17,527 matches
-
mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu locuise acolo decît un an de zile. Potentatul, orfan de la șase ani și de origine modestă, Își comasase cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla publicul barcelonez „așa cum o regină a junglei s-ar uita la o ceată de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase să-i construiască noua locuință că voia ceva deosebit. În dicționarul lui, „deosebit“ era cel mai valoros epitet. Jausá petrecuse ani la rînd plimbîndu-se pe dinaintea șirului de vile neogotice pe care marii magnați ai erei industriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la capetele conturului unei stele cu șapte vîrfuri, nici mai multe, nici mai puține. Horărît să-și ducă planurile la bun sfîrșit și deținînd belșugul de arginți ca s-o poată face după pofta inimii, Salvador Jausá și-a trimis arhitecții trei luni la New York, pentru a studia structurile delirante Înălțate ca locuințe pentru comandorul Vandervilt, pentru familia lui John Jacob Astor, Andrew Carnagie și restul celor cincizeci de familii de aur. Le-a dat instrucțiuni să asimileze stilul și tehnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de arhitectură Stanford, White & McKim și i-a avertizat să nu se deranjeze să-i bată la ușă cu un proiect pe gustul celor pe care el Îi numea „cîrnățari și fabricanți de nasturi“. Un an mai tîrziu, cei trei arhitecți s-au prezentat În somptuoasele Încăperi de la hotelul Colón pentru a-i Înfățișa proiectul. Jausá, Însoțit de mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i Înfățișa proiectul. Jausá, Însoțit de mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării În șase luni. Frederic Martorell, membru și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile acelea de o rară frumusețe păgînă, Întrebîndu-se dacă nu cumva Începeau deja să se facă simțite primele efecte ale iminentului conciliu. În seara dinaintea nunții, Fermín, arhitect al evenimentului și maestru de ceremonii, m-a anunțat că Îmi organizase o petrecere a burlacilor la care eram invitați doar el și cu mine. Nu știu, Fermín. Mie lucrurile astea... — Ai Încredere În mine. În acea noapte de mistere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de creație, Caragiale condiționează reușitele meșteșugului scriitoricesc de existența talentului nativ și de intuirea stilului „potrivit”. Părerile despre personaj sunt rodul unei sinteze între conceptele clasice și modalitățile artei realiste, pornind de la asemănarea teatrului cu arhitectura și a dramaturgului cu arhitectul. Aceste preferințe sunt exemplificate prin studiile Câteva păreri, Oare teatrul este literatură?, cronici dramatice despre personajele lui Shakespeare, Hugo, Scheller. Închipuind un Othelo în maniera lui Hugo, I. L. Caragiale denunță neverosimilitatea unui asemenea personaj, apropiinduse de principiul verosimilității formulat de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
timbre, fără să-l deranjeze cineva. „Cătușe din pluș, atingere de catifea Lila, bici de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
erau directori. Trista măsură exactă a capitalismului În Balcani era ușor de studiat cu aceste câteva cazuri. Așa Îmi Închipui că arătau și “Întreprinderile“ burgheze românești Înainte de război. Noi eram cinci ghizi români, adică eu, doi alți foști profesori, un arhitect În concediu medical și un fost fotbalist, unul Vulpe. Toți, În afară de mine, erau ghizi vechi. Mai Însoțiseră adică și alte grupuri, mai Înainte. Toți mă sfătuiau ce să fac și cum. Mi-era teamă că n-o să mă descurc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atent, aici ar trebui să Înceapă scenariul! Domnul „Star“ a venit și i-a strâns mâna pictorului Pătruț (așa-l chema) de parcă l-ar fi felicitat că tocmai a terminat de pictat Voronețul. Apoi tot el l-a Întrebat pe arhitect cum se numește partea aia intrată mai Înăuntru față de zid. „Firidă“ - a zis În românește Pătruț care Înțelesese și el Întrebarea. Arhitectul s-a prefăcut că nu-l aude și a tradus plin de morgă: „Abside aveugle“. Grecul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-ar fi felicitat că tocmai a terminat de pictat Voronețul. Apoi tot el l-a Întrebat pe arhitect cum se numește partea aia intrată mai Înăuntru față de zid. „Firidă“ - a zis În românește Pătruț care Înțelesese și el Întrebarea. Arhitectul s-a prefăcut că nu-l aude și a tradus plin de morgă: „Abside aveugle“. Grecul n-a Înțeles nimic și a zâmbit tâmp, iar fotbalistul s-a grăbit să-l ajute să Înțeleagă: „Niche“. Interlocutorul tot nu părea lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-l ia În seamă. În mijlocul parcării se formase un grup mai mare, așa că ne-am dus și noi Într-acolo. Se uitau toți la un bătrân cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sînt atribuibile menționatei baze fixe. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil. Articolul 15 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru servicii prestate că persoana încadrată în
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil. Articolul 16 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
două aripi În rânduri de patru. Vom stabili tactica de atac după primul contact vizual cu adversarul. Înțeles? - Capito, commandate! răspunseră ceilalți doi căpitani, pornind spre locurile indicate. Alexandru avea senzația că participă la o lucrare metodică, imaginată de un arhitect sau inginer, fără nici o legătură cu noțiuni ca viața sau moartea. Erau cifre, minute, distanțe, mecanisme, număr de victime. O sumă de abstracțiuni. Ca și cum sângele nici n-ar fi existat. Dar sângele exista. Îl privi pe tatăl său, care Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lemn care forma un post de observație suficient de stabil. „Ingineri... gândi Alexandru, privind pregătirile Apărătorilor. Niște ingineri geniali, ca și strămoșii lor, romanii. Care au construit totul, de la cetăți la apeducte, palate și coloseum-uri. Angelo e un inginer, un arhitect, un gânditor lucid care pune totul Într-o ecuație logică. Din fiecare ecuație a lui Angelo iese o victorie. Matematica victoriei. Sau victoria rațiunii. Ceea ce fac oamenii ăștia nu e doar un spectacol de curaj, e un spectacol al rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea locuinței deoarece copiii creșteau și o supăra zgomotul, și cum un arhitect, prietenul lui, îi dase ideea de a folosi terasa din spatele casei, unind-o cu una din odăile din fund. Consolidând cu stâlpi betonați acest vestibul care ar fi dat casei o a doua intrare mai impunătoare, propusese să așeze deasupra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fund. Consolidând cu stâlpi betonați acest vestibul care ar fi dat casei o a doua intrare mai impunătoare, propusese să așeze deasupra un etaj scund cu camere de locuit. Hallipa adoptase planul și se pasionase de ei. Desenurile lineare ale arhitectului măguliseră ambițiile lui de proprietar și casa, când veneai de pe moșie, despre șoseaua Ploieștiului, avea un aspect cu totul renovat și frumos. începuse de îndată lucrul cu activitate. într-o vară totul fusese aproape gata. Decorarea vestibulului, pe care nevastă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Scria că „n-a simțit nici o înclinație să-și vâre nasul“ în trecutului vreuneia dintre clădirile care l-au „neliniștit“ într-o asemenea măsură. Dacă l-ar fi interesat, poate ar fi aflat că palatul n-a avut un singur arhitect oficial, ci trei. Primul, un scoțian dintr-o zonă de munte, a realizat un set de desene și modele în stilul scoțian baronial, foarte la modă pe atunci în țara sa. Cu toate acestea, un Balmoral subcontinental nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de desene și modele în stilul scoțian baronial, foarte la modă pe atunci în țara sa. Cu toate acestea, un Balmoral subcontinental nu era deloc ce și-ar fi dorit cel de al treisprezecelea nabab, așa că l-a concediat pe arhitect și a angajat un adept al stilului Palladio, cerându-i să îmbine elementele cele mai bune din tradiția europeană și din cea asiatică. Nababul considera că Pavilionul Regal de la Brighton era modelul adecvat, o structură care încorpora o specie englezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o specie englezească de indianitate acceptabilă. Nu semăna cu nimic din India adevărată, dar acest fapt era în sine un avantaj care-l deosebea de palatele generoase de la Florența, stil indo-saracenic sau Rajput, ridicate de omologii săi. Astfel că, noului arhitect i s-a comandat să realizeze ceva asemănător Pavilionului, dar totuși, diferit. Nababul nu voia ca palatul său să pară o versiune mai mică a acestuia. De fapt, era foarte interesat ca această construcție să fie mai impunătoare. Văzuse palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care le-ar aprecia englezii, dacă ar fi fost invitați în regat, la călărie sau la vânătoare. Aceste cerințe au fost stipulate în scris, ca să nu existe confuzii. Misiunea s-a dovedit mult prea grea pentru cel de al doilea arhitect, un om cu o sănătate delicată și cu sensibilitate artistică rafinată. A realizat sute de schițe, s-a apucat de opiu și de femei și, într-o noapte, s-a așezat la biroul său și și-a tras un glonte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]