3,270 matches
-
exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură sau în viață, faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
des muianul în gazetă și, pe urmele Regelui Ubu, să se roiască la timp, dintre ruinurile spațiului rahatizat. Oricum, revenind la Partidul Moldovenilor, la fostul postmodern al Hramului Sfintei Parascheva, la jmecheriile populisto-democratico-cetățenești, e de spus că Boborul a pus botul la ele și s-a simțit grozav, încântat, dânsul, Nenea Poporul, că are o ocupație. Nici fripturiștii din jurul hariastmaticului primare nu or dus-o prea rău. Oscioare de ros le-a dat cu generozitate, cât și apartamente în blocuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară pe mână și or dus-o, vitejește, din rahat în supercăcat, neținând seama de interdependența funciară a lumilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să Înfund un puști ca tine. Sigur, ai greșit. I se poate Întîmpla oricui. Acum ascultă. O să-ți dau drumu’, dar va trebui să cooperezi cu noi. Altfel n-o să te pot ajuta”. Sau Îl pocnesc pur și simplu peste bot și zic: „De unde-ai luat?” Cu o grămadă de oameni nu e nevoie de mai mult. Găseai un exemplu pentru fiecare tip de informator, vădit sau potențial, printre clienții mei. După discuția cu recepționerul, m-am mutat la alt hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
criterii pur valorice, estetice, ale lui D. Popovici. Nu vreau să dezvolt acum și aici o analiză a acestora dar trebuie să notez că mai nou venitul pe tărâmul eminescologiei, Călin Teutișan, se așează confortabil în descendență directă prin Ioana Bot și Ioana Em. Petrescu pe orizontul ideatic deschis de cel de al doilea profesor de la Facultatea de Litere al almei mater napocensis. El se angajează în citirea și recitirea operei eminesciene de pe aliniamentele metodei dați-mi voie s-o numesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
așadar, o "rectificare a biografiei poetului, în ultimii ani", chiar de către "eminescologi importanți" ca D. Vatamaniuc, N. Georgescu, Călin Cernăianu, la care i-aș mai adăuga eu pe T. Codreanu, Ion Filipciuc, pe de-o parte, dar și pe Ioana Bot, Petru Creția, gruparea de la Dilema, pe de altă parte. Etc. Primii rectificatori pleacă de la prezumția, afirmă Cornel Ungureanu, că "prea multe documente au rămas necitite" iar lecturarea lor acum deschide felurite bănuieli, asupra activității scriitorului, cum ar fi, bunăoară, faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere, care își aruncă reciproc săgeți otrăvite, este considerată a fi benefică întrucât "campaniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu, Ioana Bot la drept vorbind, o serie de cronici în care sunt luate în analiză, pe-ndelete, cărțile acestora, alese după criterii aleatorii, totuși. În fine, cel de pe urmă capitol al cercetării are în vedere postumitatea culturală a poetului, urmărind modul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
V, 68 Bhose, Amita : V, 48 51; VII, 143 149 Biro, Carmen Andrioaia: VII, 202 203 Blaga, Miron : III, 54 56 Boatcă, Silvestru : VIII, 226 229 Boeriu, Ioan V. : II, 152 154 Boldea, Iulian : VII, 65 69; VIII, 120 125 Bot, Ioana : I, 68 71 ; III, 106 108; VI, 117 132; VII, 248 252 Bota, Ionel : VII, 28 33 Botta, Dan : VI, 170-175 Boz, Lucian : IV, 139 145 Brais, Aura : VII, 245 247 Brudașcu, Dan : II, 59 60; IV, 226 231
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vulpea a invitat la ospăț pe vecinul cocostârc. A pus pe masă o mâncare bună, Îmi imaginez pui, dar de baltă, Într’o strachină Întinsă, din care cocostârcul, cu ciocul său lung, nu putea culege nimic; În schimb vulpea, cu botul scurt, a lempăit totul. Scena s’a repetat, de data aceasta acasă la cocostârc, eroul fiind un ulcior, din care botul scurt al vulpii nu putea apuca nimic. Să traducem: strachina, Întinsă, adică joasă, e un mediu cu potențial redox
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Într’o strachină Întinsă, din care cocostârcul, cu ciocul său lung, nu putea culege nimic; În schimb vulpea, cu botul scurt, a lempăit totul. Scena s’a repetat, de data aceasta acasă la cocostârc, eroul fiind un ulcior, din care botul scurt al vulpii nu putea apuca nimic. Să traducem: strachina, Întinsă, adică joasă, e un mediu cu potențial redox scăzut, din care, deși bogat Înzestrat, nu se poate Înfrupta decât organismul cu potențial redox pe potrivă, mic, adică vulpea cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scurt al vulpii nu putea apuca nimic. Să traducem: strachina, Întinsă, adică joasă, e un mediu cu potențial redox scăzut, din care, deși bogat Înzestrat, nu se poate Înfrupta decât organismul cu potențial redox pe potrivă, mic, adică vulpea cu botul scurt, mai precis animalul. Ulciorul, Înalt, e un mediu cu potențial redox ridicat, din care se poate Înfrupta doar organismul potrivit, cu caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu cioc lung, mai precis planta. Pentru ca cei doi vecini să trăiască Împreună
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acestuia. Voi Încerca acum să monitorizez aceeași tendință printr’un parametru mai accesibil/vizibil, dar la fel de obiectiv. Cu destui ani În urmă, un subiect al Teleenciclopediei a fost un animal, vulpoiul cărbunăresc, pe care natura l’a Înzestrat cu lăbuțe, bot, urechi și coadă de altă culoare, anume negre; dar l’a mai Înzestrat și cu altceva: mai adaptat decât vestita cumătră roșie, a Început s’o alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a procopsit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fost șef și are experiență, ce mai, e făcut să fie șef. Atunci nu l-a votat nici dracu’. Dar i-a rămas numele ăsta. Și, de fapt, el e adevăratul șef, pentru că el negociază cu profii toată ziua, stă bot în bot cu ei pe la cancelarie. Deja se crede unul de-al lor. Nu știu de ce spun asta ca și cum m-aș desolidariza de el, pentru că pe mine, de ce să mint, m-a ajutat odată la mate să nu mă lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și are experiență, ce mai, e făcut să fie șef. Atunci nu l-a votat nici dracu’. Dar i-a rămas numele ăsta. Și, de fapt, el e adevăratul șef, pentru că el negociază cu profii toată ziua, stă bot în bot cu ei pe la cancelarie. Deja se crede unul de-al lor. Nu știu de ce spun asta ca și cum m-aș desolidariza de el, pentru că pe mine, de ce să mint, m-a ajutat odată la mate să nu mă lase ăla, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
om falnic, extrem de generos, respectuos și îngăduitor, era unul din stâlpii acestei mari comunități și purta cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
scaune). Am venit cu viteză redusă și am rulat extrem de încet. Și totuși o groapă mică s-a găsit chiar în drumul meu și avionul, intrînd în ea cu roțile, a început încet să se încline până a ajuns cu botul în pămînt. Tăiasem contactul imediat dar elicea fiind în botul avionului s-a înfipt în pămînt și bineînțeles, s-a rupt. Rămăsesem cocoțată în carlinga din care cu greu am putut coborî. Atenție unde pui avionul și manșa tare "în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
încet. Și totuși o groapă mică s-a găsit chiar în drumul meu și avionul, intrînd în ea cu roțile, a început încet să se încline până a ajuns cu botul în pămînt. Tăiasem contactul imediat dar elicea fiind în botul avionului s-a înfipt în pămînt și bineînțeles, s-a rupt. Rămăsesem cocoțată în carlinga din care cu greu am putut coborî. Atenție unde pui avionul și manșa tare "în burtă". 5. Atenție la maneta avansului! Adusesem 2 răniți la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
sine care se prefigura: nimic nu-i făcea o plăcere mai mare decât să aresteze oameni, să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor lor, savanții în descoperirile lor și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de susur fără sens), tovarășului Cameniță i-a încolțit în minte planul pe care are să i-l aplice studentului, ca unui șobolan: un experiment pe care nu-l mai încercase până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și prietenii cu ochii măriți. Regele de la oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când se-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de mine, am trecut de la vorba asta, „animalul inimii“, la adevăratul cuvânt, „rege“: și regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul surâde dusu-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]