15,206 matches
-
30 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Te cânt țara mea Te cânt țara mea în ode în cor de dor în plângeri de jale în priviri pe hartă te plâng țara mea toată plâng frumuseți de acum de odinioară munți câmpii lunca izvoarele și marea livezi ce au rămas mănoase râuri limpezi al tău grânar floarea ea floarea dăruită femeii sărbătorile tale menite ție țară stejarii falnici hărnicia semenilor mei români trecători sub glie pământ românesc. Referință Bibliografică: Te cânt țara
TE CÂNT ŢARA MEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364219_a_365548]
-
moșica-ți taie ombilicul ... și nu mai ești legat de casa părintească. 1 august, 2013 Romanești SATUL Au inima sensibilă poeții ... Își cântă fiecare satul și-n orice slovă el încearcă să nu fie-ntrecut de altul. Sate de munte, de câmpii, de dealuri ... Au fiecare un aparte farmec și prin ochanele moderne, altcumva, noi le vedem cum trec. Sat vechi românesc, satul natal - cu oameni buni și harnici gospodari, cu animale-n curte, în camp cu cereale ... ce ostenesc la toate
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
știu rumanește Precum nea Vanghele Zic aeropoarte Și trag la hotele... La friptura stec Ei vor crastaveți Și-i scurmă talentu' Că ie mari poieți. Scriu literatură în limba iengleză Dar vin din Caracal Și-s căzuți în freză. Bat câmpii pe câmpuri Intră-n politică Și-apoi după gratii Prinși cu-ocaua mică! Pe la tribunale Lacrimi grele storc fiinca porcul râmă Și râma nu porc... Când faci o greșeală Nu este nimica Acilea e voe Că e Romanica ! PARODIE ÎN
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
i se tăia un picior) și Spaima-Spaimelor se predă și, în chip neașteptat, îl invită pe învingător acasă și-i propune ca soție pe una din cele trei fete ale sale, ca și o treime din moșia care găzduia o câmpie enormă de oseminte de temerari ce se avântaseră pe teritoriul ei. Voinicul nu cedează tentației și-și continuă drumul, mai bine zis se teleportează în alt topos malefic, căci „Vremea trece...să revină/Și revine ca să treacă”... După ce înfruntă și
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Visul viselor deșarte” și-l lasă să plece. Cal și călăreț, străbat în sens invers „ani-lumină/ În făptura unei clipe”. Natura sălbatecă și ostilă de altădată a făcut loc civilizației materiale moderne. Peste tot s-au înălțat sate și orașe, câmpiile s-au acoperit de holde. Scorpia și sora sa Gheonoaia au devenit niște legende de care foarte puțini locuitori își mai aduc, destul de vag, aminte. Și-n timp ce fostul voinic stă, intrigat, de vorbă cu acești oameni care-l
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. Să ne
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
nu mai pot lăsa hîrtiile din mînă. În amestecul acela de impresii și întîmplări țesute haotic în jurul unui personaj destul de șters și lipsit de importanță epică (un anume Adam Fîntînă), apăreau amintirile lui Marin despre tatăl său, despre țăranul de cîmpie, așa cum trăia el, cu sărăcia și hîtroșeniile lui, înainte de comunism și de colectivizare. Imediat mi-am dat seama ce comoară se afla acolo și ce eroare uriașă făcuse Marin cînd a topit strălucitoarele pagini scrise despre familia lui în niște
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor” De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document care a fixat în tuș evenimentul a fost un desen al lui Jiquidi-tatăl, în momentul opririi cortegiului în fața Universității. În imediata apropiere
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
în comparații cu elemente naturale, în metafore și trimiteri la elemente și fenomene naturale („Sunt, prin tine, mic vlăstar/ Unduit de vânt prin câmpuri,/ Dar din ram vechi de stejar/ Ce știe-a doini prin crânguri...”; „Să fii floarea de câmpie,/ Să fii vântul care-adie,/ Să fii izvorul curat,/ Să fii dulce alinat...”). Astfel de comparații șitrimiteri le vom descoperi și în poeziile cu temă religioasă („Liniște! Privește norii,/ Care plâng în sărbătoare!”; „Și ninge, și iar ninge pe muntele-i
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
dorul de a curge nestânjenită de gânduri, prin trupul încolăcit în jurul durerilor uneori firești, alteori surprinzătoare noduri din energii neștiute, în care mă rătăcesc adeseori când las garda iubirii pe pământul reavăn de ură, de falsitate, de indiferență. Aud zbaterea câmpiilor, zbaterea crestelor și mă cutremur scurt, gândind la ceea ce putea să fie spațiul geometriilor plane. Probabil că va ninge mult, probabil că niciun punct accentuat până acum nu se va mai vedea, poate că...nimicul se va fi învelit tot
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
dedicat cauzei pe care o susține de la tatăl său, Gheorghe, preot și dascăl, un luptător, după cum susține Părintele, pentru unitatea României: Tânăr fiind, entuziast și cu dragoste de țară și de poporul românesc, a fost unul dintre cei prezenți pe Câmpia de la Alba Iulia care au zis: «Vrem să ne unim cu țara!»“ De aici începe povestea, iar cuvintele se înnoadă atât de bine unele de altele încât ai impresia că retrăiești adolescența Părintelui Nicolae Bordașiu. Ungurii n-au uitat lucrul
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
comunitate, la sat, a bunicului și tatălui nostru”, și cu descoperirea unei Evanghelii, pe care acei oameni, “țăranii aceia cu stare în sat”, “străbunicii mei dinspre mamă, la anul 1904”, au dăruit-o bisericii românești dintr-un sat transilvan de câmpie.” Totul se potrivea mănușă, dar ... mă simțeam un pic vinovată, ca și cum cartea aceea sfântă ar fi trebuit desfăcută pagină, cu pagină și împărțită tuturor urmașilor lui Mihailă și ai Anicăi, străbunii pe care eu nu-i cunoșteam decât din ce-
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
dor aceste cuvinte ard ca stelele și sunt crucea mea pe care mi-am clădit efemera existență nu se poate ca ele să aibă o destinație ca-n cercurile infernului dantesc ele lasă urme prin toți munții noștri și prin câmpii pe unde și-au urmat pașii Iancu, Tudor, Stefan și Mihai Viteazul și alți viteji anonimi ai acestei țări ele curg precum doina prin Tise și Pruturi, prin Nistruri și Olturi prin Mureșuri dunărind spre marea cea mare a suferinței
CE E POEZIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363190_a_364519]
-
cosmice, dându-le un epicentru uman: „Mi-am adus în atelier un stejar falnic Și l-am spânzurat de un cui Cu coroana în jos. Cerul l-am legat cu un nor În dreptușl ferestrei. Sub el, orizontal- Am așezat câmpia. De la ciocârlii și prepelițe Am păstrat numai câte-o aripă, Celeilalte dându-i drumul să zboare. Locurile rămase libere pe pereți Le-am umplut cu sentimente; Împușcate de mine în decursul anilor, Cu bătăi de inimă. Acolo unde nu se
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
ca să ți se spună de la început dacă ai sau nu înclinație pentru scris, să știi dacă e bine să continui sau să te oprești ori, eventual, să mai studiezi. Acum e o invazie de carte. După ’90 a ,,intrat” pe câmpia literaturii o cohortă de scriitori, de toate vârstele, unii pensionari care, chiar și-au făcut un hobby, acum la bătrânețe, din a scrie precum și dorința de a publica. E greu să convingi pe unii dintre ei că ceea ce scriu nu
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363255_a_364584]
-
se retrase cu oștirea într-o zonă deluroasă aflată între năvălitori și cetatea de scaun a țării. Cu cetele de oșteni ascunse în dosul copacilor urma să hărțuiască vrăjmașul sărindu-i în spate. Vor avea și avantajul râului ce brăzda câmpia dintre dealuri și mlaștina din lunca sa. Dar iată că sosi și ziua bătăliei. Fiind conștient de puterea adversarului, domnitorul trebuia să dea dovadă de curaj în fața oștirii sale. Dacă va fi scris să moară, o va face în numele poporului
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Articolele Autorului Când cerul revarsă petale de lumină Pe umerii toamnei cu straie de rugină, Se-nvârt rândunele pe lângă cuiburi de nori Și jale duc în zare, răstigniții cocori. Regină îmbrăcată în tonuri arămii, Toamna scutură bruma pe dealuri și câmpii. Prin ceață mă privește cu lacrimile-n ploi Și sărut rece-mi lasă pe amintiri în roi. Își flutură manta prin zile înnorate, Să-i vesnicesc menirea pe file de carte. Covoare de frunze așterne prin parcuri, Când suflet ascultă
REGINA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368317_a_369646]
-
de câmp au frumusețea nerepetabilului, iar frumusețea cea adevărată și deplină e frumusețea unică, la care a lucrat numai natura și mileniile. Snopul de in de altădată era un covor țărănesc înfășurat și înflorat, semnificând toată minunea de floră a câmpiei. Ceea ce putem spune și despre artista Anamaria Botezatu. Frumoasă, voioasă, veșmântată în mirabilul port popular din Moldova de sud, dăruită cu har sufletesc și glas cuceritor, artista e născută la Brașov, unde a copilărit. Drumurile dintâi ale vieții sale încep
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
moldovenească, dar și un dram de temperament contemplativ cu rânduiala lucrurilor și necăderea în greșelile grabei, înzestrări morale preluate de la mama sa, munteancă de la Buzău. Iată, de aceea seamănă artista Anamaria Botezatu snopului de in care, împreunând tot ce hrănește câmpia, adună o diversitate florală de rară frumusețe, așa cum se întâmplă, în modul niciodată justificat după înțelegerea umană, și cu Anamaria, îmbrățișând, de asemenea, o diversitate de stări spirituale. În prezent locuiește la răspântia geografică unde s-au lipit una de
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
artiști, zi cu zi și din ce în ce mai lăudabil auzim despre Anamaria Botezatu, una dintre tinerele artiste căreia folclorul românesc de mâine va avea de ce să-i datoreze rezistența și farmecul. Ținuturile deluroase, viile, văile rupte de ape, munții, plaiurile și muncelele, câmpiile, cei iubiți, și cei neiubiți, cei frumoși și cei nefrumoși, cei îndurerați și cei neîndurerați își află în cântecele Anamariei glasul inimii, alinarea, avântul, aspirația, resemnarea, speranța... Anamaria Botezatu cântă fiecăruia, dar cântă și familiei sale, și își cântă și
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
mișcarea lor ancestrală. Și alte categorii cosmice se întâlnesc în lirica acestei poete: neantul, forța de gravitație, norii, planetele și sistemele, infinitul, ș.a. Dar și elemente naturale, „apă, foc, lumină, viață” (Un punct ciudat), formele de relief, munții și marea, câmpia și cerul. Dar mai presus de toate, autoarea pune preț pe „particula OM” (Cu puteri nemăsurate). Din toate confruntările acestor elemente cosmice și naturale, spune poeta, „Biruitoare e credința, / Biruitor e Dumnezeu” (Joc în Univers). Autoarea amintește și de anumite
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
toate-n suflet se unesc / Să facă totul mai senin. // Din ele prin sublim ceresc / Se nasc doar versuri în secret, / Și cei din jur le pomenesc / Sub semnul unui nou poet.” Cursive și eufonice, curgând lin precum apele de câmpie, având răcoarea izvorului de cristal, poemele Virginiei Vini Popescu aduc o stare de liniște și binefacere spirituală, cu rol taumaturgic pentru oricine este deschis la ele. Iar în „Frumoasa Doamnă, Poezia” - autoarea scoate în relief și aceste binefaceri spirituale: „Ea
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
că un pământ încărcat de dealuri și de păduri. Lucrarea vastă a doamnei Cezarină Adamescu, văd foarte bine la finalul cărții, este opera unui telescop care din cosmos investighează și înregistrează, trecând prin filtrul sufletului ei, toată suprafața plină de câmpii, de râuri, de păduri, de primăveri, de toamne, de cântec de ciocârlii, de zumzet de albină, care este țara creată de prozatoare. Telescopul doamnei Cezarină Adamescu înregistrează până și firele de iarbă, care se unduiesc jucăușe în lumina primăverilor. Aș
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre această ultimă lună în care soarele desenează cu dinții flori de gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care ninge cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și de of, în
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
un prilej pentru autor de a-și exprima încă o dată sentimentele de iubire filială, prin cuvinte simple, sincere, pornite din inimă: „... Am aflat că iubirea de mamă/ aleargă desculță/ peste pietre reci, colțuroase,/ peste mări cu valuri cât munții,/ peste câmpii pe care au crescut ghimpi/ ce își înfig acele, uneori, până la inima ei...”( „De dorul tău, mami !”). Iubirea pentru oamenii din jur se vede în poemele în care autorul pledează pentru dreptate, adevăr, cinste, demnitate, pentru o viață în curățenie
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]