3,230 matches
-
de rășină și de scoarță de brad, care m-au scos cu gândul la murmuitoarele păduri cu cetina tot verde de deasupra noastră și de sub Ceruri Deci: Enea Căpută pescuise niște bușteni, care pluteau fără de capăt, pe lângă sondă și prin beznă, iar eu care credeam că, neștiind ce să mai facă, se linciurește în joacă, însă el jupise trunchiurile pe întuneric și mânca scoarță și asta erau turtițele negre Atunci a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci în nișa cufundată în beznă, nu se auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu școli la el. Când l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai știa de el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să mai vorbim, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
când se uită în urma lui la ceea ce a făcut în viața lui, vede. Vede o familie, un copil, doi, vede-o mașină, o casă, un servici, nu? Da’ eu, dacă mă uit în urmă, nu văd nimic; e negru, e beznă. Câteva tablouri, câteva goblene și doișpe ani de detenție. Mari realizări ale lui Hrib! Eu una, nu copii după, nu fac nimic din ceea ce a făcut altul. Vreau să fiu numai eu. Și câteodată e bine să lași în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înăbușitoare ca aceasta. — Cum ți-a plăcut călătoria, Gaston? Gaston nu a înțeles ce-a spus Takamori, dar după ce a mai repetat o dată, rar, s-a dumirit. — Da, a fost foarte frumos. Au început să urce scara cu grijă prin beznă, fiind atenți pe unde calcă. Gaston, obișnuit cu scara, a reușit s-o urce cu dexteritatea unei maimuțe, manevrându-și cu dibăcie picioarele lungi. A ajuns primul pe punte și a privit în jos la cei doi, cu fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să se încalțe. Stătea și-l privea încremenită. Gaston i-a făcut cu mâna și lui Mă-chan. — Mă-chan, la revedere! Mulțumesc. Gata-gata să plângă, le mulțumi tuturor, pe rând. — La revedere, Gas. Vezi să te-ntorci! Când a ajuns în bezna străzii, trupul lui imens s-a mai întors o dată și le-a făcut iar semne cu mâna. Când a pornit din nou, avea un tovarăș de drum. — E câinele acela! strigă Tomoe. Potaia cea bătrână cu care se împrietenise Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
descrise în O mie și una de nopți, abundă în labirinturi pline de enigme, dar nu se așteptase să găsească un astfel de gang în plin Tokyo. Aplecându-se cât a putut de mult, a urmat-o pe femeie în beznă. — Ce faci? O auzi pe femeie strigându-i de undeva de sub picioarele lui. Fii atent, e o scară aici. Ochii i s-au obișnuit cu întunericul în cele din urmă și a zărit câteva trepte din piatră chiar în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vagabond! De cât timp stai la el? Gaston i-a răspuns că a stat cu el numai o noapte. Pe când vorbeau, se ruga în gând să apară mai repede bătrânul. Dar nu se auzeau pași sub podul feroviar învăluit în beznă. Singurul zgomot care se auzea era scârțâitul roților unui alt tren care trecea pe deasupra. — Deci l-ai cunoscut pe sensei aseară, nu? Chipul bărbatului, luminat doar de palida lumânare, s-a învăluit într-un zâmbet ciudat. Ajută-mă străine! Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unui râu ce părea că împroașcă stropi reci. O fată din sat trecea podul pe bicicletă. „Și Gaston a trecut pe aici“, gândi Takamori. „A privit și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina pe Gaston în vagonul de noapte, cu picioarele-i lungi chircite incomod, ca să încapă în spațiul îngust dintre banchete. Probabil că a fost singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care dormise, era făcut sul, la picioarele patului. Tuși în timp ce-și punea haina. Gaston zări pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aici, explică Endō, încălțându-se. Așa că plătesc acum. A scos vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era convins că nu se mai poate face sănătos. Ba nu, de fapt era convins că boala lui e stigmat mistic, dac-o pierde, își pierde puterile, nu trebuie să se facă sănătos. „Ce numiți voi sănătate pentru mine e beznă...” - Și ce-ai făcut cu el? - Nimic... Doar nu crezi că l-am vindecat prin hipnoză! C-am făcut pase peste el, rotocoale energetice, l-am apăsat pe nu știu ce punct, l-am întors în pruncie când își sugea degetul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid ochii, să-mprăștii întunericul, să crească bezna... Dacă avea agățat de clanța ușii cartonașul celebru „Pașli, acum creez!”, era clar că e prea dus să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de lumina celuilalt felinar mă linișteam. Atunci a pocnit și al doilea bec și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă era un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zilele următoare nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzea un mârâit. Curând s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-ar putea închide! - fiindcă nu ai plătit la vreme, scrii, la raza unei lumânări, un capitol pe care, în alte condiții, în mod sigur, nu l-ai fi gândit. Ai defectat centrala Cazinoului. I-ai lăsat pe jucători în beznă. Unuia dintre ei, bila ruletei - aproape oprită într-o adâncitură câștigătoare - i-a luat, o clipă, graiul. Dar în secunda următoare s-a făcut întuneric și turul a fost anulat; nici unul dintre parteneri nu a vrut să recunoască jocul valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ani mină în Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât iepili istea-n călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să inventăm incubatoare. De la noapte, visele își iau permis de liberă trecere. Intimitatea memoriei este precum un pat desfăcut, printre cearșafuri iluziile pocnesc muguri. Privești pe fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]