4,476 matches
-
a fost înăbușită, câțiva ofițeri reușind să-i convingă. Clinton a ajuns pe coasta Carolinei în februarie 1780 pentru a începe pregătirile pentru asediul Charleston, având 14 000 de soldați cu care a atacat orașul. La 12 mai, după un asediu de patru luni, având numai 255 de morți și răniți, a ocupat Charleston, luând 5400 de prizonieri. Pierderea Charlestonului și a întregii garnizoane avea să constituie o lovitură grea pentru americani. Clinton a fost determinat să se întoarcă la New York
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
renascentiste, care are mai multe faze de construcție. Castelul în forma sa actuală datează din secolul al XVII-lea. Gurghiul a constituit adesea teatrul de luptă între trupele imperiale austriece și rebeli maghiari și secui, culminând cu distrugerea cetății în asediul din 1708 de către comandantul militar habsburgic de origine ruso-franceză Jean-Louis de Bussy-Rabutin. Ruinele acesteia au folosite ulterior la reconstrucția castelului și a caselor din sat. În capătul estic al cetății se află o capelă romano-catolică, reconstruită în 1887 de către episcopul
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
de popor, în fruntea căruia s-a aflat Robin Hood (zis și "Robin al Codrilor"), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
Robin al Codrilor"), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost îngropat la catedrala din Rouen dar revoluționarii francezi
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
Lituaniei, Vitold, cumnatul său. După moartea lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, fiind recucerit de la poloni abia în anul 1459 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare după un asediu care a durat doi ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele XIV-XVI, Hotinul
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
i-a ținut pe turci în câmp deschis timp de o lună întreagă, până ce prima zăpadă din toamnă l-a determinat pe Osman să-și retragă forțele reduse. Victoria a fost obținută de Polonia cu sacrificii, cu câteva zile înainte de asediu, bătrânul hatman lituanian a murit de epuizare în cetate la 24 septembrie 1621. Forțele Uniunii au trecut apoi sub comanda lui Stanisław Lubomirski. Bătălia, descrisă de scriitorul Wacław Potocki în celebra sa operă "Transakcja wojny chocimskiej", a marcat sfârșitul unei
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare. Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde vor. Dimitrie Cantemir relatează altfel acest asediu în cele două opere ale sale: ""Istoria Imperiului Otoman"" și ""Viața lui Constantin Vodă Cantemir"", consemnând că în cetate era un număr mic de plăieși, care s-au predat după patru zile de lupte, când au ieșit din cetate doar
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
ești Ștefan cu adevărat, " Apoi tu aice fără biruință "Nu poți ca să intri cu a mea voință. "Du-te la oștire ! Pentru țară mori ! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori !” </poem> Rezistența legendară a plăieșilor din cetate la asediul oștirii poloneze conduse de regele Sobieski din 1691 este prezentată în mai multe lucrări literare. Costache Negruzzi a descris această luptă în nuvela ""Sobieski și românii"", publicată prima dată în "Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845" (Iași, 1845). După cum
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
masă, plăieșii refuză să le dea polonezilor de mâncare. Regele Sobieski decide să bombardeze cetatea pentru a pune mâna pe mămăliga moldovenilor, în timp ce principala grijă a acestora din urmă este să ferească ceaunul din calea bombelor. După o săptămână de asediu, lihnit de foame, regele polonez îi imploră pe străjeri să le deschidă cetatea că mor de foame. Bătălia dintre români și polonezi a fost descrisă în nuvela „Sobieski și românii” scrisă de Costache Negruzzi și a fost ecranizată în 1914
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Bihor, Crișana, România. "Cetatea Biharia" ("Castrum Byhor", azi ruine) este situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, într-o zonă de șes inundabil. Este menționată în izvoare ca aparținând voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală: 5-7 m), de plan dreptunghiular (115 x 150 m), înconjurată de șanțuri cu apă (late de 15-20 m). Sistemul defensiv era întregit de un mic
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
găsesc ruinele unui donjon romanic din cărămidă, în plan hexagonal, din sec. al XIII-lea - construit în 1242, imediat după marea invazie tătara, ca punct întărit și turn de observație. Prima atestare documentara a turnului este datata 1289, pomenind de asediul regelui Ladislau Cumanul. În anul 1514 Laurențiu, unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja, pornește de aici, în fruntea a 30.000 de iobagi răsculați, spre Cetatea Oradea. Donjonul este înconjurat de o ridicătura de pământ de forma trapezoidala, indicând existența
Cheresig, Bihor () [Corola-website/Science/300851_a_302180]
-
armata austriacă condusă de generalul Caraffa formată din 4.000 austrieci și 3.000 maghiari conduși de căpitanul Petnehazi David, după o lupta scurtă în apropierea satului Cenaloș, reușesc să împresoare cetatea Sâniobului și chiar să o cucerească după un asediu susținut de o puternica artilerie. După câțiva ani, la 7 Iunie 1692 a fost eliberata și cetatea Oradea. Cetatea Sâniobului a fost dărâmată în anul 1711 din ordinul subprefectului (alispan) Komaromy Gyorgy. După ce în anul 1728 episcopul Csaky Miklos a
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
aceste persoane - astfel că Securitatea a trecut la asedierea satului în miez de noapte, cu un efectiv de 120 de agenți, împărțiți în patru grupe și mergând la adăposturile unde informatorii ar fi bănuit că se ascund partizanii. În acest asediu, în casa lui Aron Comșulea a fost prins studentul Ioan Duminică - originar din Aluniș-Olt, iar la două case vecine locuite de Valer Pică și Iacob Juncu, a fost prins Gheorghe Arsu cel care asigura paza în stradă. Aceștia au fost
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
cel mai de seamă a fost Melchior Khlesl, arhiepiscop de Viena în jurul anului 1600. Acest război religios a dus la exproprieri și expulzări brutale, încât în 1640 în Austria au rămas foarte puțini protestanți. În 1529 a avut loc primul asediu otoman al Vienei, însă turcii nu au reușit să cucerească orașul. Granița dintre Viena și regiunea ungară devenită provincie otomană a rămas timp de 200 de ani la o distanță de doar 150 km, ceea ce a creat o atmosferă de
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
construcții noi nici în această perioadă, care însă erau destinate sistemului de apărare a orașului. Fortificațiile, ce au constituit până în secolul al XVII-lea obiectivul principal al constructorilor epocii, și-au dovedit din eficacitatea cu ocazia celui de-al doilea asediu otoman al Vienei, când cetatea a rezistat timp de două luni, până la intervenția armatei regelui polonez Jan Sobieski, care a despresurat Viena, în 1683. Acest moment crucial a decis definitiv retragerea armatelor Imperiului Otoman din partea centrală a Europei. Viena are
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
for public este crucea memorativă a eroilor căzuți în Primul Război Mondial, aflată în satul Dârvari. Ca monument funerar sau memorial este clasificat separat cimitirul mănăstirii Samurcășești, cimitir ce conține cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu căzut pe câmpul de luptă, în Asediul Plevnei, în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878; mormântul ziaristului progresist Alexandru Beldiman (1832-1898) și cel al actriței Frosa Sarandy (1840-1904). La Ciorogârla Pamfil Șeicaru avea un conac, unde, după 1944, s-a instalat Mihail Sadoveanu, ceea ce l-a determinat pe Șeicaru
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
retrage din coaliție. La rândul său, regele August al II-lea al Poloniei, după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi. Petru I ajunge la Narva, oraș suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 și constată că asediul începe prost; rușii sunt înfrânți de suedezi. Întors în Rusia, Petru se dezmeticește. La porunca sa, toată Rusia se pune pe treabă. Se întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția cu Polonia și cu Danemarca
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
est, armatele lui Ogodai au restabilit autoritatea mongolă în Manciuria, nimicind regatul de est Xia și tătarii. În 1230, Ogodai a condus personal armata în campania împotriva regatului Jin. Generalul lui Ogodai a capturat capitala împăratului Aizong de Jin în urma asediului orașului Kaifeng în 1232. Regatul Jin a intrat în colaps în 1234 odată cu capturarea orașului Caizhou, orașul unde împăratul s-a refugiat. Cele trei armate comandate de fii lui Ogodai, Kochu și Koten, precum și tangutii conduși de Chagan, au invadat
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
al lui Genghis Han, Batu Han, a devastat teritoriile bulgarilor, alanilor, kypchaksilor, baschirilor, mordvinilor, cuvashilor, și altor populații din sudul stepelor Eurasiei. Din 1237, mongolii au început prima tentativă de cucerire a principatului Rusiei Kievene, Ryazan. După trei zile de asediu, mongolii au capturat orașul și au masacrat locuitorii orașului, apoi au distrus armata principatului lui Vladimir în bătălia de la Râul Sit. Mongolii au capturat capitala Alaniei, Maghas, în 1238. Din 1240, toate principatele Rusiei Kievene au căzut sub stăpânirea mongolă
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
pe Hulegu la comandă armatei în Persia, și i-a pus pe chagataizi și jochizi să se alăture armatei lui Hulegu. Musulmanii din Qazvin au denunțat amenințarea nizarilor ismailiți, o sectă eretică a șiiților. Comandantul mongol naiman, Kitbuga, a început asediul fortărețelor ismaelite în 1253, înainte că Hulegu să avanseze în 1256. Marele Maestru al ismaeliților, Rukn ud-Din, s-a predat în 1257 și a fost executat. Toate fortărețele ismaelite din Persia au fost distruse în 1257, deși Girdukh și-a
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Centrul imperiului islamic era Bagdad, ce deținea puterea de 500 de ani, dar suferea de urmă disputelor interne. Când califul al-Mutasim a refuzat să se supună mongolilor, Bagdadul a fost asediat și capturat în 1258, iar al-Mutasim a fost executat. Asediul a fost catastrofal pentru istoria islamului și s-a produs astfel ruptură de Kaaba. După înlăturarea abbasizilor, Hulegu a deschis o ruta cu Siria și a înaintat împotriva puterilor musulmane din regiune. Armata să a avansat asupra Sirie, conduse de
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
tumeni (10 000). Mongolii aveau cei mai faimoși călăreți arcași, dar trupele înarmate cu sulițe erau la fel de eficiente și abile, iar mongolii recrutau și alți soldați cu abilități militare din orașele cucerite. Cu experiență inginerilor chinezi și artileria grea de asediu constituită din trebuchete, catapulte și alte mașini de asediu, mongolii au cucerit fiecare poziție fortificată ce le stătea în cale, construind mașinile de asediu din resursele locale la îndemână. Forțele sub comandă mongolilor erau antrenate, organizate, echipate pentru mobilitate și
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
arcași, dar trupele înarmate cu sulițe erau la fel de eficiente și abile, iar mongolii recrutau și alți soldați cu abilități militare din orașele cucerite. Cu experiență inginerilor chinezi și artileria grea de asediu constituită din trebuchete, catapulte și alte mașini de asediu, mongolii au cucerit fiecare poziție fortificată ce le stătea în cale, construind mașinile de asediu din resursele locale la îndemână. Forțele sub comandă mongolilor erau antrenate, organizate, echipate pentru mobilitate și viteză. Soldații mongoli erau înarmați ușor, având manevralitate ridicată
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]