3,500 matches
-
sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă“, o poftește să șadă în fața lui și o asigură cu mare blândețe că n-o socotește vinovată pe ea de atâta vitregie, ci doar pe zei. Și că jos, în câmpie, poate să vadă pe primul ei bărbat și pe toți cei care i-au fost dragi odinioară. Apoi o roagă să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
își pune un veșmânt albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus. Hera o salută cu mare politețe și îi întinde o cupă de aur plină cu nectar. Zeus îi vorbește cu blândețe, ca unei mame îndurerate, apoi îi spune să-i ducă lui Ahile porunca. Tetis se duce la el, îl mângâie și-i spune ce i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar fi făcut-o pentru un altfel de om. Aceeași blândețe a inimii i se vede în purtarea lui cu tesalianul Euripil. Doar el în toată Iliada are o asemenea purtare cu un războinic rănit: deși se grăbea să se întoarcă la Ahile, când îl vede pe Euripil șchiopătând, lovit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Tot așa i se adresează (méga népios, copil mare și fără minte) și când Patrocles, alarmat de situația aheilor, îl imploră pe Ahile să-l lase să plece la luptă în locul lui, ducându-se astfel la moarte. Dar bunătatea și blândețea lui Patrocles ne apar din epopee ca mai mult decât o înzestrare firească. Ele par un fel de a fi dobândit prin stăpânire de sine. Patrocles, încă adolescent, în Opuntul lui de baștină, jucând arșice cu un băiat de seama
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații 124 folosite de el și în care străbate atâta îndurare pentru cei slabi și neapărați. Firește, nu trebuie să cădem în excesul de a vedea în Ahile un om de blândețea lui Patrocles. Patrocles însuși îi spune lui Nestor, care voia să-l țină de vorbă, că nu are timp să zăbovească: „Puternic și de temut este cel care m-a trimis la tine... știi ce fel de om e și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă“, o poftește să șadă în fața lui și o asigură cu mare blândețe că n-o socotește vinovată pe ea de atâta vitregie, ci doar pe zei. Și că jos, în câmpie, poate să vadă pe primul ei bărbat și pe toți cei care i-au fost dragi odinioară. Apoi o roagă să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
își pune un veșmânt albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus. Hera o salută cu mare politețe și îi întinde o cupă de aur plină cu nectar. Zeus îi vorbește cu blândețe, ca unei mame îndurerate, apoi îi spune să-i ducă lui Ahile porunca. Tetis se duce la el, îl mângâie și-i spune ce i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar fi făcut-o pentru un altfel de om. Aceeași blândețe a inimii i se vede în purtarea lui cu tesalianul Euripil. Doar el în toată Iliada are o asemenea purtare cu un războinic rănit: deși se grăbea să se întoarcă la Ahile, când îl vede pe Euripil șchiopătând, lovit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Tot așa i se adresează (méga népios, copil mare și fără minte) și când Patrocles, alarmat de situația aheilor, îl imploră pe Ahile să-l lase să plece la luptă în locul lui, ducându-se astfel la moarte. Dar bunătatea și blândețea lui Patrocles ne apar din epopee ca mai mult decât o înzestrare firească. Ele par un fel de a fi dobândit prin stăpânire de sine. Patrocles, încă adolescent, în Opuntul lui de baștină, jucând arșice cu un băiat de seama
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spune despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații folosite de el și în care străbate atâta îndurare pentru cei slabi și neapărați. Firește, nu trebuie să cădem în excesul de a vedea în Ahile un om de blândețea lui Patrocles. Patrocles însuși îi spune lui Nestor, care voia să-l țină de vorbă, că nu are timp să zăbovească: „Puternic și de temut este cel care m-a trimis la tine... știi ce fel de om e și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură, oaie, ospăț și vânăt, pentru a ilustra caracterul arhaic al limbii române. Un alt aspect interesant ce se cuvine remarcat este faptul că plăcintă este unul dintre puținele nume de mâncăruri (zeamă, friptură, turtă) moștenite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nesimțite, unde a predominat roșul și-a făcut apariția verdele și așa mai departe, totul cu o luminozitate și strălucire ce o sidefează, făcând-o feerică. Cu aspectul inefabil și spectacular, devine o aventură coloristică ce se lasă cu o blândețe protectoare, ca un văl continuu, acoperind întreaga viață și materie a Terrei. Cu o generozitate infinită aducând optimism și speranță, mișcare și culoare, diversitate și transformare, armonie și dragoste necondiționată, multă, multă, răbdare în dorința ei de a fi utilizată
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-i să le placă lectura. Acest lucru este o provocare pentru părinți, cultivarea dragostei pentru lectură (chiar într-o epocă a internetului). Bazele se pun din cele mai fragede vârste, iar pentru aceasta e nevoie de să fie încurajat cu blândețe, fermitate și diplomație, fără a-l obliga propriu-zis. Prin: a) puterea exemplului (cu prezența în casă a unei biblioteci). b) după unele teorii, se recomandă să i se citească încă din primele săptămâni de viață, chiar dacă puterea de a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dacă sarcinile i le preia tot timpul părintele. Încă până la 7 ani, dacă vrea să aibă peștișori va trebui el să le dea mâncare în fiecare zi. Mai târziu, când va mai crește, să le schimbe apa etc. 17 Permanent, blândețe și fermitate. Dacă nu există fermitate în ceea ce i se cere, în pedepse etc., atunci copilul va crește cu impresia că se poate și altfel, că regulile pot fi încălcate, ceea ce se stabilește este cumva și relativ etc. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fi încălcate, ceea ce se stabilește este cumva și relativ etc. Și apoi ne plângem că "nu respectă ce spun", că "nu mă ascultă", "îi spun una și face alta", astfel apărând disperarea părinților că nu mai pot controla situația. Cu blândețe vor fi tratate toate problemele, ca el să perceapă această atitudine pozitiv, comportamentul părintelui să nu fie tip imperativ, dictatorial, fiindcă acesta va declanșa, va determina, în unele cazuri, reacții de respingere (încăpățânare); iar în altele, lipsă de încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a început să-l dojenească pe pisoi cu blândețe și mulțumire că nu s-a întâmplat nimic rău. Dar nu a durat mult că în zilele următoare el s-a cățărat din nou , sub privirile disperate ale Pisei. De data asta a învățat să se dea jos singur de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de manifestări și caracteristici masculine. Astfel, sub infatuarea emancipării, elementul feminin se modifică, alunecând spre polul masculinizării, bravând cu elemente de tipul: ce "femeie-bărbat" este ea... Făcând astfel să se diminueze din atributele feminității, care sunt: tandrețe, afectivitate, dăruire (emisivitate), blândețe, bunătate, maternitate, spiritualitate etc. Pe bărbat, oare, îl atrag calitățile masculine din femeie? Deși o parte din tinerele fete înțeleg feminitatea ca pe un comportament asemănător cu cel al unor pisici în călduri sau în suplimentarea estetică a trupului. Realizând
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ca menuetul, dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat. Acest om arată tot ce poate cu o grație infinită; nu face nicio mișcare în care să nu zăresc ușurință, blândețe și noblețe: dar ce imită? Asta nu înseamnă să știi să cânți, ci să știi să faci solfegii. Un dans este un poem. Acest poem ar trebui prin urmare să-și aibă reprezentarea separată. Este o imitație prin mișcări, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și îngăduitoare... dar, mai ales blândețea, și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de multe ori, acolo, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vii. Nică devenise o a doua natură a ei; era o noua viață pe care o trăia în afara pereților casei, într-o adevarată libertate. Nică o învăța cum trebuie să iubeasca lucrurile, cu ce tulburare a sufletului, cu abnegație și blândețe, cu înclinația lor naturală, cu deprinderile și destinul lor. Căpriorului îi plăcea fânul, îl mânca cu o plăcere tainică, savurându-l ca pe ierburile proaspete vara. Anuca se așeza lângă el și-l privea cu un fel de bucurie în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de Fălciu, abia venit de la Paris cu studiile isprăvite. Avea părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]