KorAP: Find »[drukola/base=asistentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...333 >

8,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971

ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă

De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc, fre cându-mi brațul dezgolit. Ningea iar frumos și re pede-re pede, iar Dubinuc cotcodăcea din nou în fundul clasei. A doua zi, asistenta medicală a fost foarte mirată. M-au dus la spital, mi-au făcut analizele și nu au mai găsit nici urmă de microbi în sângele meu. Și părin ții mei au trebuit să umble foarte mult, fiindcă-mi făcuseră deja

De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de încheietură. Atacul o paraliză. Strânsoarea era slabă, dar mortală, trăgând-o în jos spre rețeaua de fire. Degetele lui o pipăiau frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi ceru să plece. Karin Schluter se așeză în sala de așteptare de la traumatologie, un terariu de sticlă de la capătul unui coridor lung care mirosea a antiseptice, frică și reviste medicale străvechi. Șiruri de fermieri cu capetele plecate și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu scapi niciodată, nici măcar în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni să vorbească iar cu ea, cuvintele se transformaseră în edem cerebral. Ceva mărise presiunea dinăuntrul craniului fratelui ei. Asistentele încercau să-i răcorească trupul. Medicul pomeni de un ventilator și de un dren ventricular. Norocul și stabilitatea dispăruseră. Când o lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o conduseră a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
condițiile date. Avem o răsturnare de situație, explică doctorul. Îi vorbi în unde B și milimetri de mercur, în lobi, ventricule și hematoame. Până la urmă, Karin înțelese. Mark trebuia operat. Îi tăiară gâtul și-i bătură un piron în țeastă. Asistentele încetară să-i mai răspundă lui Karin la întrebări. După câteva ore, pe cel mai convingător ton al ei de funcționară la relații cu publicul, ceru din nou să-l vadă. Îi spuseră că era prea slăbit după operație. Asistentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Asistentele încetară să-i mai răspundă lui Karin la întrebări. După câteva ore, pe cel mai convingător ton al ei de funcționară la relații cu publicul, ceru din nou să-l vadă. Îi spuseră că era prea slăbit după operație. Asistentele se oferiră să-i aducă ceva, iar Karin înțelese foarte greu că vorbeau despre medicamente. —O, nu, mersi, spuse ea. Mă simt bine. Mergi acasă un pic, o sfătui traumatologul. Recomandarea doctorului. Trebuie să te odihnești. —Alții dorm pe podea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
asistentă, cu un colier sofisticat cu crucifix bătut cu pietre mari de turcoază, susținu vehement că nimeni în afară de Karin și de personalul medical nu avusese voie să-l vadă în primele treizeci și șase de ore. Scoase și actele doveditoare. Asistenta încercă să confiște bucata de hârtie, dar Karin refuză s-o predea. Avea nevoie de ea pentru Mark, când avea să-și revină. Îl mutară de la traumatologie într-o rezervă în care putea să stea și ea lângă el. Zăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
i se miște ca o mască de cauciuc. Privirea lui rătăcită o căuta. Ea stătea lângă patul lui, simțind că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon și bascheți înalți, pe care trebuia să i-i pună și să i-i scoată lui Mark o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte. —Ți-am adus niște trandafiri de la IGA. Nu-i așa că-s frumoși? Și pe deasupra mai și miros bine. Asistenta îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot aici sunt. Trebuie să te trezești și să vezi cocorii anul ăsta, înainte să plece. Sunt de pe altă lume. Niciodată n-am văzut atât de mulți. Vin în oraș cârduri-cârduri. Câțiva au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie să ne întoarcem acasă. O asistentă veni să vadă ce-i cu gălăgia și îl conduse afară pe bărbatul revoltat. După asta, Karin încetă să-i mai vorbească lui Mark. El nu păru să remarce. Doctorul Hayes spuse că după cea de-a cincisprezecea zi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment dat, când Karin se pregătea să plece, fu străbătut de un val de chimicale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Cu ajutorul Bunului Samaritean, va reuși cu siguranță și a doua oară. Ceva dinăuntrul ei aproape că se bucura de această a doua șansă de a-l crește - de data asta fără greșeală. Singură la căpătâiul lui, între două vizite ale asistentelor, începu să-i vorbească din nou. Poate că vorbele ei aveau să-i ajute creierul să se concentreze. Nici una dintre cărțile de neurologie pe care le studiase nu nega această posibilitate. Nimeni nu cunoștea creierul atât de bine încât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te uită, spuse infirmiera. Încearcă să te îmbrățișeze! Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe Mark să se zbată ca să se ridice și să încerce să vorbească. Începu să nu mai cheme asistentele. Nu făceau decât să-l sedeze. Trecuseră ani de când nu mai citise cu voce tare. I se întâmpla să încurce propoziții și să pronunțe greșit cuvintele. Mark asculta, cu ochii semideschiși ca niște jumătăți de dolar, ca și cum vorbele ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
gesticulând și văicărindu-se: —Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul scaunului, urlând: —A ratat, a ratat. Karin îl scoase pe Daniel din cameră, în timp ce o asistentă de la etaj se repezi înăuntru. — Te sun eu, spuse ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna, vinovată. Apoi se întoarse în grabă, să-și calmeze fratele. Mark avea încă vedenii. Karin încercă să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
acolo este. Eu întotdeauna ori îndrept ultimele trei prostii pe care le-am făcut, ori încerc să le parez pe următoarele trei. Dar Barbara e pur și simplu... centrată. E chiar acolo. Ar trebui s-o vezi în acțiune. E asistenta perfectă pentru Mark. Se simte total în largul ei cu el. Îi ascultă toate teoriile, chiar și atunci când mie-mi vine să-i pun o pernă pe față. N-am văzut pe nimeni care să se simtă mai comod în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să se retragă ca să-și salveze pielea și să pună pe picioare Wayfinders. Îi aruncă o privire de încredere sceptică, iar el se simți așa cum se simțise în toți anii lor de schimbări climatice - beneficiarul nemerituos al înțelegerii ei de asistentă socială. — Deci unde-i criza? Nu e ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-l văd, doar un minut. Atunci m-a recunoscut. Încerca să-mi spună ceva. Știu asta. Dar, vedeți dumneavoastră, dimineață s-a întâmplat fluctuația asta. Presiunea lui intracraniană a sărit mult în sus. Parcă s-ar fi pregătit să devină asistentă la chirurgie. El începu să-și mângâie barba, pe dedesubt. Cu timpul, gestul ăsta reușise să liniștească aproape pe toată lumea. Da, asta se poate întâmpla. Craniul are un volum fix. Dacă o inflamație întârziată cauzează dilatarea creierului, asta poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Dar de atunci e convins că am o pasiune secretă pentru arborii cu came sau cum le-o zice. Învârti cheia, iar mașina se deschise. El dădu ocol până la ușa din dreapta și urcă înăuntru. Și cum s-a purtat cu asistenta, domnișoara...? Știa numele, dar o lăsă pe ea să-l spună. —Barbara. Chiar știe să-l ia, nu-i așa? Ai spune că vorbește altfel cu ea acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
simțea gol, rămas doar în cămașă. Fură un măr perfect estetic, dar fără nici un gust, de la recepție și consideră că a luat micul dejun. Se îndreptă spre spitalul Bunul Samaritean după indicațiile pe care le primise și urcă la Neurologie. Asistenta doctorului Hayes îl conduse imediat pe Weber în birou, încercând să nu se holbeze la acea personalitate faimoasă. Neurologul părea destul de tânăr ca să fie fiul lui Weber. Un ectomorf greoi, cu o piele iritată, care-și manevra corpul ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Hayes își duse arătătorul la buze. Nu există nimic altceva recomandabil. Nu uita, nu facem asta pentru noi. E pentru fratele tău. Se ridică și dădu mâna cu neurologul, gândindu-se: Fratele cui? La plecare, stabili programarea lui Mark cu asistenta doctorului Tower. Ajunsese la un armistițiu cu Rupp și Cain. Oricare le-ar fi fost păcatele față de fratele ei, nu-și permitea să declare război. Nu avea nici un alt sprijin. Cineva trebuia s-o ajute să-l supravegheze pe Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ochii ațintiți asupra drumului, ca de obicei. Cred că toată terapia asta începe să mă facă să mă simt un pic mai bine. Înainte de a patra ședință, Mark ceru să facă o vizită la terapie intensivă. Alese la întâmplare o asistentă, îi spuse povestea lui și-i arătă bilețelul. Surprinsă, femeia îi promise să-l țină la curent, dacă afla ceva. —Ai văzut? întrebă el, în timp ce Karin îl ghida spre etajul doctorului Tower. A trombonit. Zicea că n-au lăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
bandă largă, rețea de acces, semnale de satelit și radio digital - geografia murise, iar imaginația redevenise unicul obstacol în calea progresului. Jumătate de oră și deja gândea ca el. Arătă spre banca renovată de vizavi, mișcându-și larg brațele, ca asistenta unui magician sau ca o actriță care vindea aparate de uz casnic pe canalul Home Shopping. —Tu ai făcut-o pe-asta? —Poate. Își frecă fața lui lată de Baldwin în palmă, amuzat de propriul lui zel. Dar acest nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
uitându-se la ea cu urechea aproape lipită de umăr, o postură care amintea vag de un câine. Dar tu cine ești, când nu ești tu însăți? ar fi vrut s-o întrebe. Dar o întrebă: — Deci de când lucrezi ca asistentă? Ea lăsă capul în jos. — De fapt, nu sunt asistentă. Știi asta. Sunt infirmieră. Îngrijitoare. Pe furiș, fură un inel prăjit din inima cepei. Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]