4,061 matches
-
și de bine făcut, Încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere În viața mea - m-am gândit. i l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat În brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. la nici două zile după aceea am fost dusă Împreună cu copilul În fața șefului de trib. mi-a făcut semn să desfac scutecele, ca să vadă copilul. S-a apropiat de copilașul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și de bine făcut, încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere în viața mea - m-am gândit. I l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat în brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. La nici două zile după aceea am fost dusă împreună cu copilul în fața șefului de trib. Mi-a făcut semn să desfac scutecele, ca să vadă copilul. S-a apropiat de copilașul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întregul parter al blocului Modern, din aleea cu Dor, nu departe de domiciliul celor doi, care se compunea dintr-o cochetă vilișoară, ascunsă În verdeața parcului din vecinătate, ca un cuib de pasăre rară, poposită, din Întâmplare, pe aceste locuri binecuvântate de natură, cu de toate: pământ bun și fertil, pădure viguroasă, verdeață din belșug, primăvara, vara și până pe după sfârșitul toamnei, după care, se așterneau straturi groase de zăpadă - o adevărată sănătate, dată omului, pe gratis, de către cine știe cine o fi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin binecuvîntate de către Domnul. Iar vreo mamă, preafericită prin sămînța ce adusese rod În pîntecul doritor de prunc, să fi pornit să facă drumul invers, pentru a-l afla pe tatăl cel adevărat al odraslei. Destine nefiresc Împletite, bruscate sau deturnate atingeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult și altuia mai puțin, îl întrerupse femeia privindu-l cu ochi aproape înlăcrimați. - Așa este, doamnă... Nu vom ști, după cum nu știm când și unde ne naștem, întări doctorul spusele ei. Păi, cum se spune, ne naștem când Domnul binecuvântează femeia aceea din casa omului... Plecăm atunci când ne este scris, nu când vrem noi și niciodată nu știm cum. Fiecare moarte trebuie să aibă o cauză, maică. De te-ai pune de-a curmezișul, ce îți este scris așa se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mamă nu dorește să-și vadă copiii fericiți? Ce fel de mamă este aceea care să nu dorească asta?... Mai este aici o mamă și am certitudinea că gândește ca mine... Altfel, nu ar fi acum aici, în această clipă binecuvântată de bunul Dumnezeu... Tainicele cărări ale iubirii Aici s-a oprit doamna Luiza din vorbă și nu a mai putut continua din cauza unui moment de adâncă emoție și meditație, care i-a sugrumat vocea. Și-a revenit repede, s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămân măritată, bineînțeles, cu condiția să nu-mi facă viața prea austeră. - Păi, tocmai asta e. Titi e un băiat de zahăr, un om nul, artist, trece prin lume orbește. Lasă-mă pe mine să te pilotez. Ai să mă binecuvântezi. Georgeta își bătea joc în fond de Titi, dar omul i se părea blând, de treabă. Ideea de a se mărita o înflăcără subit. Făcu generalului câteva aluzii glumețe la posibilitatea de a se mărita cu el, dar acesta o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-ngrop", gândi Stănică în sine). Copii n-ai, purcel n-ai, cățel n-ai! Aruncă, domnule, banii în dreapta și-n stânga, petrece, fă-ți poftele, căci și asta e creștinesc, fiindcă trăiește un negustor român după dumneata și te binecuvântează. De altfel e și o lege economică: bogăția înseamnă circulație. Intră în circulație, domnule. Adică ce urmărești dumneata, hai? Ca după o viață de economii, ca după o existență călugărească să vie soacră-mea să-ți ia tot și să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și gura mea vavesti lauda Ta!" Și numaidecât bău țuica. Părintele, scuturîndu-și fărămi-turile de pâine de pe antereu și privind la ceas, găsi că e vremea să plece: - Să ne sculăm, cuvioase, să mergem, că s-a făcut amiază. Domnul să binecuvânteze această casă. Moș Costache, foarte serios, întrebă: - Și sufletul vede și aude ca și în viață? - Of, Doamne, zise părintele, silindu-se să scape depreciziuni compromițătoare, acestea sunt taine înfricoșătoare, de care nu se cade să ne apropiem, dată fiind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost substituit de o dublură profesionistă. - Cine era tipul? - Aa, se obținuse un angajament cu un actor de o anumită notorietate în epocă: Douglas Fairbanks. Închiriat de peste Ocean, crepuscul de carieră, pareză a brațului drept, întreținînd permanent iluzia că-și binecuvânta, din belșug, apropiații. Ia-l de pe vapor, rade-i mustățile de papițoi, deghizează-l, lipește-i, cu clei, tiara papală, dezobișnuiește-l să mai înjure, din două binecuvântări, de cristelnița mă-sii. Îl deghizaseră și-l duceau acum, cu multă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și i-a chemat la miruit. Oamenii au trecut pe rând pe sub crucea lui, el le-a lipit bețișorul sfințit de frunți, i-a binecuvântat și s-au dus acasă, fiecare mulțumit și ușurat. Dar ce, parcă lumea se schimbă? Cu timpul, duminica nu mai călcau în biserică decât bătrânii și femeile. În săptămâna mare, la trecerea pe sub domnul Cristos, veneau toate babele: baba Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronomie, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, ștrengariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți, dar sunt mai înțelept de cum arăt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comendianți... în sfârșit, viața în realitatea, ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil, {EminescuOpVII 168} Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi ștregariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el și i se uitau curioși în față... "A murit bietul Baltazar! " gândeau ei... Veni un consilier al orașului, gândi și el c-a murit... Nu se găsi nici un popă să-l îngroape... EL fusese îndrăcit, ziceau ei, cum să binecuvântăm cadavrul unui îndrăcit "... Doi oameni săraci se găsiră cari să-l îngroape pentru câțiva reis din casa comunală. Îi sapară groapa într-un colț de cimitir. Sara, pe lună, veniră cu două scânduri bătute în cuie una de alta... îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la care renunț jumătate din averea mea... Puteți chema un notar... Notarul fu adus iute. Marchizul dictă actul de donațiune... Contele-i strânse mâna cu ochii plini de lacrimi... fata și vărul ei îngenunchease-nainte-i sărutîndu-i mînele... el îi binecuvântă și ieși repede. Trăsura era gata, caii sforăiau în hamurile lor... El se întoarse repede, intră într-o odaie slab iluminată unde dormea în pat un bătrân care, trăsură cu trăsură, era el. Haine ca ale lui erau așezate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
temei probabil, de vreme ce a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin. Numai că inteligența sclipitoare și vastitatea cunoștințelor au constituit un handicap, e adevărat, dar nu pentru Stalin, care nu le avea, ci pentru Troțki, care era binecuvîntat din aceste puncte de vedere; de aceea a și ezitat în momente cruciale, pierzîndu-se în compromisuri și calcule false. Unul dintre partizanii săi, Yoffe, i-a și mărturisit-o într-o scrisoare, înainte de a se sinucide: Întotdeauna m-am gîndit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lțare spiritual...”, comuniunea spiritului nostru cu universul și cu lumina să. S... începem cu principiile Reiki ale lui Mikao Ușui, preluate din scrierile dinastiei Meiji din Japonia. Aceste principii, dup... cum el însuși afirmă, „sunt inima Reiki-ului”... „Metodă secret... a binecuvânt...rii Vindecarea spiritual... a multor boliDoar pentru astăzi nu fii sup...rât și nu fii îngrijorat Fii recunosc...tor și umil F...-ți datoria cu pl...cere și apreciere Fii blând cu totul și toți din jurul ț...u Dimineață și
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
cea mai simplă lume posibilă. Principalul său defect nu este lipsa de subtilitate, ci faptul că informațiile concrete pe care le conține sunt inferioare celor care pot fi obținute pe altă cale. Acest lucru ne este evident nouă, care suntem binecuvântați cu o cunoaștere superioară. Nu trebuie să-i tulbure pe cei care nu cunosc altceva decât tradiția, dar face totuși întreaga structură extrem de vulnerabilă influențelor externe. Un sistem de gândire concurent poate distruge poziția monopolistă a convingerilor existente, impunând examinarea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
rugăciuni de două ori pe zi și, de asemenea, merge la cursuri de religie iudaică zilnic. Eu nu mă definesc ca fiind o persoană „religioasă”, dar acasă fac ceea ce trebuie. De fapt, părinții mei erau tradiționaliști în obiceiuri. Vineri seara binecuvântau vinul și mergeau întotdeauna la sinagogă de sărbători. și, treptat, încep să înțeleg mai multe despre toate acestea. Fac tot ceea ce trebuie ca membru al familiei, dar cerințele religioase mai personale rămân totuși la latitudineamea. I: Prin urmare, nu te-
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
oferă imediat un post la școala cea nouă din cartier. Unicitatea ei, care este uneori confundată cu independența, își schimbă oarecum natura după căsătorie. Acum, mamă a trei copii, gospodină și învățătoare cu normă întreagă, îi spune intervievatoarei că este binecuvântată cu o trăsătură mai mult practică: „Dumnezeu mi-a dat un dar grozav- viteza, ăsta-i norocul meu”. În cadrul temei sentimentului de apartenență și de separare, o anomalie este lupta Sarei cu eticheta de „defavorizată”, atașată ei și familiei sale
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mâna copiilor care n-au răbdare. Apare țârcovnicul, lumea se ridică-n picioare, cinstind intelectualul, Se aude troznet de oase rupte de muncă. Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri c-o mejdină, A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
indică un anumit grad de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele mai multe ori asistam la aceeași scenă: ridicau ochii la cer, în semn de disperare și de durere, cu mâna îmi arătau un punct în zare ca și cum ar fi vrut să-mi zică: "suntem ai nimănui". M-am oprit uneori, am binecuvântat pe cine a vrut. Dar binecuvântarea unuia care nu se supune regulilor nu prea contează, așa e? În traistă aveam cartea lui Telesio, hârtie, pene de scris și un borcănel de cerneală; copiii se uitau curioși, eu luam cartea și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]