16,849 matches
-
Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu ne-am dat seama că bucătăria noastră are o scurgere de ulei. —Înțeleg... Și capul de pește? — Pentru cazul că va apărea un alt pescăruș. O să coboare să-l mănânce, iar urmăritorii noștri au să se țină după el. Aproape că-i era rușine să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de ambele mâini ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mesaj, chiar dacă n-are pe nimeni să-l citească. Cu un spray roșu a scris pe o bancă dintr-o stație de autobuz, a scris „Sunați-mă când găsiți un remediu”. Pețitorul și-a lăsat biletul împăturit pe masa din bucătărie, să nu-l rateze nevastă-sa. Biletul spunea: „Au trecut 14 săptămâni de când am avut răceala aia, și încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
I se pune microfonul și e condus pe scenă, în platoul “cameră de zi”, cu pădurea tropicală de plante din plastic. Stă acolo, sub reflectoarele incandescente, în timp ce prezentatoarea face “âncălzirea” în direct. Platoul “cameră de zi” e diferit de platoul “bucătărie” și de “platoul principal” pentru că are mai multe plante false și pernuțe. Fraierul crede că are la dispoziție un segment baban de zece minute fiindcă au dat drumul la cronometru și nu trec la publicitate până când minutele s-au epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin telefon un suport de pantofi minune, și în fiecare săptămână, pentru tot restul vieții, primești un maldăr de cataloage. Obiecte pentru căminul dumneavoastră. Pentru grădină. Economisiți timp. Și spațiu în casa dumneavoastră Unelte și invenții noi. Pe bufetul din bucătărie, în locul televizorului, a pus un acvariu cu o șopârlă care-și schimbă culoarea pentru a se camufla în decor. Un acvariu căruia îi pornești lampa de încălzire, și care n-o să-ți spună că un alt bețiv a fost împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata de gunoi din bucătărie. Pare chiar elegant, strâns pe ea ca o rochie mulată de Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umbla desculț toată vara, mergând mereu la pescuit, sau construindu-și o căsuță în copac. Privindu-l, îmi vine în minte imaginea unei după-amieze în care el face un om de zăpadă perfect, în vreme ce bunica lui îl urmărește de la fereastra bucătăriei. Zic: — Danny? Și el începe să râdă. În aceeași săptămână îi propun unui director de ziar să fac un material despre el. Despre cum l-am regăsit pe micul Kenny Wilcox, actorul copil care l-a jucat pe Danny în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bine arată la TV, spune Miss America. Pungilea alea etanșe erau atât de rezistente încât toți ne-am milogit pentru un cuțit de la Bucătarul Asasin, din minunatul lui set de cuțite de dezosat, satâre, cuțite de tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători, dar această viață e, spunea domnul Whittier. Doar nu te aștepți să vizitezi un parc de distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark au mers înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce înseamnă că s-au îmbrăcat cu hainele de oraș și au deschis portierele mașinilor. Au mers în continuare cu mașina la birou. Seara au stat la masa din bucătărie fără să-și vorbească. Și ce. Cei de la închirieri aveau să-i sune ca să-și ia înapoi echipamentul de filmat. Nelson era acasă, cu Tess, sau nu era. În a treia zi, ea s-a coborât din pat doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră de plastic în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe lângă salariul mic de funcționară. Cu timpul, pe măsură ce fetele s-au măritat, casa a fost împărțită în mici apartamente. Cele care au avut norocul să nu-și piardă bărbatul și-au îmbunătățit locuința cu o cameră de baie și o bucătărie. Numai curtea a rămas comună și locul de joacă al copiilor, care au început să apară unul după altul. Se crease o familie mare, numeroasă, a cărei inimă era bunica. Bica. Cea mai dragă, mai bună și mai sfântă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași semințe. Văzându-i atât de protocolari în propria bucătărie, comicul situației i se părea dezarmant. Bine hrăniți, o dată ieșiți afară copiii se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor. Ema îl ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți fac eu clătite, sări Luana. Băiatul urca pentru prima dată în apartamentul fetei. Împreună cu Cristina mâncă clătitele lipsite de orice gust, la coacerea cărora Luana afumă întreaga bucătărie. Înainte de a se despărți, hotărâră să plece acasă sâmbătă și să-și mai ofere astfel încă o zi împreună. În timp ce fata îl mângâia, Ernest zise într-o doară: Luana, vreau o relație împlinită cu tine. Știi ce înseamnă asta? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic. Tânărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o facultate și ocupau posturi importante în diferite instituții. Luana aștepta, cu groază, momentul când va trebui să vorbească. Ce realizase ea? Avea o căsnicie nefericită și stearpă, facultatea o agățase în gard și locul ei de muncă era în bucătărie. În clipa când se văzu ridicată deasupra celorlalți, cu toate privirile ațintite asupra ei, simți că i se înmoaie picioarele. Ochii i se umplură de lacrimi. Dirigintele din prima treaptă de liceu vorbi înaintea ei: Luana ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât ar face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații ilare și a acelor oameni care, niciodată, n-o vor lua în serios. La scurt timp, Sanda începu să se plângă că nu are bucătărie. Dintotdeauna gătise în una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere posibilitatea să facă acest lucru în condiții omenești. Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fusese, toată viața, o femeie singură. Se chinuise să trăiască decent cu propriile puteri. Avea act de donație pe bucățica ei de casă și pământ deci putea dispune de ele după cum dorea. Mătușile nu-i ceruseră părerea când își construiseră bucătării, băi, magazii sau garaje. Ea era, la rândul ei, o femeie singură. Divorțase, nu interesa pe nimeni de ce, se întorsese acasă, acasă la ea, în ograda în care se jucase, în locul în care crescuse. Își dorea, mai mult decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la sfârșitul săptămânii, s-o viziteze pe Sanda. Anunțată din timp, doamna Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei lăsate să curgă în neștire la robinet, se războiau până și pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă. Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat-o aseară în fața ușii apartamentului. A stat ascuns în umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat cu un cuțit de bucătărie, a ieșit s-o apere. Nu știu exact cum s-a petrecut nenorocirea. Rebeca a căzut peste balustradă, în golul dintre etaje, în timp ce bărbații încă se mai luptau. Radu l-a tăiat pe nebun. L-au găsit într-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cap. Apoi îl învinuia c-o părăsise, lăsând-o pradă chinurilor și dezorientării și căuta fel de fel de pretexte pentru a se închide în camera ei. După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are nevoie de ajutor. Deocamdată, nu. Mulțumesc. Privi în jur. Unde-i fetița? Aniela fusese înscrisă la grădinița cu program prelungit din cartier și ea nu știa. Cât de departe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pe fața pământului pe care și-l alegea pentru o astfel de suferință. Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]