852,023 matches
-
culturale. Strădania Ileanei Floran de a cataliza viața culturală, cu precădere literară, prin apariția lunară a unei publicații dorite și așteptate de cititori, înseamnă pasiune și dăruire, efort și tenacitate. Aprecierea revistei de către cititori și ofertele de colaborare ale multor autori apreciați în lumea literară răsplătesc munca celei care crede în menirea culturii, în general, și a literaturii, în special, de a contribui la îmbogățirea spirituală a oamenilor, luminându-le viața. Revista „Dăruiri literare” stimulează emulația necesară atât în rândul creatorilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94347_a_95639]
-
și el două apartamente în Capitală. Mai are și patru conturi în valoare de pește 70.000 de lei. Anul trecut a încasat aproape 55.000 de lei din salariul de director, plus 8.800 de lei din drepturi de autor, după cum reiese din declarația de avere. La fel de înstăriți sunt și dascălii din Timiș, Brașov, Cluj și Craiova.
Cei mai bogați directori de licee sunt în București, urmați de Timiș, Brașov sau Cluj [Corola-blog/BlogPost/94339_a_95631]
-
expoziției de cărți și reviste din 30 noiembrie 2015, de la centrul Cultural din Zlatna (,,Târgul Aurului”), județul Alba, unde s-au desfășurat lucrările a două secțiuni și reuniunea în plen, de încheiere, a Congresului Spiritualității Românești. Arhitectul volumului (editor și autor al unei minuțioase prefețe, de 34 de pagini) este Dl Dumitru Ioncică, directorul Editurii Uranus/ EU. Referenți științifici: Gabriel Gheorghe și Dr. Mircea Chelaru. Traducerea celor trei tronsoane ale cărții aparține doamnelor: Rodica-Adelina Locusteanu (Anexă la volumul al doilea sau
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
taxat drept paranoic și ar fi fost trimis la tratament sau, în cel mai bun caz, ar fi fost ignorat cu condescendența cuvenită. Totuși, lucrurile stau un pic altfel”. Urmează un microportret, pe cât de concis, pe atât de relevant, al autorului acestor texte științifice șocante, de acum mai bine de 160 de ani, publicate la Napoli, în Italia. Trăind între 1784-1858 (la decesul său, Mihai Eminescu împlinea opt ani), contele Carlo Troya - ne învederează cercetătorul operei sale: Dumitru Ioncică - ,,este un
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
om politic (a fost, la un moment dat, prim-ministru al regatului celor două Sicilii) și totodată exponent al unei mișcări care preconiza o confederație de state italiene sub egidă papală”. Istoricul Carlo Troya rămâne, în literatura de specialitate, ca autorul unei prodigioase Istorii a Italiei din Evul Mediu - Storia d’Italia del Medio Evo, în 15 volume, care totalizează în jur de 8.700 (opt mii șapte sute) de pagini, dintre care peste 3.500 (trei mii cinci sute) despre goți
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
mii cinci sute) despre goți. Opera istoricului Carlo Troya include și o vastă exegeză referitoare la Codul Diplomatic Longobard. ,,Comentator inspirat al biografiei și al operei lui Dante” - subliniază Dumitru Ioncică, în prefața sa -, Carlo Troya este recunoscut și ca ,,autor al unui erudit și substanțial Discurs despre arhitectura gotică”. După ce precizează segmentele selectate - pentru volumul în română Argumente pentru rescrierea istoriei europene. Despre istoria și arhitectura geto-goților -, editorul afirmă cât se poate de răspicat: ,,Carlo Troya demontează cea mai mare
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
și generos avocat pro bono al neamului nostru, inteligent și obsedat de adevăr. El ne oferă, peste timp, cel mai frumos și cel mai veridic act de identitate al poporului român.”. După ce menționează că Iacob Grimm (unul dintre celebrii frați, autori de literatură fascinantă pentru copii și tineret) îi reproșa contemporanului său, Carlo Troya, că ,,în condițiile istorice complicate ale Italiei din acea vreme (...), se ocupă de istoria dacilor” -, exegetul Dumitru Ioncică evocă descrierea caracterului lui Troya realizată de istoricul francez
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
femeile” (Humanitas, 2004). Este o compoziție livrescă, exterioară și în niciun caz banală, ci într-o viziune pitorească: o călătorie aventuroasă în universul uman de turnură cinematografică amabilă. Nici prefața („la pătrat”) a d-lui Pavel Șușară, nici moto-ul autorului, dar nici alte „scuze” invocate în „Cuvântul autorului” nu intră în lipsa de încredere în critica română. E un manifest din care nu lipsește vigoarea, dimpotrivă, pentru că nu-i lipsită de unitate epică, e o interminabilă țesătură de întâmplări și ziceri
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
și în niciun caz banală, ci într-o viziune pitorească: o călătorie aventuroasă în universul uman de turnură cinematografică amabilă. Nici prefața („la pătrat”) a d-lui Pavel Șușară, nici moto-ul autorului, dar nici alte „scuze” invocate în „Cuvântul autorului” nu intră în lipsa de încredere în critica română. E un manifest din care nu lipsește vigoarea, dimpotrivă, pentru că nu-i lipsită de unitate epică, e o interminabilă țesătură de întâmplări și ziceri, care ne desfată spiritual; meditația sa epicuriană se
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
am dori cu tot dinadinsul să împărțim femeile pe categorii, cea mai complexă și mai subtilă formulă ar fi aceea că femeile sunt de două feluri: femei și... FEMEI”. Concluzia devine paradox sau o absurditate sublimă, cum singur se explică autorul la o asemenea apreciere. Așa îi putem înțelege poezia din volumul cu dublul sens, titrat politiceșe „Salonul refuzaților” (Editura Junimea, 2008, cu o prefață semnată de Laurian Stănchescu), dar și din plachetele recente, „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, 2015) și
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Editura Junimea, 2008, cu o prefață semnată de Laurian Stănchescu), dar și din plachetele recente, „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, 2015) și „7 rostiri” (PIM, 2015), trecute prin labirintul publicisticii sale sau, cu alte cuvinte, prin „paradigma unui optzecist întârziat”, autorul avangardist din umbra operei de artă - creator de artă autentică, nu numai evaluator al produsului în sine făcut de alții, pentru a-i depista contrafacerile, genetica. Dar nu numai atât. Întreaga viață zbuciumată (rurală, citadină, militară, reportericească, bisericească ș.a.m.
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
carte a inepuizabilului Miron Manega, „Acești netrebnici care ne conduc - Interviu cu Mihai Eminescu”, piesă de teatru într-un act și 4 scene (NICO, Tg. Mureș, 2014). Pentru explicitare, chiar la începutul celor „Câteva lămuriri necesare” ce prefațează creația dramaturgică, autorul declară: „Sensul acestui interviu este acela de a releva halucinanta actualitate a gândirii lui Eminescu și vastitatea preocupărilor sale”. Piesa a fost pusă în scenă la Teatrul Elisabeta din București, la 15 ianuarie 2015 (premiera), și la Teatrul Odeon, la
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
prilejul împlinirii a șapte ani de la nașterea sa cea cerească și veșnică, se constituie într-un dar spiritual binecuvântat făcut către noi cititorii, creștini ortodocși și nu numai, un dar pornit din preaplinul inimii și calda simțire a celor doi autori ai săi, pe care ținem să-i felicităm în mod deosebit, cu acest frumos prilej și fericită ocazie - Nicholas Buda - cunoscutul scriitor american de origine română, și Maica Anastasia (Ana) Buda. Conceptul și designul coperții aparținând lui Nicholas Buda și
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
totul având ca temei realitatea trăită de fiecare dintre noi întru credință, singura în măsură să ne susțină și să ne ajute „să dobândim ceea ce dăruim, trecând de la știință la conștiință”. Structurată, în principal, pe conținutul dialogurilor dintre cei doi autori cu importante personalități ale vieții culturale și monahale actuale, precum: IPS Părinte Andrei Andreicuț - Arhiepiscop și Mitropolit al Clujului, IPS Părinte Casian Crăciun - Arhiepiscop al Dunării de Jos, PS Părinte Irineu Duvlea - Episcop Vicar al Episcopiei Ortodoxe Românești din America
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea trecutului; fără patimă și fără ură între fiii aceluiași pământ, cari, oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fiii aceleiași mame sunt.” Tendința actuală este ca cititorul să devină egal cu autorul într-un sistem de valori legat de trăirea în aceeași gamă, de rezonanță, de recunoaștere. Prin propria ardere până la incadescență a propriei făpturi, ca: ”Flacăra gândului bun Veșnic arzător, plinitor Aleargă prin univers într-o credincioasă dezvăluire a sacrului Intru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
general al Uniunii. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, într-o sală arhiplină, previzibile amândouă fiind vorba de premiile breslei jurnaliștilor, dar nu mai puțin emoționante din același motiv -recunoașterea colegilor este din totdeauna importantă și, într-o lume a autorilor și a creațiilor din plămada realității și adevărului, nu ușor de obținut, dnii Doru Dinu Glăvan și Benone Neagoe, referindu-se la articolele, emisiunile, cărțile premiate au conturat un tablou încurajator al rolului jucat de presă în surprinderea interogațiilor și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94360_a_95652]
-
rubrica de cronică culturală) poartă semnătura lui Iosif Moldoveanu (pseudonim al lui George Ciorănescu). Încă din titlul articolului esența a ceea ce urmează se deslușește cu o remarcabilă claritate: Sovietizarea culturii române!... Nu mai puțin semnificativă este și fraza cu care autorul își începe discursul: Titlul de cronică a culturii românești actuale nu este prea fericit ales, sublinia autorul articolului, căci o cultură dirijată și sever controlată de Stat își pierde caracterul esențial al libertății creației artistice, pentru a se asimila cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
articolului esența a ceea ce urmează se deslușește cu o remarcabilă claritate: Sovietizarea culturii române!... Nu mai puțin semnificativă este și fraza cu care autorul își începe discursul: Titlul de cronică a culturii românești actuale nu este prea fericit ales, sublinia autorul articolului, căci o cultură dirijată și sever controlată de Stat își pierde caracterul esențial al libertății creației artistice, pentru a se asimila cu o producție economică etatizată oarecare”. Și descrierea amplă a stării de lucruri instrumentate de ocupanți în cultura
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
să prefigureze și să asume un anumit tip de rezonanță prin care o individualitate se auto-proiectează în viitor... Prin aceasta persoana aderă la/ subscrie, își asumă opțiunea către o anumită scară de valori. Este o dimensiune indispensabilă fiecăruia, căci - subliniază autorul amintit -, fie că sunt catolic, parizian, țăran sau comunist, nu risc să fiu înghițit de neant. Chiar dacă nu ești deosebit de perspicace (concluzionează el), nu se poate să nu observi că lumea contemporană evoluează spre o mai mare omogenitate și uniformitate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
ale cărui virtuți să fie valorificate, ci exclusiv Echipa, ansamblul componenților acesteia, care se impune să funcționeze perfect, ca un ceas elvețian Schaffausen - dacă nu cumva până dincolo de perfecțiunea terestră îndeobște acceptată. Văzând în automatisme, în repetitivitate chintesența teatrului ionescian, autorul montării scenice selectează o avalanșă de replici scurte, reluate - în spectacol - parcă la infinit, speculând astfel însăși o practică a lui Eugen Ionescu, cultivata în Rinocerii prin repetiții de genul: “Ca să vezi! (...) Ca să vezi! (...) Ca să vezi!” (de șapte ori), “Un
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
proprie, cu totul originală, ostentativ frapanta prin declanșarea unui autentic război împotriva spectatorilor, cărora le mitraliază, le bombardează și le suprasolicita, în fiecare fracțiune de secundă, toate cele cinci simțuri cu care i-a înzestrat Dumnezeu. În indicațiile privind Decorul, autorul piesei oferise detalii clasice, realiste, poate enervant de exacte. Înainte de ridicarea cortinei, în spectacolul realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dangătul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriașii la liturghia de duminică), dangăt care ar fi trebuit
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dangătul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriașii la liturghia de duminică), dangăt care ar fi trebuit - în gândirea dramaturgului - să răsune câteva secunde și după ridicarea cortinei... Dintre toate indicațiile autorului, Robert Wilson o reține pe aceea privind “lumină crudă” - transcrisa scenic la modul cel mai agresiv cu putință, din prima până la cea din urmă clipă a reprezentației: un lanț de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toată lățimea scenei, la
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
va vispune filmarea Rinocerilor din Craiova, distribuind apoi peliculă (DVD) marilor rețele internaționale de cinematografe din lume. Pentru a concentra întregul angrenaj în 88-90 de minute, Robert Wilson găsește o cale inspirată, inventând un rol inexistent în piesa: acela al autorului, al lui Eugen Ionescu însuși, încredințat actorului Ilie Gheorghe, care citește, cu o dicție și o impostație impecabile, în ritm antrenant, cu putere de nuanțare și cu aplomb, acolo unde e cazul, cvasitotalitatea partiturii dramatice. Cu vocea să percutanta, bogată
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o viteză de 45,63 km/ oră, adică 12,4 m/secundă...“ Actul III. Scenă e dominată de fereastră imensă, de pe fundal, si de vocea tunătoare cu care Ilie Gheorghe rostește (în numele Autorului) strigătele solitarului Berenger: ,,Nu!... Coarnele, fiți atenți la coarne!... Nu !... Voința, să am voința!... Nu. Nu-i la fel!“ Apare în scenă (acasă la Berenger) Dudard, în al carui rol Valer Dellakeza găsește mijloacele de finețe redutabila pentru a demonstra
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
trei în total, sunt pe deplin justificate și că, nu se știe, l-ar putea adjudeca și pe al patrulea. Prima jumătate a partiturii dramatice din actul III - scrisă de Eugen Ionescu special pentru Berenger și Dudard - este comprimata de autorul spectacolului, Robert Wilson, replicilor dându-le glas, în cea mai mare parte, Ilie Gheorghe, proaspăt încoronat cu una dintre cele mai însemnate distincții acordate la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Palmaresul laureatului Academiei Române, Ilie Gheorghe, include inegalabila interpretare din
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]