3,162 matches
-
până la uși și le-am prins Înainte de a se Închide la loc. Uneori eram nevoită să fac treaba asta de trei sau patru ori până să le prind, dar azi am reușit din a doua tentativă. Pe etaj era Întotdeauna beznă totală când ajungeam eu și am urmat ruta pe care o parcurgeam spre biroul meu În fiecare dimineață. Pe partea mea stângă era departamentul de publicitate, cu fetele cărora le plăcea la nebunie să se gătească În tricouri Chloé și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna de cavernă a localului În căutarea lui Lily. Nu intrasem decât de trei minute și ea era deja adâncită Într‑o conversație cu un tip negru Înalt, asculta cu mare atenție fiecare cuvințel de‑al lui și Își dădea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi putut găsi, foarte bine, În cîmpie. Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină, dar, la fel ca Înainte, nu vedeau, ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi trecut cu o țintă În spate, pe lîngă un șir de pușcași... Cred că sîntem nebune, Julia, șopti ea, că ne aflăm aici! — A fost ideea ta. — Știu, dar... — Ți-e frică? — Da! Oricine ar putea să apară din bezna asta. — Dar dacă noi nu-i vedem, nici ei nu ne văd. În plus, ne-ar lua, probabil, drept fată și băiat. Săptămîna trecută am ieșit cu haina și șapca asta, și o cocotă, care stătea În pragul unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a crezut că sînt băiat și mi-a arătat un sîn cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay În mine, nu-i așa? — Am făcut o chestie urîtă, spuse Julia, mișcîndu-se. Acum regret. — N-are importanță, zise Helen. Pe bune, n-are. La urma urmelor... Sentimentele Îi păliseră, puțin doar, acum Însă reapărură Înviorate de vin, de beznă. De fapt, noi două sîntem Într-o situație comică. — Chiar așa? — Adică, din cauza celor Întîmplate Între tine și Kay... Brusc, chiar pe Întuneric, știu că greșise. Julia devenise rigidă. — Ți-a spus-o Kay? Întrebă ea ascuțit. — Da, spuse Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiecare salt În tăcere, și era imposibil, chiar și după atîția ani, să stai calm, să nu le bagi În seamă, să nu simți cum te presează, cum pieptul Îți e sfredelit de gheara aceea de panică. Fiind Înconjurat de beznă, efectul era Însutit. Helen Își astupă urechile cu palmele și spuse: — O, nu-i drept! Nu le suport! SÎnt ca niște vaiete de durere! SÎnt... sînt asemeni clopotelor Londrei! SÎnt făcute din voci! Adăpostește-te! Îți spun Fugi și ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp, prin păr, și-și imagină cum pietrele de sus se prăbușesc, o masă neiertătoare de zidărie și mortar. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
room-service decât sandviciuri duble și cupe nerușinat de mici de înghețată și unde televizoarele din cameră sunt atât de vechi, încât ar trebui prezentate pe History Channel. Iată ce gândeam când am ajuns acolo la șase dimineața, pe un întuneric beznă. La New York trebuie să fi fost ora douăsprezece - G-V-urile ajung în Europa mai repede decât avioanele obișnuite, ceea ce îmi închipui că-i unul dintre avantajele unui avion în care abia poți sta în picioare. N-am primit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu putere, lovind vehiculul de alături. Violatorul aspirant a sărit din mașină, cît pe ce să-i rămînă partea din spate a smochingului În mîinile victimei Înnebunite. S-a refugiat În beznă sărind printre luminile Renault-ului. Am luat-o la fugă după el, dar a traversat În goană dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să descopăr pe undeva parfumul de heliotrop pe care Îl lăsase femeia În urma ei. În cele din urmă am văzut-o lîngă piscină, dansînd desculță pe iarba inundată; era plină de ruj pe dosul mîinilor și mi-a zîmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să simt umbra conacului eviscerat lăsîndu-se pe umerii mei odată cu Înserarea. Trebuia să locuiesc În apartamentul lui Frank, să dorm În patul lui și să fac duș În baia lui, să mă insinuez În visurile lui care pluteau În bezna nopții deasupra pernei sale, așteptîndu-i cu credință Întoarcerea. O oră mai tîrziu, Îmi făcusem bagajele și-mi Închisesem contul. Plecînd cu mașina pentru ultima dată de la hotelul Los Monteros, m-am hotărît să mai rămîn În Spania cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca acelea pe care le prefera David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
portul și o luă pe drumul de cornișă către Fuengirola. După mai puțin de un kilometru, În dreptul ruinelor unui turn de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de veghe, unde urma să-și dea Întîlnire cu femeia care-l aștepta cum Își așteaptă un șofer vedeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsînd-o pe Elizabeth Shand cu contractele de concesiune În brațe, numai bune de pus pe foc. În momentul acela mi-am simțit iar vînătăile de pe gît și mi-am dat seama că Bobby Crawford mă recrutase atunci cînd ieșise din bezna camerei și-mi sărise la beregată. Avusese loc o ceremonie de așezare a mîinilor asupra celui ales și fusesem desemnat să ocup funcția vacantă a lui Frank. Prin faptul că nu mă rănise subliniase ideea că uciderea familiei Hollinger nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de foc căutîndu-și În beznă flota-fantomă. Dar nu dură niciun minut, și parcă stinse cineva flăcările cu mucarnița; am bănuit că se scufundase Înainte ca Bobby Crawford să-i poată ridica pe locuitorii din Costasol dintr-o adormire mai profundă decît somnul. Deja suspectam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul din pardoseală... Era beznă în apartament. Am dat să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că aveam ușa închisă la camera mea, de obicei o țin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte este complet în ceață! — Să stai liniștită, îmi spune Eduard, tata n-a întrebat nimic. S-a dus să se culce, la noapte e de gardă, așa că putem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și mi-am pus o casetă cu Procol Harum. Eram extrem de surescitată. M-am trântit în pat și mi-am dus mâna la piept, încercând să liniștesc vacarmul pe care-l sim țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu sughițuri al mamei. Scene ciudate și neașteptate pe care nu mi le-aș
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și m-am lăsat cuprinsă de muzică și de gândurile care mi se tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele grele. Nu mai voiam nimic, decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i puse imediat pe nas. Simțise în mod cu totul straniu că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]