3,711 matches
-
care: Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1984, 1994, 1995) și Premiul Academiei Române (1989). Dintre toți orficii ieșeni, tânărul Dan Laurențiu își pune poate în termenii cei mai deciși, încă de la debutul reprezentat de volumul Poziția aștrilor (E.P.L., București, 1967), problema fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, Cartea Românească, București, 1975; Zodia leului, Cartea Românească, București, 1978; antologia reprezentativă Poziția aștrilor, Cartea Românească, București, 1980; Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fără nicio îndoială, acesta este testamentul unui mare poet. Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Critice, 1969; Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, 1973; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; L. Ulici, Prima verba, II, 1979; Dan Cristea, "Postfață" la Poziția aștrilor, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, 1984; Gh. Grigurcu, Existența poeziei, 1986; L. Ulici, Literatura română contemporană, 1995; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, 1997; Rodica Zafiu, în Dicționarul scriitorilor români, II, 1998; Mircea A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din 1990). Debutează publicistic în "Convorbiri literare" (1971) și editorial cu volumul de poezii Sideralia (1979). Publică poezii, eseuri, proză scurtă în numeroase reviste din România. Cărți de poezie: Sideralia, Editura Litera, București, 1979; Farmacii astrale, Editura Junimea, Iași, 1981; Astrul cojilor de ou, Editura Casa de Cultură Vaslui, 1982; Falii 1, Editura 1983; Tihna scoicilor, Editura Junimea, Iași, 1984; Falii 2, Editura 1985; Cabinetul doctorului Apollon, Editura Cartea Românească, București, 1986; Căruța cu nebuni, Editura Contact Internațional, Iași, 1992; Mișcarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărțile de poezie ale lui Liviu Pendefunda par consacrate efortului continuu de transgresare a granițelor dintre discipline și de valorizare a acelui Unu din și de dincolo de multiplu. Stihuri generos risipite prin volume precum Farmacii astrale (Editura Junimea, Iași, 1981), Astrul cojilor de ou (Casa de Cultură Vaslui, 1982), Tihna Scoicilor Mnemoclastele poesiei (Editura Junimea, Iași, 1984), Cabinetul Doctorului Apollon (Editura Cartea Românească, București, 1986), Mișcarea cerească (Editura Contact Internațional, Iași, 1993), Vrăjitorii Marelui Vid/ Magicians of the Emptiness (Editura Moonfall
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul lui Christos, Allah sau Brahma
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se dezvoltă din plin doar în societatea înaltă. Pentru a intra în lumea bună, e nevoie de un anume stil, de o elegantă sofisticată: "La femme à la mode (...) c'est la reine de tous leș salons, c'est l'astre de toutes leș fêtes; on l'admire, on l'adore, on l'aime, on l'envie; elle est jeune, elle est riche, elle est libre sans être veuve, ce qui est le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite. Urmează miezul zilei, căruia îi este asociată meditația despre iubire. Ultimul timp este cel al nopții cu luna, cănd singurătatea și înstrăinarea devin tot mai acute pe firul opoziției dintre tăcutul astru nocturn și zgomotul vieții de-a lungul zilei.291 Așadar, pornind de la corespondență arhetipala dintre lumină și viața, următoarele nuclee tematice sunt asociate: zori, dimineața naștere, miez de zi drum al vieții, noapte matrice prenatala sau moarte. În Viață solitara
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cicerone della Repubblica: (...) e rotto di natură ogni contrasto, / ignota immensa terra al tuo viaggio / fu gloria, e del ritorno / ai rischi. (vv. 84-87) Noștri sogni leggiadri ove son giti / dell'ignoto ricetto / d'ignoti abitatori, o del diurno / degli aștri albergo, e del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta? (vv. 91-96) Bruto Minore: A me dintorno / le penne îl bruno augello avido roți; / prema la fera, e îl nembo / tratti l'ignota spoglia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di marzo, / e ci svegliava ignoti / come la prima volta. În me smarrita ogni formă: Altra vită mi tenne: solitaria / fra gente ignota; poco pane în dono. Di frescă donna riversa în mezzo ai fiori: Fuori era notte / e gli aștri seguivano preciși / ignoti cammini în curve d'oro (...). Metamorfosi nell'urna del sânto: (...) sânto ignoto: gemono al seme sparso / larve verdi: / îl mio volto è loro primavera. Convalescenza: Farsi amore un'altra morte sento / ignota a me, mă più di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la zolla / ch'è mia e m'adagio. E dormo: / da secoli l'erba riposa / îl suo cuore con me (Riposo dell'erba). 382 Noștri sogni leggiadri ove son giti / dell'ignoto ricetto / d'ignoti abitatori, e del diurno / degli aștri albergo, e del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta? (Ad Angelo Mai). 383 La vită che passa nel sistema chiuso, nel quale și include omogeneizzandosi agli altri elemenți, Oreste Macrì, 1986, op. cît
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al XVII-lea ca viziune a universului sferic, a cărui lege e armonia muzicală, a cărui mișcare e dansul sau rotirea ritmică a aștrilor după cum explică cercetătoarea de la Cluj. Ipotezele heliocentrice ale lui Copernic, precum și studiile lui Giordano Bruno, experiențele lui Galilei și modificarea revoluționară a bazelor fizicii realizată de Newton au favorizat trecerea la a doua etapă a cosmologiei europene, care propune drept
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ieșire din real și pătrundere în ficțional!) se leagă de apariția a două luni pe cer. "1Q84" dezvăluie această particularitate astronomică, în comparație cu "fratele" său ceva mai concret și, ca atare, mai neinteresant, "1984": populează cerul, pe parcursul nopții, cu două astre selenare în loc de unul! În substanța acestor "transferuri" de la un cronotop la altul, asistăm, în fond, la deja menționata "facere a literaturii". Murakami înaintează, prin ramificații alegorice, pe un teren conceptual și ideologic anevoios (deși romanul nu lasă niciodată senzația că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura între voi și stele", "Port aștrii toți cu mine să le-arăt/ Grădina pentru care să-ncălzească,/ Și munții-mi cer să-i duc înspre pământul/ Pe care să-și zideească înălțimea,// Și păsările se rotesc și-ntreabă/ unde să-și pună cuibul, și nesfârșite turme
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
societății, totodată, închiderea către lume, presupunând, de fapt, o deschidere către sine: "Ca și cum însăși lumina/ Ar fi doar o plantă ce crește/ Și stelele ar avea rădăcini/ Raze subțiri care sug,/ Simt cum din mine își trag/ Inexplicabila hrană/ Toți aștrii, urmând bisturiul/ Ca stolul de corbi după plug./ Mi-e frică de-atâta lumină,/ De prea multe flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu pe cine să strig/ Să stingă în mine/ Cereasca grădină
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gigantică ar putea scufunda planeta între tenebre și umanitatea ar dispărea (cum s-a întîmplat, se pare, în cazul dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani). Astrofizicienii au descoperit, în plus, existența unor fenomene haotice, imprevizibile, în traiectoriile planetelor și astrelor. E vorba însă de fenomene cu mare grad de improbabilitate, insistă oamenii de știință: Putem dormi liniștiți sub un cer plin de amenințări? Statisticile arată că da97." Unul din reflexele spiritului modern este de a transforma improbabilul în imposibil. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
douăzeci de ani situaționist la treizeci utopian la patruzeci transversal la cincizeci viral și metaleptic la șaizeci aceasta este istoria mea"389), se va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai tandru. Vântul mângâie teii osteniți de vipia zilei. Răcoarea amurgului îi pune și pe ei pe picioare - sau, mă rog, pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în fosa luminată de sub tei vezi măsuțe, halbe și guri țesând un bla-blá fără noimă ce rezonează hăt în Casiopeea. Răspunsurile la orice întrebări oricât de grele, oricât vor veni neîntârziat de acolo. Mai
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
în suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun asfințituri. S-a stârpit și căldura - nu tu primăveri, și nici veri numai iarnă și omăt pân-la brâu. Iar sub lut fiul tău țintuit lângă un astru căzut. Iubit de liniști, plâns de tăceri... Însingurat Secretizat, însingurat condensat undeva printre rânduri, voi înopta ca un televizor deconectat printr-un click lapidar, de mâna ta... Lume, clonă lume Seara de vară învăluie suflet și trup. Avem întâlnire, întârzii
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi Nemărginit sfâșiere, Punct chemat în punct chemat Din care curg toate circonferințele în mine deasupra aștrilor și în ei. Câtă dorință de a fi prin a nu fi, De a nu rămâne om în carne, Cuvânt degustat și respins, Astfel ne iubim din corp în corp, Din ceea ce am fost în ceea ce suntem. Că te-am
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
toate (subl. în text), căci toate (subl. în text) o dată le cuprindeam". Într-un cadru cu hipotexte detectabile în viziunile ascensional-paradiziace ale lui Dante, companioana de drum a eroului devine Elena cea timpuriu pierdută, "sufletul lumii, stăpâna veciniciei". În muzica astrelor, intonată, straniu, chiar de femeia în alb, eroul își uită promisiunea inițială, aceea de a n-o atinge, și, întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și chiar pe fața ei trebuie să lucească reflexul roșu". Atingerea sigiliului aprins dobândește valențe premonitorii. Fiindcă un soare muribund lasă, inevitabil, loc suflului frigid al hibernalului: astrul murdărește cu materia sa vitală "dezolate peisagii de zăpadă eternă, pe care nici un vânt de primăvară n-o va mai sufla înapoi spre norduri; iar duhul înghețului biruitor coborând mut și întunecat aproape, tot mai aproape...". Brusc, se introduce în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Câinii sunt obiectivarea terorii protagonistei: "fiorul fricei, care i se prelinse lung și cutremurător de-a lungul șirei, semăna atât de bine cu fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu domestic, protejat de căldura focului: "Eternul frig licărea în ochii jivinelor, în bizarele jocuri fosforice ale zăpezii, în luciul tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]