2,921 matches
-
-l fac să se liniștească, Îi dau periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei respirații a unui băiețel e o Încuietoare lipicioasă, ca o portiță minusculă deschisă În plămânii lui. Doamne, ajută-mă să găsesc un alt Roo. Totul mergea bine În timpul vizitei Barbarei și a lui Donald; suspect de bine, acum Îmi dau seama. Pe cât a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niciodată mai aproape de condiția de dansatoare la bară, bănuiesc. Hei, doamna, ți-a mai zis cineva că semeni cu prințesa Di? —Acțiunile tale sunt la fel de frumoase ca picioarele? Ce mă uimește la acești „stăpâni ai universului“ este că sunt niște băieței incurabili. Acum cincizeci de ani, ar fi debarcat pe plajele din Normandia, iar acum iată-i strânși În jurul meu ca și cum aș fi comandantul lor de companie. Le livrez discursul meu despre Bani, felul În care banii nu dorm când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
program de discuții televizat și a povestit despre cum Își duce și aduce de la școală copiii cu mașina. Dădaca ei mi-a spus că ea nici nu știa unde e școala copiilor ei. Cunosc o femeie care a aflat că băiețelul ei a făcut primii pași de la o bonă, la telefon. Și cunosc o femeie care a aflat că a părăsit-o bărbatul dintr-un bilet pe care i l-a citit dădaca. Stau multă vreme Întinsă În pat, poate ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu. Încearcă numai să le omori, și tot or s-o ducă, Îmi răspunde Julie dând din umeri. Am niște ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe banchetă, a venit tanti Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul meu m-a părăsit ca dar pentru soră-mea, ca ofrandă de pace. Julie a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o Împrejmuire despărțită de coridorul aglomerat printr-o draperie subțire de culoarea caisei. Încep să-i explic simptomele lui Ben, dar mă oprește cu un semn În timp ce studiază notițele de pe biroul din fața lui. —Hmmm, Înțeleg, Înțeleg. Și de când are febră băiețelul, doamnă Shattock? — Nu sunt foarte sigură. A fost foarte fierbinte până acum o oră. —Și În cursul zilei de azi? — Nu știu. Doctorul face o mișcare ca să-i pună mâna pe frunte lui Ben. Cel mic scâncește când mă simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ceai pe care s-o ia cu ea În pat, apoi am urcat Împreună, și eu am intrat În camera lui Ben. Care dormea Încă profund. I l-am pus pe Roo lângă obraz. În foarte scurt timp, un băiețel va fi mai fericit decât de Crăciun. Intrând În dormitorul meu, am deschis șifonierul și mi-am trecut mâna peste bara de metal până am dat de cea mai bună armură a mea Armani. Un costum negru ca pana corbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tristețe, ca În ziua Înmormântării lui Jill. Mereu am crezut că Îl cunosc bine pe Robin, mereu lăsa impresia că e așezat și de Încredere; uitându-mă acum la el peste masă, e un șoc să nu găsesc decât un băiețel pierdut. Bărbații fără soții sunt niște bărbați fără mame, sunt mai mult orfani decât văduvi. Bărbații fără soții Își pierd coloana vertebrală, capacitatea de a merge drept prin viață, chiar și pe aceea de a Își șterge spuma de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frică! Tăticul tău este cu tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă Victor și zărind coada și picioarele suple și musculoase ale Cleopatrei, băiețelul cu un smoc de fân pe cap se mai liniștea, dar când au ajuns În șesul ce se Întindea până la Șușmeaua Pușcașului, Va a observat, cu frică, o armată cu soldați Îmbrăcați În negru, care era condusă de căpetenii ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
clevetitori cei din Cățălești, siretenii cum li se spunea mai nou, de când satul Cățălești a căpătat denumirea de satul Siretu. Saluturi, priviri de toate nuanțele, după felul relațiilor dintre ei și Ochenoaia și ... Întrebări: Cumătră Ileană, văd eu bine sau băiețelul aista frumușel este nepotu’ neta? Nu-i băiatu’ Vioricăi, Dumnezeu s-o ierte! Chiar așa-i, cumătră Anetă! Ptiu, să nu fie de deochi, dacă s-ar scula mă-sa să-l vadă! Tanti Ileană, aista nu-i copchilașu’ care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o altă bogăție se Îndreaptă către Va, incomparabilă cu altceva material. Dacă nu glasul aceluiași sânge care curgea prin cei doi nefericiți a contribuit la transferul de bogăție spirituală atunci, cu siguranță, că Domnul a dorit să-l ajute pe băiețelul cu ochi căprui și mari să uite de lipsuri și să aline frustrarea lui Victor Olaru de a nu putea oferi lui Valerică Încălțări și Îmbrăcăminte de iarnă. În fiecare zi, Va afla lucruri noi, iar În memoria sa de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acestui roman. Meritul lui Val Andreescu În realizarea acestui roman este În primul rând buna cunoaștere a psihologiei copilului, prin descrierile de reală finețe a trăirilor sentimentale, trăiri specifice, cum este și firesc, mai ales În faza de Început, pentru băieței și fetițe. Bun cunoscător al gesturilor minore, În primul rând, dar și al, gesturilor mari, aproape urieșești În viziunea personajului Va prin realismul descrierilor Întru devenirea ca om Într un univers incipient. Romanul lui Val Andreescu, care uneori abuzează totuși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre tot ce se petrecea. În jur, pentru cei care nu avuseseră șansa să-și aducă în familie un pasdar, aerul ajunsese irespirabil. Din această pricină și Omar începuse să se ferească să le mai spună cu cine se înrudea. Băiețelul lor și Ghazal deveniseră legăturile mute ale vieții lui de bărbat și singura ancoră dintre sine și paradis. În Coran, raiul stătea la picioarele mamelor, iar Omar se- ngrijea de o mamă cu un copil. Încerca să le ducă bani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
venise și un afgan, Nazir Alimy, avocat care lucra împreună cu cei de la Teheran. Auzise de el de mai multă vreme și despre un prieten de-al lui, Hayatullah Jawad, care se afla deja la pârnaie. Alimy era însoțit de un băiețel, dar Sebas nu îl zărise de când intrase, fiindcă ochii lui rămăseseră ațintiți asupra femeii. Nu știa dacă e ziaristă ori o reprezentantă a baroului, însă, oricine ar fi fost, părea clar că e altceva decât mai întâlnise. Se prezentă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aminti că erau orientali. Rămași doar ei doi și o secretară, Leclerc începu să se simtă nesigur: ce stil îi plăcea avocatei mai mult? Cel camaraderesc și neutru, al Europei, sau curtoazia asta deșucheată a bărbaților din Orient, care sodomizau băieței? Din fericire, Iranul era mai vigilent în privința acestor practici. La adăpostul Coranului, care cerea moartea pentru oricare pederast, dar nu îl învinovățea cu nimic pe vreun pedofil, se petreceau și la Teheran orgii cu copii, dar rămâneau camuflate în cercurile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005, la consiliul din New York, m-a înconjurat o aură verde și, când am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la o tribună un fanatic religios. Nici măcar Sanaz, o colegă de școală, acum farmacistă și divorțată, n-o cruța și refuza să-nțeleagă: fără intervenția lui Ebadi în Consiliu, care modificase principiile dreptului de tutelă, nu și-ar fi păstrat băiețelul - un copil de cinci ani, care i-ar fi fost încredințat tatălui. — Mă plictisesc cam de mult osanalele către această Dulcinee a baroului, care are tandrețe eventual cât o pușcă! Ați văzut-o vreodată zâmbind? Dacă Ghazal ar fi fost
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca printre burdufuri cu apă: mii de fețe îi zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el fiul lui - un băiat de opt ani - se pierduse cu totul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eu am ucis-o pe mama voastră, ci v-am mângâiat și v-am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că Helen, care ținea mâna întinsă, nu trebuia decât să se întindă puțin pentru a o mângâia pe cap. Urmă o pauză, în care-mi ținui respirația, în așteptarea săriturii Tabithei, gândindu-mă la cât de bucuros avea să fie băiețelul din fața noastră. — Și eu! se auzi o voce din spatele mobilului. O clipă, se lăsă o tăcere de mormânt; apoi toate duhurile se uitară în sus, în același timp, ca niște marionete. Nu era nimic de văzut; Janey se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chiar încasa în dinari de aur prețul tăcerii sale în privința fraudelor neguțătorilor; nu cred că încercase să se îmbogățească, însă poziția pe care o deținea îndepărta cu totul de el și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răbdarea. La ușa băii, nu se zărea nici o mișcare neobișnuită. Erau femei care intrau, altele care ieșeau, unele înfășurate în văluri albe sau negre, altele acoperindu-și doar părul și partea de jos a obrazului. Câteva fetițe le însoțeau. Uneori băieței foarte mici. La un moment dat o femeie grasă a luat-o în direcția mea. Ajunsă în dreptul meu, s-a oprit o clipă, m-a măsurat din creștet până-n tălpi, apoi a plecat mai departe mormăind vorbe de neînțeles. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii sale, Uri reuși să vizualizeze coperta cărții: Fratele meu, Ehud. Ce spusese tatăl său în acel mesaj video? Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un băiețel, folosea persoana a doua plural - nu cu rigiditatea servitorilor și nici ca mama În momentele ei de mare tandrețe, când aveam febră mare sau când am pierdut un trenuleț de pasageri (ca și cum singularul ar fi fost prea fragil ca să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea cu zăpada transportabilă de pe tenderul roșu. Nu Împlinisem Încă șase ani, dar În anul acela petrecut În străinătate, un an de decizii dificile și de speranțe liberale, un băiețel rus fusese expus conversațiilor dintre adulți. Nu se putea să nu fi fost afectat În felul lui propriu de nostalgia mamei și de patriotismul tatălui. Ca urmare, acea Întoarcere În Rusia, prima mea Întoarcere conștientă, mi se pare acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]