2,653 matches
-
îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat de apariția și ascensiunea burgheziei românești prin eliminarea treptată a clasei sociale boierești, reconstituind cu precizie și culoare ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Criticii literari au considerat acest roman ca fiind o „capodoperă românească de tip balzacian”. "" era proiectat să fie primul volum al trilogiei "Lume", din care a apărut ulterior
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Băiatu al lui Gib I. Mihăescu. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a avut loc. Profitând de lenea și desfrâul clasei boierești, arendași și funcționari energici încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. Ascensiunea burgheziei și consolidarea
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. Ascensiunea burgheziei și consolidarea situației materiale, pe de o parte, și dezagregarea clasei boierești din România, pe de altă parte, au fost procese istorice de lungă durată, așa după cum remarca plastic Perpessicius în recenzia făcută acestui roman: „orice tunel, chiar acela pe care-l perforează sobolii, cere timp, după cum timp cere și opera subterană
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
a tuturor arivismelor este susținută de un elan neobosit și de un instinct vital primitiv către cele două mobiluri eterne ale vieții: banul și puterea. Ridicarea pe plan social a burgheziei a avut loc concomitent cu dispariția treptată a clasei boierești. Obișnuiți să trândăvească și să ducă o viață de huzur, boierii din România modernă și-au pierdut rapid simțul practic și nu au mai reușit să țină pasul cu schimbările socio-economice. Ei își irosesc averea agonisită în decursul mai multor
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
țină pasul cu schimbările socio-economice. Ei își irosesc averea agonisită în decursul mai multor generații în mod cinstit sau prin spolierea țărănimii și a statului, ca urmare a cheltuielilor impuse de ducerea unei vieți de desfrâu. Dezagregarea treptată a averilor boierești a reprezentat un simptom generalizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
pe mâna amantei sale, Jurubița, și a prietenului său, Gună Licureanu, pierzând astfel atât fabrica, cât și moșia pe care o ipotecase pentru a obține împrumutul necesar demarării proiectului. Bubi moștenește incapacitatea paternă, având doar o scurtă tresărire de mândrie boierească. Personajul poartă în sânge virusul descompunerii, fiind lipsit de instinctul proprietății, după cum constată singur cu ocazia inspectării moșiilor ce i-au mai rămas după moartea baronului și fuga Jurubiței. Familia Barbilor este destinată să se stingă, nemaigăsindu-și nicio utilitate
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Bun (domn al Țării Românești între 1554-1557), a urcat toate treptele dregătoriilor, de la ban de Mehedinți, mare stolnic, mare postelnic, până la mare ban al Craiovei (1593). În septembrie 1593, devine domn al Țării Românești (1593-1601), cu sprijinul unor puternice familii boierești precum Buzeștii și Cantacuzinii, precum și al principelui Transilvaniei Sigismund Bathory. La sfârșitul secolului al XVI-lea Țările Române cunoșteau pe plan intern cea mai puternică creștere de până atunci a dependenței lor față de Poarta otomană, autonomia internă fiind grav știrbită
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
țara, fiind amenințată astfel însăși independența Țării Românești. Atât timp cât dincolo de Carpați — locul de refugiu în cazul invaziei otomane — era un principe ostil, domnia lui Mihai rămânea amenințată, cu atât mai mult cu cât voievodul era confruntat cu opoziția unor grupări boierești sprijinite de Polonia'' amintește istoricul Florin Constantiniu în volumul ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura ''Univers enciclopedic'', București, 2002). Înțelegând că aceste împrejurări făceau greu realizabile o alianță creștină generală sau una mai restrânsă românească împotriva turcilor, Mihai Viteazul
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
singurele referiri la Jean Pangal au fost făcute în broșuri obscure sau în articole de presă publicate în ziare de scandal (gen România Mare), care nu prezintă interes pentru comunitatea științifică. Cine a fost Jean Pangal? Descendent din trei familii boierești valahe de rang terțiar, care, împreună, au dat Românei moderne cel puțin doi miniștri, un subsecretar de stat și șase deputați sau senatori, Jean Pangal a fost om politic (deputat și subsecretar de stat pentru presă și informații), diplomat și
Sute de note informative ale serviciilor secrete, PUBLICATE. Referire la un nume greu din politică () [Corola-website/Journalistic/102965_a_104257]
-
îndeletniciri, Tudor a devenit membru al clasei mijlocii în formație, care era interesată în abolirea relațiilor feudale și a venit în contact cu toate păturile sociale din Oltenia. El a cunoscut toate formele de exploatare și de asuprire ale stăpânirii boierești și turco-fanariote și a experimentat pe propia-i piele năpăstuirile, stoarcerile și nedreptățile organelor ei. Panduri În 1807, el a condus corpul de volintiri care avea să lupte până la sfârșitul războiului în detașamentul generalului Isaiev. Pentru vitejia și talentul său militar
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
clipa în care a ridicat steagul pentru cucerirea „drepturilor patriei” sale, el s-a îmbrăcat „cu cămașa morții”. Patria pentru Tudor nu era „tagma jefuitorilor”, ci poporul, cu al cărui „sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc”. Portretul fizic Un contemporan care l-a văzut și a stat de vorbă cu Tudor Vladimirescu, deși nu îi era prieten și nici admirator ni-l descrie astfel: Om de statură mai înalt decât de mijloc, talia bine proporționată, față
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
atât de bine... Ar fi foarte interesant să găsim un răspuns la această întrebare pentru noi și pentru generațiile viitoare", ne-a mai zis Lazăr Gigel. Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a născut în 1923, la București, fiind descendent al vechii familii boierești a Bălăcenilor, care a aparținut nobilimii pământene, cu origini în secolul al XIII-lea, și căreia, în secolul al XVII-lea, aula imperială vieneză - Leopold I - i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat
Constantin Bălăceanu-Stolnici, la 92 de ani. Lazăr Gigel, dezvăluiri după un deceniu de prietenie by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101945_a_103237]
-
pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip Lenș și după alții "un fel" de administrator. Mama Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
mult mai multe case ca în anul 1810 când existau 38 de case și 136 de oameni, dintre care 70 de femei și 66 de bărbați. Regulamentul organic nu îmbunătățise viața țărănimii, ci sporise zilele de muncă obligatorii pe moșia boierească. De la 12 zile de clacă cât prevedea legea, țăranii trebuiau să preste de fapt 56 de zile pe an în Țara Românească și 84 de zile în Moldova. La toate acestea se suprapuneau abuzurile arendașilor care îngreunau și mai mult
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
pe un singur etaj cu vreo paisprezece camere, altele aflate la mansardă, totul fiind dispus peste niște beciuri adânci unde se poate vedea vechea zidărie. În spatele stabilimentului se află biserica satului la care se poate ajunge pornind chiar din curtea boierească printr-o poartă deschisă-n zidul împrejmuitor. Filip Lenș s-a ocupat și de starea bisericii ordonând refacerea picturilor murale precum și înlocuirea catapetesmei cu alta nouă. Heleșteul conacului a fost format din redirijarea Șuței și dincolo de el s-au amplasat
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
timp, locul s-a mai numit Văcăreștii-de-Răstoacă, după numele noului proprietar asociat cu numele râului principal ce trece pe aici. Formarea acestui toponim local diferă de cel al Văcăreștiilor de lângă Târgoviște, acolo unde a început arborele genealogic al celebrei familii boierești. Este de precizat că la biserica din sat mai există o mulțime de "odoare" dăruite de Filip Lenș, care sunt inscripționate cu inițialele F.L. Printre ele poate fi remarcată și o icoană ce reprezintă pe "Sfinții Constantin și Elena" și
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Inițial rolul lui Mitrea Cocor a fost acordat lui Octavian Cosmuța, dar apoi s-a renunțat la această variantă în favoarea lui Septimiu Sever. Acțiunea filmului are loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Mitrea Cocor este un fost argat boieresc care la sfârșitul războiului se reîntoarce în satul natal unde va conduce reforma agrară din 1945 în timp ce Armata Roșie avansează în țară. Producția a început în vara anului 1951, filmările exterioare având loc în satele din Coțofeni din Dos și
Mitrea Cocor (film) () [Corola-website/Science/336620_a_337949]
-
postum, în 1892, la Iași, cu o prefață de Gh. Ghibănescu, însă istoricii au respins-o imediat, din cauza tonului subiectiv și a numeroaselor erori genealogice. Ecaterina (Catrina) Sion era nepoata, după mamă, a lui Simion Tăutu, descendent al vechii familii boierești atestate încă din secolul al XV-lea. Costandin Sion a avut cinci frați: Antohie, Ioniță, Neculai, Costache și Toader, arhondologul fiind al cincilea. Familia Sion din secolul al XVIII-lea a fost o familie cu tradiții de cărturari. Iordache Sion
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Societății Academice Române, autor de poezii, fabule, piese de teatru, amintiri de călătorie (din Basarabia și Bucovina). a scris "Arhondologia Moldovei" între anii 1840-1857 , lucrare ce constituie mai degrabă o cronică a contemporanilor lui decât o istorie documentată a familiilor boierești. "Arhondologia" , un termen introdus de fanarioți, are semnificația de "Istorie a nobilimii; carte cuprinzând repertoriul familiilor nobile dintr-o țară." Și-a adunat informațiile în timp de treizeci și cinci de ani, dacă avem în vedere că a scris pînă în ajunul
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
lui Ștefan cel Mare în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari boieri (paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan) uneltesc împotriva voinței domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, așa cum relatează Grigore Ureche în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze pe Ștefăniță (convinși fiind că „vulturul bătrân" va muri în curând), fapt care le-ar fi
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
dat eroului principal -„Soarele Moldovei" - a cărui măreție conferă dramei caracter poematic. Fiecare scenă din cele patru acte constituie o relevare a acestei măreții. Din lunga domnie a lui Ștefan cel Mare, sunt alese câteva momente: o luptă, un complot boieresc, înscăunarea lui Bogdan, moartea voievodului. Fiecare moment este arhetipal, împreună alcătuind imaginea grandioasă a creatorului de istorie, a justițiarului, a omului, a tatălui. „Soarele Moldovei" este văzut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca îl numesc „Măritul", „Slăvitul" și
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
de toate zilele. Pâinea era un lux. M-am îmbolnăvit din nou, normal. Am scris "Chiar dacă.." Bună mea prietena doctoriță m-a luat, m-a tratat, m-a făcut bine și mi-a interzis slăninuța. Două nișe de ulcer. Boală boiereasca dar timpurie făcută devreme. Mi-am închiriat mică garsoniera unei doamne a nopții. Am stat pe la prieteni, neamuri, alți prieteni, am împărțit un apartament cu cineva în chirie prin zonă Faur poartă 4... Unii m-au pus să le fac
Florin Chilian se RETRAGE din industria muzicală din România. Dezvăluiri surprinzătoare după anunțul care a uimit pe toată lumea by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/104508_a_105800]
-
a Cantacuzinilor. S-a născut la 15 august 1654, părinții săi fiind postelnicul Matei Brâncoveanu și doamna Stâncă din familia Cantacuzino. Când unchiul său a ajuns domnitor (Șerban Cantacuzino, 1678-1688), a fost înaintat până la treaptă cea mai înaltă a ierarhiei boierești. În 1688, la cererea și la rugămintea Sfatului, Sfanțul Voievod Constantin Brâncoveanu a acceptat domnia, devenind domnitorul Țării Românești. În timpul cât a stat în scaunul domnesc, a încercat și a reușit o bună colaborare diplomatică cu cancelariile europene. În 1695
Sfinții martiri Brâncoveni prăznuiți pe 16 august, la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105979_a_107271]
-
în următorul deceniu, ca primul ministru plenipotentiar al României la Paris, dar și ca președinte al Academiei Române, sub cupola căreia, în 1891, în ședința solemnă care celebra 25 de ani de la fondarea acesteia, el rostea discursul „Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țărănimii”, care evoca, într-un adevărat testament politic, cele mai importante reforme la realizarea cărora jucase un rol decisiv, ca mare ctitor al României moderne.
Mihail Kogălniceanu: un ctitor al României moderne by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296315_a_297644]
-
care, în exil fiind, a lăsat în urma sa opere importante, valori inestimabile, contribuții recunoscute pe plan internațional. Desigur, în cazul său, destul de complicat, exilul a fost impus din motive politice, însă ele nu au fost exclusive. Conflictul dintre partidele nobiliare (boierești, cum sunt cunoscute) din Principatele românești erau destul de violente, lupta pentru putere incluzând acte de cruzime, trădări, apelul la forțe străine. Nimic nou. Milescu Spătarul (supranumele său indică o înaltă poziție în societate) nu a fost străin de lupta politică
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]