2,820 matches
-
și în ce a manifestației populare de după stabilizarea leului. Printre figuranți s-au numărat și profesorul Nicolae Blidaru, viitorul director al Casei de Cultură a Municipiului, și jurnalistul Nicolae Stanoiev. Actorilor li s-a reproșat că au folosit rar graiul bănățean, dar Draga Olteanu-Matei a argumentat că a renunțat la regionalisme pentru că expresiile trebuiau să fie înțelese de spectatorii din întreaga țară. Conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) a vizionat varianta intermediară a filmului la 25 septembrie 1975, solicitând efectuarea
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
și-au încetat apariția în jurul anului 1926. Din 1919 a început să apară, în Banat, ziarul de limbă germană ""Schwäbische Volkspresse"". Ulterior, denumirea acestuia s-a schimbat în ""Banater Deutsche Zeitung"". Publicația era mijlocul de exprimare al comunității de șvabi bănățeni. Primul redactor-șef a fost Franz Xaver Kappus În vara anului 1925, Reiter a devenit redactor al publicației ""Banater Deutsche Zeitung"", al cărei redactor-șef a fost în perioada 1929 - 1941. O dată cu conformitatea impusă de naționl-socialiștii germani, publicația și-a
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
Timișoara 15 - 21 decembrie 1989 Miodrag Milin, Editura „Facla”, Timișoara, 1990, 188 188 18. Timișoara 16 -22 decembrie 1989 Miodrag Milin (colaborare) Editură „Facla”, Timișoara, 1990, 45 - 78, ISBN 973 - 36 - 0091 34 19. Făurirea statului național unitar român - contribuții bănățene 1914 - 1919 Miodrag Milin, Constantin Brătescu, Tiberiu Moț, Ioan Munteanu, Editura Arhivelor Statului, București, 1983, 240 240 Lucrare distinsa cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române. Nr. crt Titlul lucrării Autorii Editură, anul, nr. pagini Nr. Pagini contribuție personală 1. De la
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
1988) și "Chestionarul Atlasului lingvistic român I" (1989). Pe de altă parte, au fost realizate anchetele și a început publicarea volumelor aferente pentru "Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni", din care au apărut, până în deceniul zece, trei volume dedicate graiurilor bănățene, între 1980-1998, (volumul II, din 1997, fiind răsplătit cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), patru volume celor maramureșene, între 1969-1997, precum și două volume celor din Transilvania, în 1992 (încununat cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române) și, respectiv, în 1997. Concomitent
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
concursul cenaclului "Pavel Dan" (1979-1987). Membru în colectivul de redacție al revistei "Orizont" (din 1990). Redactor șef, apoi director al Editurii de Vest din Timișoara (1990-1993). Consilier editorial al Editurii Marineasa (din 1993). Șef al departamentului cultural la cotidianul "Realitatea bănățeană" (1995-1996). Coordonator al "Suplimentului de marți". Lector, apoi conferențiar la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism (1997-2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România Membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști (ASPRO) Membru fondator
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
Asociația Memorialul Revoluției 16-22 decembrie 1989, Timișoara, 2010 (antologie de Lucian-Vasile Szabo). În volume: Dan Silviu Boerescu, "La noapte, pe Strada Toamnei", Phoenix, București, 1993. Alexandru Ruja, "Parte din întreg", Editura de Vest, Timișoara, 1994. Olimpia Berca, "Dicționar de scriitori bănățeni", Amarcord, Timișoara, 1996. Caius Dobrescu, "Modernitatea ultimă", Univers, București, 1998. Ruxandra Cesereanu, "Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească", Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. Dorin Murariu, "Provincie și valoare", Eubeea, Timișoara, 1998. Ion Bogdan Lefter, "Romanian Writers of
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
românii să nu participe la actul alegerii noului ierarh, pentru a nu da posibilitatea noului patriarh să-și aroge supremația și asupra românilor ortodocși din Banat și Ungaria. Propunerea lui Mocioni a fost adoptată ca decizie generală la conferința românilor bănățeni, care a avut loc la Timișoara în data de 21 ianuarie 1862. Cei 14 deputați români, aleși în eparhiile Arad, Timișoara, Vârșeț, au participat la toate festivitățile congresului bisericesc de la Carloviț, deschis pe 1 august 1864. În ziua de 5
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
un scriitor român, doctor în filologie. Este poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A scris și publicat 41 de lucrări științifice și beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al "Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Ambasadei U. R. S. S. în R. S. România“, 1988, "Banatul" (Timișoara, 1994), "Caietele Dacoromâniei" (Timișoara, 1996 - 2003), " Caietele / Leș Cahiers / NoteBooks „Tristan Tzara“" (Moinești, 2005, 2006), "Cafeneaua literară" (Pitești, 2006, 2007), "Cetatea culturală" (Cluj-Napoca, 2007), "Clio" (revista a Asociației Istoricilor Bănățeni, care a apărut la Timișoara, între anii 1992 și 1994), "Comterra" («Review of Comterra's Academy» - București, 2001), "Contemporanul" (București, 1968 - 1969), "Contrapunct" (București, revista a Uniunii Scriitorilor, 1991), "Convergente Românești / Romanian Convergences" (Londra, 1985 - 1987), "Dacia magazin" (New York - Dacia
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
1996 - 2007, unde, din 2005, este și redactor), "Orizont" (Timișoara, 1968 - 1969; 1971; 1983 - 1989), "Orte" (Elveția / Zürich; 2005), "Pro Saeculum" (Focșani, 2005 - 2007), "Radix" (revue bilingve de culture - Mornimont / Belgique, 1991), "Ramuri" (Craiova, 1966 - 1969; 1977; 1980 - 1987), "Renașterea bănățeana" (cotidian timișorean, unde I.P.T. a sustinut rubrică de "Istoria religiilor, I - CCXVI", din 26 octombrie 1991 până în 23 noiembrie 1996; 2004), "Rétro-Viseur" (Lille / Franța, 2003), "Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internaționale de Littérature / Internațional Review of Literature "Fleurs de Lune
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
de judecată ale mai multor districte erau conduse de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc Documentele care au ajuns până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte românești bănățene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafața Banatului istoric. Aceste districte nu au reușit să dobândească excepționalele privilegii ale celorlalte opt, dar au marcat evul de mijloc bănățean prin realitatea prezenței lor, prezență care a perpetuat, peste secole, modul de
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte românești bănățene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafața Banatului istoric. Aceste districte nu au reușit să dobândească excepționalele privilegii ale celorlalte opt, dar au marcat evul de mijloc bănățean prin realitatea prezenței lor, prezență care a perpetuat, peste secole, modul de viață specific românesc și care n-a putut fi ignorată de regalitatea și feudalitatea maghiară .
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
(în , în , în bulgara bănățeană "Smikluš") este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Aflat la nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România. are o populație de locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii. În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
nu orice text scris este în limba standard. De exemplu, limba forumurilor de pe internet sau cea a SMS-urilor este scrisă, dar nu totdeauna standard. Există și opere literare scrise în varietăți nestandard, inclusiv dialectale, de exemplu cele în graiul bănățean.
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean. Se înființează în martie 1893, la Sinaia
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean. Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean. Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor, amenajarea peșterii Ialomiței, construcția cabanei Omu și Caraiman. Societatea
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Bucegi, a construit refugiul Coștila și Căminul Alpin, a tipărit „Buletinul Alpin”, „Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990. Clubul Turistic Bănățean, fondat la 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, avea se editeze o revistă de turism și să construiască Monumentul Turismului la Rușchița în 1936. „Grupul Alpin Brav” a fost înființat de câțiva elevi de la liceul Mihail Viteazul la 18
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
mai bun și mai nobil în ființa omenească, de aceea s-a și putut apropia sufletește de cei pe care-i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul Ion Drăgălina". (Locotenent- colonel Liviu Groza, Grănicerii bănățeni, Editura Militată, București, 1893, p. 154). Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din București, în prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
A fost rudă apropiată cu generalul Nicolae Cena. (1844-1922). A învățat la Prilipeț, Mehadia și Caransebeș, iar studiile militare le-a desăvârșit la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. La anul 1842 a fost numit locotenent în regimentul de graniță bănățean nr. 13 și a condus pentru trei ani institutul de învățământ matematic în Caransebeș. În 1848 a participat la asediul de la Veneția, unde, împărțit ca avanpost în Cava Zuccherina, a executat cu succes o lovitură, prinzând în ziua de 6
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
și comandant al brigăzii k.u.k. nr. 12 din Cracovia. A intrat la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1872. După pensionare ca general s-a stabilit la Caransebeș și s-a dedicat activității politice de emancipare a românilor bănățeni. A susținut înființarea Comunității de Avere, după desființarea Graniței Militare Bănățene, și ales, la 19 decembrie 1879, ca prim președinte al acesteia. A și luptat mult pentru înființarea unei școli de meserii la Bozovici și a unui liceu cu predare
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
A intrat la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1872. După pensionare ca general s-a stabilit la Caransebeș și s-a dedicat activității politice de emancipare a românilor bănățeni. A susținut înființarea Comunității de Avere, după desființarea Graniței Militare Bănățene, și ales, la 19 decembrie 1879, ca prim președinte al acesteia. A și luptat mult pentru înființarea unei școli de meserii la Bozovici și a unui liceu cu predare în limba română în Caransebeș, dar din cauza opoziției de către autoritățile maghiare
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22. Tezaurul a fost descoperit în anul 1799, pe 3 iulie, în localitatea bănățeană Sânnicolau Mare (atunci "Groß Sankt Nikolaus"), de către țăranul Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie din preajma punctului denumit Szighet. În privința originii, s-au emis ipoteze conform cărora vasele 9 și 10, din grupa vaselor cu
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]
-
Cenad). Conform acestei versiuni, tezaurul a fost îngropat de familia lui Ahtum la puțin timp după moartea acestuia în bătălia cu Chanadinus. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voievodatul bănățean medieval.
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]