95,569 matches
-
cincizeci-șaizeci de metri mai încolo. Albert i-a înmânat călăuzei medalionul cu smarald moștenit de la bunica lui și s-au despărțit. Sârbul a făcut cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
smarald moștenit de la bunica lui și s-au despărțit. Sârbul a făcut cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să traverseze un spațiu descoperit, ca-n
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
din mai multe piepturi aceeași amenințare, Stai, stai că trag! Apoi răcnete, bușituri, tropăieli și s-au văzut înconjurați de o grupă de soldați cu lanternele și cu armele îndreptate spre ei. Ana-Cristina le simțea izbitor mirosul de transpirație, le auzea respirația șuierătoare, dar și inima bătând tare și, prin întuneric, le vedea sticlind ochii de țărănoi vicleni, înspăimântați și ei, depășiți de situația nouă în care erau puși, hotărâți să nu se lase cu una cu două și să tragă
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în preajma mai depărtată a catafalcului era un grup de tineri cercetători din Institutul de Istorie Literară și Folclor, care întrețineau aprinse flacările lumânărilor și vorbeau în șoaptă: unul din ei, cu sufletul încă neviciat de raționamentele urbane, le spusese (îl auzisem) - și-l crezuseră - să vorbească-ncet, pentru că trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
cercetători din Institutul de Istorie Literară și Folclor, care întrețineau aprinse flacările lumânărilor și vorbeau în șoaptă: unul din ei, cu sufletul încă neviciat de raționamentele urbane, le spusese (îl auzisem) - și-l crezuseră - să vorbească-ncet, pentru că trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte stătea ridicat peste podul
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
mai bună, cu poze color, cu băieți de cartier și fufe în toate pozițiile și cu o generoasă ofertă de orori americane denumite filme. De mare succes se bucura pe atunci și opereta. Afișele ei împânzeau orașul, iar la radio auzeai mai tot timpul, printre alte Văduve Vesele, Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino în pauzele lăsate de Vorbește Moscova, transmisiunile sportive, Cotele apelor Dunării și melodiile fraților Grigoriu (aici sunt răutăcios fără intenție, pentru că frații Grigoriu erau într-adevăr
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
-l lăsa să cânte pe Dendrino, fiindcă dacă teatrul mă îmbia prea puțin, în schimb genul acela de muzică nu mă tenta deloc. Îl semnalez doar ca o curiozitate a anilor când radioul era rege și când, vara, de pe stradă, auzeai din camerele de bloc cu ferestrele larg deschise fie vuietul stadioanelor dominate de meciurile cu Ozon, fie emisiunea de satiră și umor de la ora prânzului, cu glasurile inconfundabile ale lui Stroe (,alo, aici e Stroe/ și vă roagă să-i
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
și demagogic, în fața răgetului teribil, insuportabil, iscat de măruntaiele răscolite ale maicii Gea transformată subit într-o mașteră hidoasă. Voi descrie altă dată, pe larg, cum m-a surprins marele cutremur acasă la scriitorul Mircea Ciobanu, unde mă dusesem să aud ultimele vești despre proxima apariție a primului meu volum de versuri: Poezii, Editura Cartea Românească, 1977. (fragment din Jurnalul intitulat: Îmbătrânind tăcut pe canapele roase)
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să mă poarte, Nici valea și nici
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
enunțător. O probă în acest sens o oferă Ovid S. Crohmălniceanu, care își amintește că Vinea "obișnuia să povestească diverse întîmplări despre actualii protagoniști ai vieții literare, altădată niște figuranți nefericiți". Astfel, "într-o seară la Petru Dumitriu", criticul a auzit - "din gura lui Ion Vinea" - povestea unei farse erotice, a cărei victimă a fost Ion Călugăru; ulterior, din această poveste "Petru a scos o nuvelă foarte crudă" (n.n.: e vorba despre Cafiné, nuvelă ce însoțește Memoriile lui Totň Istrati). De
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
nu mănânce Luna; m-au pus și pe mine în genunchi și plângeam, mă închinam și mă rugam lui Dumnezeu să gonească Vârcolacii ca să nu mănânce Luna cea frumoasă". După trecerea ,pericolului", sătenii reacționează la fel de sălbatic: , După ce a trecut eclipsa, auzeam oamenii spunând, care mai de care, că el e cel care a speriat Vârcolacii, pentru că clopotul lui sau pușca altuia a speriat dihăniile să nu mănânce Luna și că, dacă nu ar fi fost ei să tragă clopotele de la biserică
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
cer senin și vînt rece a anului 1779") ajunge difuză în textul semnat de Dumitriu ("... în lumina soarelui acelei zile de sfîrșit de vară din o mie șapte sute și nu știu cît"), ca să redevină precisă în capitolul al treilea: "se aude că divanul Franței l-a judecat și l-a tăiat pe craiul franțuzesc, împreună cu tot neamul lui, și cu crăiasa, care-i erea soră lui Leopoldus, împăratul nemțesc". Ceea ce înseamnă că e vorba de sfîrșitul anului 1793. Nuvela - ce prezintă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
în real, banale și net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma lui Malastropu sau fals naive ca în Bilet ("Auzi tu, nu știu încotro/s-or fi găsindă niște cuie,/că am cătat de tot și nu ie/ de fel în urbe... Apropos:// Nu trebuie să spui la nimeni de treaba asta!"), nu este, ca la înaintași, poetizarea realității umile
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
editorial socotindu-se cu începere din septembrie 1935). Deși se vorbea de iminența apariției acesteia încă de prin 1932, nașterea propriu-zisă se pare că a fost oarecum întâmplătoare, așa cum rezultă din amintirile lui Vasile I. Posteucă: "Te vei mira să auzi că decizia asupra revistei Iconar s-a luat la el în casă șsociologul Traian Brăileanuț. Erau de față Mircea Streinul, Ionel }urcanu, Liviu Rusu și eu. Eu aveam o sumă de bani rămasă din colecta publică făcută pentru înmormântarea Valeriei
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
Bulgakov primește un telefon care îl va marca psihic pentru totdeauna. Iată faimoasa convorbire telefonică, înregistrată de istoria literară prin intermediul jurnalului Elenei Sergheevna: - Mihail Afanasievici Bulgakov? - Da. - Tovarășul Stalin vrea să vă vorbească. - Ce? Stalin? Stalin? Acestea fiind zise, se auzi o voce cu un pronunțat accent georgian: - Da, vă vorbește tovarășul Stalin. Bună ziua, tovarășe Bulgakov. - Bună ziua, Iosif Visarionovici. - Am primit scrisoarea dumneavoastră. Am citit-o împreună cu tovarășii. Veți primi un răspuns favorabil... Sau poate... vreți să plecați în străinătate, nu
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
De curând ieșit în lume, Porni întrebări a pune: Dacă primul el a fost, Găina-și mai are rost? Dacă dânsa a fost prima, De unde-a ieșit găina? Și-ntrebă alte ... Și alte ... Doar niște gânduri deșarte! Găina, cum îl aude, Se scutură și-i răspunde: - Nu fi la gură-așa spurcat Chiar acum eu te-am ouat. Ar trebui să ai respect, Să nu te bați cu pumnii-n piept! Îți jignești propria-ți mamă? Nu suntem încă de-o
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
De curând ieșit în lume,Porni întrebări a pune:Dacă primul el a fost,Găina-și mai are rost? Dacă dânsa a fost prima,De unde-a ieșit găina?Și-ntrebă alte ... Și alte ...Doar niște gânduri deșarte!Găina, cum îl aude,Se scutură și-i răspunde:- Nu fi la gură-așa spurcatChiar acum eu te-am ouat.Ar trebui să ai respect,Să nu te bați cu pumnii-n piept!Îți jignești propria-ți mamă? Nu suntem încă de-o seamă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Numai când veți reuși... IV. LUPUL, CAPRA ȘI IEDUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. Lupul, Capra și Iedul -Dragul mamei băiețel, Închide zăvorul bine Și să nu deschizi defel Până nu m-auzi pe mine: “Fie Lupul-afurisit Și tot neamul lui lihnit!” A zis Capra, sărutându-și Cucuiatul Ieduleț Și s-a-ndreptat spre pădure Să adune-n coșuleț Ciuboțică, frunzișoare, Alunițe, fragi și mure, Lăptișor în țâțișoare Și apă din râuleț. Jupânul Lup tocmai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
lihnit!” A zis Capra, sărutându-și Cucuiatul Ieduleț Și s-a-ndreptat spre pădure Să adune-n coșuleț Ciuboțică, frunzișoare, Alunițe, fragi și mure, Lăptișor în țâțișoare Și apă din râuleț. Jupânul Lup tocmai trecea Pe lângă căsuța Caprei Și, vesel, el jubila, Auzind vorbele el: “Asta ți-a fost, cumetriță! N-ai mai fi așa bățoasă Când l-oi prinde pe Corniță Și l-oi lua la mine-acasă. Ce-or mai zburda Lupișorii ... Citește mai mult Lupul, Capra și Iedul-Dragul mamei băiețel,Închide
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai mai fi așa bățoasă Când l-oi prinde pe Corniță Și l-oi lua la mine-acasă. Ce-or mai zburda Lupișorii ... Citește mai mult Lupul, Capra și Iedul-Dragul mamei băiețel,Închide zăvorul bineși să nu deschizi defelPână nu m-auzi pe mine:“Fie Lupul-afurisitși tot neamul lui lihnit!”A zis Capra, sărutându-șiCucuiatul Iedulețși s-a-ndreptat spre pădureSă adune-n coșulețCiuboțică, frunzișoare,Alunițe, fragi și mure,Lăptișor în țâțișoareși apă din râuleț.Jupânul Lup tocmai treceaPe lângă căsuța Capreiși, vesel, el jubila
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
pe mine:“Fie Lupul-afurisitși tot neamul lui lihnit!”A zis Capra, sărutându-șiCucuiatul Iedulețși s-a-ndreptat spre pădureSă adune-n coșulețCiuboțică, frunzișoare,Alunițe, fragi și mure,Lăptișor în țâțișoareși apă din râuleț.Jupânul Lup tocmai treceaPe lângă căsuța Capreiși, vesel, el jubila,Auzind vorbele el:“Asta ți-a fost, cumetriță!N-ai mai fi așa bățoasăCând l-oi prinde pe Cornițăși l-oi lua la mine-acasă.Ce-or mai zburda Lupișorii... V. TRANDAFIRAȘUL DE CÂMP, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr.
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ghimpilor / Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în Renaștere era cunoscut sub numele de „tragedia neîmplinirii”: „Undeva ― departe-aproape se auzea/ tânguirea sfâșietoare, dureroasă,/ a ceva neîmplinit, nedefinit./ ― Ce era???!!!/ Pentru tine: Nimic!/ Pentru mine:― Strigătul și Răspunsul/ se despărțeau pentru totdeauna,/fără să se se fi întâlnit!” (Un-deva). Poezia Viorelei Codreanu Tiron constituie o abordare aptă să redescopere în om
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
doar câteva titluri ce reprezintă locuri, oameni, fapte, trăiri și retrăiri, regăsiri, toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat vreodată/ de ce explodează supernovele în văzduhuri sidefii/le aude cineva și dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de liliac/ tulburări comportamentale produc insomnia/în astfel de nopți ai plânge dacă ești singur
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme... ...mi-a-nghețat și verbu-n frază - delicată ciumă molime-n imperiul morții hotărăsc cutumă sacadat mi-aud la poluri inima-mi cum bate mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]