6,399 matches
-
și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată, punându‑și un sacou pe lângă ea. Pur și simplu trebuie. — OK, știi ce‑o să fac? O să pun banii pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Parisul Asiei, zice el. E paradisul pentru aventurieri. Poate la fel de bine să înflăcăreze sau să doboare oameni. În timp ce-l ascult pe Domnul Shi, iau seama la moda din Shanghai. Femeile sunt elegante. Se îmbracă în fuste scurte și poartă pantofi ascuțiți la vârf, cu tocuri înalte. Croielile sunt îndrăznețe, pline de maginați. Taximetristul nostru pedalează prin mulțime. Mă țin strâns de bară, ca să nu cad. Clădirile de pe ambele părți ale străzilor sunt mult mai înalte decât orice am văzut vreodată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile ei gesticulează puternic sub nasul tău. Joc Qu și Pai, jocuri cu poezii, zice Fairlynn. De-abia aștept să joc cu președintele Mao. Am auzit că-i place foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
însă mușchii săi faciali zvâcneau de parcă nervii i-ar fi fost conectați la un fir electric. Și mai era și frizerul, domnul Wei. Președintele a făcut niște glume cu el și a comentat că aparatul lui de ras e prea ascuțit. Omului i-a scăpat unealta pe jos și a căzut leșinat în genunchi. Președintele îmi zice „Domnișoara Burgheză” pentru că refuz să mănânc carne de porc. El se crede nemuritor. Crede că posedă o putere supranaturală. Nu-l va ataca nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
laturi. Este încrustată de sus până jos cu cărămizi smălțuite, de culoare albastră, verde și galbenă. Multiple sculpturi ale lui Buddha înfrumusețează zidăria. Pagoda e așezată pe o platformă de piatră albă și este încoronată de un turn cu vârf ascuțit, aurit. Vântul poartă un sunet melodios. Mao se uită în sus. Din vârful pagodei sunt atârnați copoței din bronz. Ea vine alături de el. Ștergându-și fruntea umedă, îl laudă pentru sănătatea sa. El nu face nici-un comentariu și intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
impresiona unii pe alții, studenții încep să atace trecătorii care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele confecționate din mătase, rup pantalonii cu tur îngust și taie pantofii din piele cu botul ascuțit. Poliția e atacată ca „mașinărie reacționară” și e paralizată. Studenții și muncitorii alcătuiesc facțiuni și încep să se atace unii pe alții pentru controlul teritoriilor. Economia țării stagnează. La ședința Biroului Politic din Beijing, vocea vicepreședintelui Liu e răgușită. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul respiră greu și se silește să-și împingă silabele afară din gură: Jiang Ching, dușman al republicii, Biroul Politic a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ziuè! cum sè fie totul în ordine?! Pur și simplu aspirine! La naiba! Nu-i nimic în ordine, dar cui îi pasè?! III Cu atenție încordatè îmi urmèresc în oglindè fiecare mișcare prin care dirijez aparatul de râs pe liniile ascuțite ale obrazului meu, ai mai slèbit, ar spune mama dacè ar fi aici, dar nu e! dupè încetineala cu care imi plimb controlat pe sub bèrbie aparatul sunt conștient de faptul cè am rèmas în urmè cu câteva minute bune de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cu viteza unui fulger care spintecè oglindă unui lac imobil, ridicând malul de pe fundul lacului, simt cum, undeva în mintea mea, iuțeala cu care fulgerul a tèiat apă că o sabie de foc, reverbereazè în vibrații prelungi producând efecte acustice ascuțite, Aceeași orè! 23h37! punctualitate celestè! deplasându-mè cu cursorul în josul paginii aflu cè mesajele au luat sfârșit, la fin des messages, incredibil, în data de 15 August 1990, Din sumarele mele cunoștințe în materie de religie îmi amintesc totuși cè data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi trăit, l-ar fi așteptat și ea la aeroport, cu noi. Ele i-ar fi făcut loc În mijlocul banchetei și și-ar fi trecut pălăria ei din mână În mână, dându-și coate, pe furiș, și scoțând cele mai ascuțite chicoteli și exclamații. Momentul următor fiind la sigur cel În care s-ar fi luat de pantofii ei, ce formidabili, că de unde i-a luat, că ar vrea neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
traseul călătoriei În lumea de dincolo pe baza informațiilor existente În literatura greacă, lectura de bază fiind Odiseea... Dar cum de ați fost atras la vârsta aceea de o asemenea temă, domnule profesor? Traian Manu șovăie cu privirea În privirea ascuțită a Giuliei până când, brusc, Își dă seama că a șovăit prea mult și renunță. Ochii lui, privind spre ceilalți ochi, Întrebători. — ...Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât să-i desăvârșească efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray! Oh, eu... eu... mă ocup de aspectele spirituale ale vieții. Se balansa sprijinindu-se când pe vârfurile ascuțite ale pantofilor, când pe tocurile înalte și dichisite. Semăna, mai mult ca oricând, cu un balon gata-gata să se înalțe. Și nu s-ar fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie, îndrăzni să atingă mâna Marioritzei. Nu știa că Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decret al Senatului. Generalul Malet apăru în ușa imobilului, împingând în fața lui un omuleț fără veston și cu capul descoperit. Era ministrul de poliție. Savary realiză imediat că șleahta lui Malet era înconjurată din toate părțile. Prinse curaj și țipă ascuțit: ― Împăratul e viu, generale! O să dai socoteală în fața Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii s-au Îndepărtat, au căpătat altă culoare; altă formă: parc-ar fi barabanul mare din muzica lui Volincă. Vine, vine, vine o ceva cu pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-sa mai mare, mă țin după nu știu ce al ei... În fine, cam așa. Iar acum Emilia (nici În gând nu-i mai zic Mili) mă pișcă de picior; Îmi varsă paharul cu apă; mă lovește În coaste cu cotul ei ascuțit de copil tâmpit! Pentru că Doamna, după ce tușește, zice cu glas că vine-vine vărguța, ea devine foaaarte... cuminte: Își pune amândouă mâinile pe masă, Își ține capul drept, Însă cu degetele piciorului descălțat, sub masă, mă pișcă de pielea piciorului; piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tu nu știi, dar să știi: dacă mai faci asta, eu te mușc de țâță. Am zis liniștit. Ea Îmi dă drumul, se uită la mine cu ochii ei codați și verzați; și mâțați. Râde: are dinți mărunței, albi și ascuțiți - ai zice: o pisicâță. - Așa? Păi, dacă tu mă muști de țâță, eu te mușc pe tine de pâță! - Se zice: puță. Dar nu se zice tare, că nu se cade: e de rușine. - Eu așa o vreau: tare, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]