4,944 matches
-
studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât se simțise obligat să împărtășească și altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am spus ca vâscul. Privind peste umerii lor, Tom văzu peruca blondă a lui Emma (sau mai curând a lui Judy), atârnând ciudat printre ramuri. — Nu arată a plantă. E mai curând o cutie de carton sau un sac vechi. Hei, băieți, nu vrea unul dintre voi să se cațăre în copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu reușise să-și trădeze vârsta mijlocie; părea foarte tânără și întotdeauna prefera să șadă pe podea sau pe un taburet scund, expunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întoarce cu o sticlă cu apă. Imi notez numărul lui de telefon, mai schimbăm câteva vorbe și apoi ne despărțim. Plăcută și neașteptată întâlnire. Imi continui drumul, accelerând ritmul. La intrarea în Agay văd în fața mea un tânăr robust, blond cu un rucsac mare pe spate. Imi zic că acesta sigur nu este la plajă. Il ajung, îl salut și-mi răspunde surâzător. Peste câteva minute ne întâlnim din nou într-un magazin alimentar unde am intrat să-mi cumpăr
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acest model de clădire este tipic pentru această regiune a Franței. Găsesc cazare la Gîte d’etâpe comunală, pe o străduță în centru, aproape de oficiul de turism. In pragul ușii mă întâmpină o doamnă cam la 65 de ani, scundă, blondă și surâzătoare. Este o voluntară din asociația sf. Iacob, care are în grijă casa pentru pelerini. Sunt șase paturi aici într-un dormitor și suntem trei pelerini, eu și două femei care tocmai își încheie pelerinajul pe care l-au
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta e sărac, promitea tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata cu sânii goi din cadrul ușii ce dădea în coridor. Ea era, Marilena... sau Melisa? Nu putea fi vorba de nicio confuzie. Era ea. Îi recunoștea chipul, părul blond ondulat, gâtul robust, umerii și brațele puternice, de sportivă, și totuși atât de feminine! Până și sânii grei îi recunoștea: erau aidoma celor din imaginația sa, cu minunatele lor rotunjimi, cu puritatea lor atât de potrivită cu albeața pereților, cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se preface că vrea să i-l netezească, sau ceva, ci pur și simplu cu drag. Mi-am aruncat privirea în jur: nimeni nu părea să fi observat gestul. Țigara lui Anatol fumega în mâna cealaltă. "De ce nu te faci blond de tot?" l-a întrebat, privindu-l cu ochii umezi. Ion Schipor nu părea deloc impresionat de toată acea atenție pe care i-o arăta fără pic de jenă Anatol. Nu-l respingea, dar nici nu răspundea afecțiunii celuilalt. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceea ce și explică prezența dumneaei în cabinet. Te ascultăm cu atenție, domnișoară. Dar zi-i odată ! Degeaba strigați, domnule doctor. Don’șoara e afară. Daaa ?! Și dânsa cine-I ? E posterul Madonei. Aha. Mi se părea mie că-i mai blondă dar cum aparențele înșeală, am să te rog pe dumneata să dai o declarație pe propria răspundere că câinele-i câine și nu femelă iar dânsu să semneze ca martor. Păi dânsu-i tocmai câinele în discuție... Și ce te deranjează
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era un bun dansator. Odată, la balul mediciniștilor, am ochit o studentă, o poloneză blondă, cu un căpșor de păpușă și un trup subțire ca trestia. I-am făcut o curte îndrăcită și o dată cu mine încă trei sau patru colegi. Aveam impresia că mă preferă și am dansat toată seara aproape numai cu ea. Din cauza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a mai rămas până la întoarcere. Am strigat șoferului să mă ducă la cea mai apropiată agenție de voiaj. Acolo, în dreptunghiul unui ghișeu, s-a ivit un căpșor blond de fată: ― Când pleacă cel dintâi vapor spre Constantinopol? ― Astă-seară la ora 9. ― Cum aș face să nu-l pierd. Căpșorul a zâmbit galeș: ― Foarte simplu, cumpărați un bilet. ― Bine, dar n-am pașaport. ― Atunci se schimbă socoteala. Scoateți mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ci toată lumea, și de la care tot timpul o să cer sfaturi și știu sigur că niciodată nu mi le vei da greșite. Acum am crescut amândoi și tu la rândul tău ai copii, dar pentru mine rămâi tot puștiul acela blond, slăbuț, cu multe coșuri pe față, de care mă țineam scai în fiecare zi și cu care mă certam atât de des, încât orele păreau zile, dar cu care nu am stat certată niciodată. Tu ești cel care m-a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
sui-generis pe nume Nicolae Manolescu. Criticul șaizecist dotat (între multe altele) cu geniul sincronizării, venit la fix la întâlnirea cu noile energii rebele, îi rezuma perfect pe fiecare. „Coșovei e un sudic, friabil sufletește, instabil, influențabil, sub înfățișarea unui nordic blond și cu ochii verzi, seducător și diplomatic.“ Florin Iaru, „ingenuitate calculată“, „în ciuda unei aparente sta bilități interioare, este un mare vulnerabil“. Nino Stratan, „atașant și calin“, dar cu o „inteligență vie, străpun gă toare“. Cât despre Cărtărescu, poetul cel mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a-i face să renunțe la pornirea dintâi, spartul, nimeni nu a înțeles pe deplin cum funcționează aparatul. Teofan Munteanu era un bărbat înalt, fumos, blond și umbla îmbrăcat într-o haină îmblănită scurtă, pantaloni kaki și cisme. Acestea două din urmă de la do tarea sa de ofițer de rezervă. Era impunător învățătorul Munteanu și prin felul lui de a fi. Era și președintele cooperativei, o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. Și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care mai de care mai frumoase și mai bogat îmbrăcate, părând niște prințese din cărțile cu povești. - Ție care păpușă îți place mai mult? o întrebă cea mai mare pe mezină. - Cea cu rochia roz, pantofiorii roșii și cu părul blond, căci seamănă cu măicuța noastră, care e plecat în cer să-l caute pe tăticu. - Iar mie îmi place mai mult cea îmbrăcată în bleu, căci rochița ei seamănă cu cerul unde sunt părinții noștri. Oare costă mult? Băiețelul, care
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
lețcaie într-un oraș cu totul străin. Îndealtmintrelea vremea pe-aici e nouroasă și ploioasă; de la Liman au emigrat toată lumea și eu am fost, pot zice, cel din urmă care-a părăsit stabilimentul. Eu și cu madame Dange, o poloneză blondă de toată frumusețea. Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, și băi nu mai e cu putință de făcut. Primește salutări frățești de la al tău amic M. Eminescu Adresa schimbată: M. Eminescu a Odessa [... ] 218 {EminescuOpXVI 219-238} {EminescuOpXVI 239
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
parc-au devenit năluci. Manualele parc-au prin picioare, Ori sunt hoți cinstiți printre noi, oare? Însă-I și-o persoană dată în urmărire, Un presupus spion sub acoperire. Însă toate grijile se pierd în fond, Când Satan deodată devine blond. Ajungi la un pas să faci o nevroză, Și te simți ca-n a lui Eminescu ”Glossă” Cum nu vreau să rămân nimic vag Nu-mi rămâne decât o concluzie să trag: Școala a devenit un centru de cruzime, Iar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
tale crăpate și arse de soare Le-aș creiona cu vârful tocit. Ochii tăi albaștri s-ar potrivi perfect cu cerul, Pe care plutesc câțiva nori și-un pescăruș. Ba nu, doi... Aș lăsa vântul să bată, Iar părul tău blond, in care s-ar pierde o rază de soare, Ar pluti rebel în aer. Un cerc de lumină ți-ar deschide tenul bronzat. Am să aștern un covor de alge, Ca să nu se piardă mirosul mării Apoi, când va fi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
pe @oca. N-ai văzut-o? . . . E cea mai frumoasă fată din Bucureștii - și Lina aduse un carton imens cu fotografia lui Coca-Aimee Era o adevărată "poză": ochii mari, probabil albaștri, ochi de păpușă: o gură mică, prea mică; părul blond, buclat, răsfirat scurt până la umeri, ca la copii - Are 16 ... ba 17 . . ba 18 ani, hotărî Lina. Dar pare abia [de] 14, cum vezi. Walter se poartă perfect cu amândouă . . Nu uita. Mini, cind vezi pe Nory, spune-i că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uită la Lică drept în ochi, cu ochii ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că la Temișoara vor găsi cai frumoși ungurești; mai departe, Maxențiu era însoțit de doctorandul ce-1 îngrijise și acasă, cu misiune de a-1 instala. Un bolnav fragil, un client întîr-ziat, acel blond livid ce pornea la Leysins, de unde, firește, amica fictivă a Elenei plecase de curând vindecată. Sperau oare cei ce-1 trimeteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie prieteni cu îngerii, fiindcă doar aceștia aduc din cer ,,cutia cu minuni”... Angelica și îngerașul Trăia odată o familie bogată, lângă poala unui munte semeț. Aveau de toate, dar cea mai mare bogăție a lor era Angelica, o fetiță blondă, cu părul numai inelușe, și foarte cuminte. Se juca deseori cu fel de fel de jucării, alerga prin grădinița de flori, se plimba prin pădure împreună cu mama ei povestindu-i mereu despre Dumnezeu. Într-o bună zi, Angelica părea așa
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a lucrat la inima lui Dorinel. Rugăciunile lui l-au crescut campion al generozității și al iubirii de oameni... „Vă iubesc, doamna Irina!” Clopoțelul a sunat de mult timp. Pe holul școlii era liniște deplină. Învățătorul de serviciu, o doamnă blondă, îmbrăcată în costum albastru închis, verifica să vadă dacă totul e în ordine. Așa părea să fie până să audă un scâncet de copil. S-a uitat înspre ghiveciul cu un ficus imens, că parcă de acolo venea suspinul. Se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]