița, unde asociațiunile își duc minereurile lor" . Se vorbea despre pustiirea turcească din 1737-1739, când în urma unui război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din 1739, Austria
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
colonizările făcute în Banat sau datorită unor anumite împrejurări istorice, s-a ajuns la depopularizarea acestei părți a țării.În realitate, populația băștinașă a continuat să existe, fapt pe care îl argumentează și conferențiarul Aurel Țintă. Crescând producția de fier, aramă, argint și aur se resimte lipsa de muncitori. Din nou vor fi aduși coloniști, dar de data aceasta din Oltenia și Muntenia. Aceștia erau lemnari, cărbunari și cărăuși. Băștinașii din Caraș se ocupau cu agricultura și cu creșterea vitelor. Înmulindu-se
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
fi socotiți ca cea de a treia ramură a coloniștilor care se stabilesc în Oravița timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Monedele erau aduse din Austria, iar o parte erau făcute în monetăria din Alba Iulia din arama județului Caraș. Fiind insuficiente pentru satisfacerea vieții economice, Viena în 1815, înființează printr-un decret imperial în suburbana Oraviței, Ciclova, o monetărie sau "bănărie", cum i se spunea atunci. Florinii austrieci emiși aici au fost marcați cu semnul "O" (Oravicabánya
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
bucure pe toți deopotrivă, indiferent de vârstă, religie, categorie socială, etnie, ca un liant al armoniei oamenilor. Primele începuturi ale procesului de educație se pierd în negura veacurilor, când Banatul se găsea sub influența marilor puteri. Crescând producția de fier, aramă, argint și aur în această zonă și resimțindu-se lipsa de muncitori, au fost aduși coloniști în trei rânduri care se stabilesc în Oravița timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Pentru educarea și instruirea copiilor muncitorilor colonizați
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
epoca romană). Cu sarea gemă (mult folosită atât pentru conservarea peștelui și a cărnii, cât și la argăsitul pieilor) geto-dacii făceau un comerț intens, mai ales cu grecii. Pământul Daciei era foarte bogat în minereuri. Meșterii geto-daci lucrau fierul și arama, argintul și aurul. Reducând minereul de cupru la o temperatură de 1085°C și amestecându-l cu cositor obțineau bronzul din care făceau felurite unelte și podoabe. Exploatau aurul nu numai din aflorismente (locurile unde, prin eroziune, roca auriferă apare
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-au descoperit obiecte casnice, mai ales vase din lut din eneolitic, din epoca pietrei și aramei (mileniile IV - III î. Hr). La sfârșitul mileniului II există 2 sate care au fost arse. În epoca romană exista un sat ce fusese distrus în 376 e.n. de către huni. Îm preajma Iezărenilor Vechi sunt 4 tumuli - morminte ale nomazilor
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
Multe familii și persoane din sat au fost arestați în 1940 și deportați ca dușmani ai poporului. În apropierea localității s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
fost arestați în 1940 și deportați ca dușmani ai poporului. În apropierea localității s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
oameni dibaci în modelarea oalelor de lut, pe care le înfrumusețau cu picturi de culoare cafenie și albă. Vasele aveau diferite forme și mărimi. Majoritatea celorlalte obiecte casnice erau făcute din cremene și oase de animale, dar localnicii cunoșteau și arama Satele au ars, în jurul caselor se găsesc diferite obiecte tipice pentru epoca neoliticului. Următorul sat s-a fondat târziu, după anul 1400 e n., când ființa deja statul românesc Țara Moldovei și a existat până prin a 1700 Și în zilele
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]