3,155 matches
-
zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întîmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis ceva vag, ca să nu-l jignesc. N-aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe care mă rugase să i-l fac. Altădată, îmi închipuisem că azilul s-ar fi dărâmat ca zidurile Ierihonului fără mine. Acum descopeream că uitasem de vanitățile și interesele celorlalți. Ca să-mi ridic moralul, m-am hotărât să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un hotel din New York, a doua zi în unul din Paris sau din Tokyo, din Beijing sau Sydney. Pastenague e convins că, după moarte, lui Buzura i se vor ridica statui în toate orașele mai importante ale țării, iar busturi mai mititele se vor vinde peste tot în lume. Stau și-l ascult și nu pot să nu-mi pun întrebarea: dar oare de ce trebuie să așteptăm să moară? Cotidianul, 10 ianuarie 2003 Cahiers de l’Est După inevitabilele chiolhanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar nu mă lasă mama. Ea nici poker nu mă lasă să joc. După o oră mai împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
este o alegorie reprezentând o tânără femeie moartă care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul de urși Ulfheim: oare, aidoma sculptorului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de cea mai bună calitate, cu desene în relief și broderii fine din fire de aur. Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care să te alegi cu rotulele hăcuite dacă nu reușeai să plătești. Cele verzi erau teritoriul rotulelor. Turf ’n Track era marcat cu roșu. La fel și portul unde scoseseră cadavrul din apă. Iar alături era o fotografie post mortem bust a lui Geordie Stephenson. Nu prea aveai la ce te uita. Mai ales acum că era mort. Frizura umflată Îi era lipită de cap, iar mustața de star porno ieșea În evidență, groasă și neagră, pe pielea cerată. Era ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să-l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon, semăna cu o bătrînă nemțoaică pe care o cunoscusem la Novi Sad. Așa l-am desenat. Cu toate acestea, am fost admis. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-I, cu Rh pozitiv, cea mai comună grupă sanguină la rasa albă. Danny deschis ușa cabinei telefonice. Se auzeau frânturi de bebop și văzu că Healy Coleman se lăsase într-un genunchi, cu saxofonul ridicat spre tavan. — Și mușcăturile de pe bust? Layman spuse: — Nu cred că sunt de om. Rănile erau prea franjurate ca să putem face un mulaj. Mi-e imposibil să desprind niște urme de dinți viabile. Iar asistentul medicului care s-a ocupat de cadavru după micul tău număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chipeșul mexican care ieșise din agenția lui Gordean cu două seri în urmă, zăcea întins cu fața în sus pe masa de inox. Era golit de sânge. Tuburile intestinale îi fuseseră smulse cu mușcături din stomac. Mușcăturile îi acopereau tot bustul, fără să se suprapună. Obrajii îi fuseseră crestați până la gingii și maxilar, iar penisul îi fusese retezat, inserat în cea mai adâncă dintre tăieturi și atârnat în așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă spartă, dar nici o împușcătură. Se ridică și se uită la mort: un bărbat distins, cu o barbă îngrijită, manichiura făcută și cu prea puțin din bust rămas întreg. Pe banderolele ce legau bancnotele scria „Beverly Hills Federal”. Păreau a fi cel puțin trei miare, în pachete de câte cinci sute - toate la o lungime de braț. Buzz rezistă tentației. Mal se întoarse gâfâind. Îl aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe călduros aplaudate: „Eu n-am nici un merit, tot meritul revine celor cari m-au înconjurat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe călduros aplaudate: „Eu n-am nici un merit, tot meritul revine celor cari m-au înconjurat; singurul meu merit este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Bellu, de o delegație a "Uzinei de Lumină" ieșeane, a cărei modernizare încununa o activitate în care s-a implicat cu trup și suflet. Includerea, în cadrul manifestărilor apropiatului Centenar al învățământului superior electrotehnic românesc, Iași-2010, a festivității de dezvelire a bustului lui Mircea Volanschi în fața Facultății de Electrotehnică reprezintă un autentic act de cinstire adus uneia dintre marile personalități ale acestei prestigioase facultăți centenare. O festivitate similară va avea loc, ulterior, în curtea Uzinei de Lumină, ca un binemeritat omagiu adus
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
Sorin Cotlarciuc din localitatea Vama, județul Suceava, nepot al lui Nectarie Cotlarciuc pe o linie colaterală, întemeietorul unui cenaclu în aceeași localitate suceveană, care poartă numele rudeniei sale. El a venit și cu ideea salvatoare, aceea de a face un bust. În acest sens, Sorin Cotlarciuc a găsit fondurile necesare și a vorbit cu sculptorul ieșean Lucian Smău, „care a realizat opera artistică în condiții minunate”. Bustul a fost amplasat în curtea Bisericii „Sf. Toader” din Stulpicani și a fost dezvelit
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rudeniei sale. El a venit și cu ideea salvatoare, aceea de a face un bust. În acest sens, Sorin Cotlarciuc a găsit fondurile necesare și a vorbit cu sculptorul ieșean Lucian Smău, „care a realizat opera artistică în condiții minunate”. Bustul a fost amplasat în curtea Bisericii „Sf. Toader” din Stulpicani și a fost dezvelit în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, onomastica nefericitului mitropolit, în prezența unei mulțimi de stulpicăneni și autorități locale și județene. Ceremonia propriu-zisă a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ca invitați, consilieri județeni, parlamentari, membrii ai cenaclului „Nectarie” din Vama, dar și personalități din zona culturală precum scriitorii Ion Filipciuc, Ion Mugurel Sasu, profesorul universitar și publicistul basarabean Ion Berghia, editorul publicației „Dor de Basarabia”, sculptorul Lucian Zmău, autorul bustului ș.a. Odată cu acest eveniment, a avut loc și lansarea cărții Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc și faptele sale, semnată de fiul satului, Vasile Diacon, despre care am amintit deja. Despre importanța acestei lucrări, care îl aduce în actualitate pe Nectarie Cotlarciuc, a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Crăciun de către capul familiei, - interpretat excelent de Mircea Diaconu. Tot "Tovarășului", întruchipînd cu solemnități de fachir așezat pe divanul cu cuie o prezență abstractă omnipotentă, i se acordă onoruri din partea consiliului profesoral întrunit pentru a judeca fapta reprobabilă a sfărîmării bustului său făcut din ipsos. Încăpățînarea elevei, Evei, de a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]