3,362 matches
-
va pune iar pe picioare, să scapi din ghearele naziștilor nu a fost ieftin. Dar cine are nevoie de trandafiri cu crinii care sclipesc în amurg și cu lalelele care ard ca flăcările? Când am început din nou să mergem, bărbia lui era mai ridicată și spatele îi era mai drept. Își ridică mâna și își aranjează pălăria într-un unghi șmecheresc. Este din nou un bărbat, bărbatul pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme. De abia pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să se radă cu un strat gros de săpun obișnuit. Numai că acesta se dovedi a avea un miros acru, de subsuori transpirate În zi de caniculă. Își rase obrajii cu lama până când deveniră roșietici, Însă uită de tuleiele de sub bărbie. Apoi făcu un duș fierbinte, după care Își adună curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece, simțindu-se pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă, de iarnă, potrivi ceasul să sune la doisprezece fără un sfert, Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de ziare și reviste de la picioarele patului, se Înveli până la bărbie și se strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe numele fiului Yaelei și al lui Ted, care avea acum zece ani, dar arăta ca de șapte: visător și plin de Încredere. Se Întâmpla ca străinii din autobuz să descopere o oarecare asemănare Între copil și Fima, În forma bărbiei, a frunții sau poate În felul de-a merge. Primăvara trecută, Dimi ceruse voie să crească două broaște țestoase și câțiva viermi de mătase Într-un mic spațiu de depozitare pe care Fima și Ted Îl goliseră pe terasa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți spre perete, Într-un punct aflat deasupra reproducerii după Modigliani. Cu expresia lui satisfăcută și cu mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aștepta rândul, murmurând: Va fi bine. Sau: Bea, te vei simți mai bine. De obicei trezea doar o ușoară uimire, dar uneori reușea să aducă un zâmbet de recunoștință pe chipul pacientei, la care răspundea cu o mișcare ușoară a bărbiei, de parcă ar fi zis: Măcar atât să pot face. Când nu trebuia să răspundă la telefon sau să completeze registrul și avea puțin timp liber, Fima citea câte un roman În engleză sau biografia vreunui politician. De obicei nu citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mi se pare că și asta a fost o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el sau de parcă mă schimbasem foarte mult, și scăpa un șuierat Înfundat. Dacă nu l-aș fi cunoscut de atâția ani, aș fi crezut că joacă rolul unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându-și batista pe obraz, de parcă Îl dureau dinții, Începu să se Îmbrace. Și ajunse la concluzia că partea bună a rușinii de noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Problema e că ești copilăros. E pur și simplu de necrezut cât de copilăros poți fi. Uneori aș vrea să vin la tine dimineața să te bărbieresc cu mâna mea, ca să nu-ți mai mutilezi În halul ăsta obrajii și bărbia. Uite, te-ai tăiat din nou. Nu ești decât un bebeluș. Apoi stătură față În față aproape fără să vorbească. Ea se concentră asupra careului ei, iar el se uită pe un număr vechi din revista Femeia pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care. Obrazul ei, mai mult palid, cu ochi de culoare deschisă, pomeții înalți și o bărbie mai degrabă îngustă, deasupra căreia se contura o gură calmă și frumos proporționată - obrazul ei era alb în lumina reflectată de zăpadă și înghețat în fața întinderii neclintite. Nimic nu-i trăda sentimentele. Nici o tresărire nu-i scotea trăsăturile din configurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe ei nu-i ierta că fusese obligată să părăsească vila direcției, cu clădirile industriale aferente și cu angajații. Și bunica ta își îndrepta, după tirade interminabile, spinarea - și ce spate drept putea să aibă! -, își înălța gâtul, își ridica bărbia și privea drept în față, ca și când ar fi privit o hartă a lumii cu toate coloniile ei; nici măcar unchiului tău Curt nu i-am dezvăluit că numeam „poza“ asta Queen Victoria, care părea cu atât mai comică, cu cât te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trepte până la ușa unui local plin de fum, intra în încăperea scundă și se ducea la o masă la care ședeau bărbați în haine de lucru, își fumau chiștoacele și beau bere, își treceau mâinile peste chelie sau își scărpinau bărbia, dar când își făcea apariția domnul acela în vârstă, atât de amabil, se ridicau plini de respect ca să-i strângă mâna. El se așeza alături de ei, era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe obraz, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era fratele meu. Privea obrazul palid, nebărbierit, cufundat în pernă, speriat să-l vadă pe tata zăcând acolo sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în care dormitorul părinților fusese supraîncărcat cu închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici o tablă de joc la vedere însă. — Mă bucur să te văd din nou! spusese Danny cu entuziasm. În imaginația mea, era un cățeluș nedresat. Am rezistat tentației de a-l mângâia pe cap și de a-l scărpina sub bărbie. Maria de-abia a rezistat tentației de a-l plesni. E vorba de o nouă urgență care nu poate fi comunicată la telefon? mă întrebă ea sarcastică. — Dar și tu și Lisa v-ați plâns că nu trec niciodată pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pare că de la el i-ai luat. Mark aștepta o reacție din partea mea. Mi-am ales cuvintele cu grijă. Farmacistul mi-a zis că se iau foarte ușor. Practic toată lumea ia lindini la un moment dat. Mark se lovi peste bărbie gânditor. —E interesant ce spui, pentru că doar ce am citit pe internet despre asta. Știai că păduchii nu pot nici să zboare și nici măcar să sară? Se pot „cățăra“ numai de pe un cap pe altul. Așa că ar fi trebuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță și corsaj. Apoi se apropia de mine și cu o privire întunecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]