3,051 matches
-
Copil la ruși" (2008), "Ruletă românească" (Ed. RAO - Prut Internațional, 2010);" Îngerii și râsu-plânsu" (București, 2011); ESEURI - "Umbră ca martor" (1991), "Lampă și oglindă" (2001), "Șlefuitorul de lentile" (2005), "A opta zi" (2008), "Românii, Enciclopedia sufletului rus & Gombrowicz" (2008); "Lista basarabeana. Copil la ruși" (București 2013); "Dincolo de suprafață," "Știință, Ch. 2013;" JURNALE - "Student pe timpul rinocerilor" (2000), "Perimetrul cuștii" (2005), "Liberi în orașul interzis/ Drumul cu hieroglife" (jurnal chinez, 2007), "Drumuri cu și fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989-2011" (2012); DIALOGURI
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992 episcopul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial de un grup de preoți și călugări, adepți ai arhiepiscopului Vladimir. De asemenea, au fost atacate și cele doua
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
confirmat ca mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i-se cu acest prilej titlul de arhiepiscop al Chișinăului, mitropolit al Basarabiei și exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
fiind trimis din nou pe front, unde este rănit pentru a doua oară. Este decorat cu Ordinul "Sfântul Stanislav". Ieșit din spital, el se înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni (care vor constitui nucleul viitoarei Armate Basarabene), înființate cu aprobarea generalului Șcerbacev, adjunctul comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România, unitățile armatei basarabene și moldovenești sunt înglobate în Armata Română, Regimentul 1 Husari fiind contopit cu Regimentul 10 Călărași. Victor Siminel începe o carieră militară strălucită în Armata Română. Urmează studii militare înalte la Școala de Război din București (1928) și apoi la
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
cu numele vechii cetăți, "Pișpek", care în 1878 primește statut de oraș și reședință de județ. În 1925 devine capitala Regiunii Autonome Kirghize, iar în anul 1926, denumirea orașului se schimbă în Frunze, în cinstea generalului bolșevic de origine română basarabeană, ce s-a născut în Bișkek, Mihail Frunze, ("Mihai(l) Frunză"). În 1936, Regiunea Autonomă Kirghiză devine "Republica Sovietică Socialistă Kirghistan", iar " Frunze" (Bișkek) capitala acesteia.
Bișkek () [Corola-website/Science/308124_a_309453]
-
autorul a mai multor volume de versuri . În spectrul vast al activității sale politice și culturale se înscrie și colaborarea lui Ion Buzdugan la multiple publicații din Basarabia, cât și întreaga țară: „Sfatul Țării”, „Moldova de la Nistru”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul literar”, „Neamul Românesc”, „România” etc. Din numărul imens de versuri ale poetului se desprinde și oda orașului Bălți „"Cetatea Bălților"” piblicată în „Almanahul orașului și județului Bălți”. În 1940 se refugiază la București. În anii postbelici, când
Ion Buzdugan () [Corola-website/Science/307514_a_308843]
-
1927, la Spitalul Clinic "Doctor Ioan Cantacuzino" din București în 1938 și la Spitalul Central "I.O.V." din București în 1944. S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea moldovenilor/românilor din Basarabia. În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul “DEȘTEPTAREA”. Din acest cerc au făcut parte Alexei Mateevici (cel care a compus poezia “Limba Noastră”, devenită imn național al Republicii Moldova din 1994), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos, etc. Daniel Ciugureanu a fost ales
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
Basarabenilor. Conducerea cercului avea următoarea componență: președinte de onoare - Ion Inculeț, președinte executiv - Daniel Ciugureanu, vicepreședinți - Gherman Pântea și Nicolae Bosie-Codreanu, membrii - Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petru Cazacu și alții. Acest cerc a avut ca scop ajutorul material al refugiaților basarabeni și plasarea lor în câmpul muncii. În ianuarie 1942 este mobilizat pe front în calitate de medic-militar. I se atribui gradul de căpitan. Se pensionează în 1946. La 5/6 Mai 1950 a fost arestat și potrivit lui Constantin C. Giurescu și lui
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
(n. 5 ianuarie 1887, Chiperceni, Orhei - d. 1921, Step-Soci, Orhei a fost un poet și publicist român basarabean, deputat în Sfatul Țării, a votat pentru reunificarea Basarabiei cu România la 27 martie 1918. A debutat cu versuri în [[1906] în ]ziarul [[Basarabia]], prima publicație de limba română apărută în Basarabia ocupată de Rusia țaristă, a colaborat cu versuri
Tudose Roman () [Corola-website/Science/307657_a_308986]
-
1916 publică prima culegere de versuri [[Poezii moldovenești]], iar trei ani mai târziu îi apare a doua și ultima plachetă de poeme - [[Cântecul plugarului]]. Creația sa, așa cum remarca criticul și istoricul literar Ștefan Ciobanu, "rămâne o pagină luminoasă în literatura basarabeană; este poetul cu satu-n glas aidoma lui Robert Barns, Șevcenco, Coșbuc, Esenin, Kolțov, Pleșceev..." Și-a pierdut vederea din cauza bolii și fost nevoit să-și dicteze versurile. A fost un bun orator. La moartea sa poetul și preotul Antonie Luțcan
Tudose Roman () [Corola-website/Science/307657_a_308986]
-
Pleșceev..." Și-a pierdut vederea din cauza bolii și fost nevoit să-și dicteze versurile. A fost un bun orator. La moartea sa poetul și preotul Antonie Luțcan i-a dedicat un emoționant poem. Opera: Referințe: Pillat Ion, în vol. [[Poeți basarabeni]], Buc., [[1936]]; Luțcan Vasile, , în rev. [[Viața Basarabiei]], nr. 3-4, Ch., [[1937]]; Haneș P.V., în vol. [[Scriitori basarabeni]], Buc., 1942; Cimpoi Mihai, [[O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia]], Ch., [[1997]]; Matei Claudia, [[Poezia lui Tudose Roman]], in rev
Tudose Roman () [Corola-website/Science/307657_a_308986]
-
orator. La moartea sa poetul și preotul Antonie Luțcan i-a dedicat un emoționant poem. Opera: Referințe: Pillat Ion, în vol. [[Poeți basarabeni]], Buc., [[1936]]; Luțcan Vasile, , în rev. [[Viața Basarabiei]], nr. 3-4, Ch., [[1937]]; Haneș P.V., în vol. [[Scriitori basarabeni]], Buc., 1942; Cimpoi Mihai, [[O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia]], Ch., [[1997]]; Matei Claudia, [[Poezia lui Tudose Roman]], in rev. [[Philologia]], nr.2, Ch., 2011 [[Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Români basarabeni]] [[Categorie:Nașteri
Tudose Roman () [Corola-website/Science/307657_a_308986]
-
RSS Moldovenească în calitate de comisar al poporului pentru afaceri interne. În această calitate, a ordonat arestări în masă pe teritoriul Basarabiei anexate la URSS. El a insistat asupra soluționării problemelor provocate de "elementele vechi" - adepți ai așa-zisei "românizari" a populației basarabene, fiind vizați foștii oameni politici, în special din Sfatul Țării, care votaseră în 1918 Unirea Basarabiei cu România, foștii ofițeri din armatele țaristă și albă, funcționarii statului român, oamenii avuți, indiferent de naționalitate și religie. Potrivit informațiilor deținute de serviciile
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
iulie 1949. Astfel, el a trimis la Moscova la 17 ianuarie 1949 o notă informativă "Despre metodele și formele de luptă ale elementelor culăcești și naționaliste" apoi, după exact o lună, a mai trimis o altă notă "Despre particularitățile culăcimii basarabene". La aceste note informative, s-a adăugat și o rezoluție din 17 martie 1949 a Partidului Comunist din Moldova, prin care I.V. Stalin era rugat "de a permite să fie deportați din republică culacii și alte elemente antisovietice". Ca urmare
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
(n. 19 ianuarie 1933 Cepeleuți - d. 2002 Chișinău, Republica Moldova), a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. A fost redactor-șef la săptămânalul "Cultura" timp de 12 ani (1964-1976), iar apoi fondează în 1977 și conduce până în 1983 „Literatura și arta”. Debutează cu poemul "Răscruce" în 1958, pentru ca apoi, pe parcursul vieții, să publice numeroase volume precum - "La
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat cu sinele în registrul meditației calme, totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca fenomen de latență) îl definește - s-a observat - drept "cel mai nichitastănescian poet basarabean". Theodor Codreanu, în "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", scrie : Nu încape de îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume ("Ninge la o margine de existență" și "Improvizația nisipului"), îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade șaizeciste, alături de
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
Șteflea, executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelului Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Jandarmeria a primit ordinul de "curățire a terenului" cu trei-patru zile înainte de trecerea Prutului (21 iunie 1941), în
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Iachim Sergheevici Grosul (în ) (n. 21 septembrie 1912, satul Caragaș, raionul Slobozia - d. 28 septembrie 1976, Chișinău) a fost un istoric român basarabean, care a devenit primul Președinte al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1961-1976). Membru PCUS din anii 30 ai sec. XX. s-a născut la data de 21 septembrie 1912, în satul Caragaș (raionul Slobozia). A absolvit Institutul Pedagogic din Tiraspol
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
Usatiuc-Bulgăr, care se afla la București, a vrut să-i transmită lui Nicolae Ceaușescu un memoriu din partea Frontului Național Patriotic, organizație clandestină de pe teritoriul RSS Moldovenești. Documentul conținea mai multe date și argumente despre politica oficială de deznaționalizare a românilor basarabeni, cărora li se interzicea să-și vorbească limba, să-și cunoască istoria, despre faptul că acestora le erau închise școlile, bisericile, că nu li se permitea să-și viziteze rudele din România, că nu aveau permisiune să se stabilească în
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
episcopul Husik Zohrabian îl trimite pe pr. Biberian pentru a cerceta situația comunității și a proprietăților armenești din Basarabia. Slujește de Crăciun în biserica din Chișinău și elaborează un raport detaliat cu situația proprietăților și a populației armene din ținuturile basarabene. Se întoarce apoi în capitala României, unde este numit în funcția de preot-paroh al Catedralei armene "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din București, unde va sluji timp de 23 de ani. După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian la 23 octombrie 1942
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
de o Curte Marțială română pentru „crime contra securității statului” și în 1924 a fost condamnat la moarte în contumacie, măsură care era și un răspuns la condamnarea la moarte în contumacie de către un tribunal din URSS a liderului român basarabean Ioan Inculeț. În iulie 1923, tot mai izolat în sânul conducerii comuniste ucrainene, Rakovski este înlocuit în fruntea guvernului Ucrainei sovietice cu un nativ ucrainean, Vlas Ciubar. După îmbolnăvirea și apoi moartea lui Lenin, devenind un membru al taberei așa
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
din Moldova (din 2000 până în 2009). În anul 2009 îi cedează funcția de președinte de partid lui Marian Lupu. s-a născut la data de 10 februarie 1952, în localitatea Kargapolie din regiunea Kurgan (Rusia), într-o famile de deportați basarabeni. În anul 1969, devine student la Facultatea de Litere, secția Jurnalism, a Universității din Chișinău. În anul 1971, este transferat "prin selecție” la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Minsk - Belarus, ale cărei cursuri le absolvă în anul
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo. Între 1944 și 1991 orașul basarabean Sîngerei s-a numit "Lazovsk", în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui . În sectorul Botanica din Chișinău există monumentul lui Sergei Lazo
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]