3,622 matches
-
trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume că mi-i dragă, / Și mai cânt c-așa mi-i dată / Cât oi fi-n lume purtată; Câte văd toate să cânt, / Să las urmă pe pământ, / Să nu m-astupe-un mormânt.../ Și petrec lumea prin gând, / Câte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văd toate le-ngân, / Bucuroasă și plângând. Câte știu le povestesc, / Câte-aud să le horesc, / Câte văd să le trăiesc / Și gându să-mi împlinesc."219 Aflat în relație directă cu planul cosmic, omul tradițional își definește starea existențială prin "cânt": "Cunosc vremea după vânt, / Românu după cuvânt; / Cunosc vremea după stat, / Românu după cântat."220 Cântul devine destinul spiritual pe care comunitatea tradițională și-l asumă de la leagăn până la mormânt: "Foaie verde de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văd să le trăiesc / Și gându să-mi împlinesc."219 Aflat în relație directă cu planul cosmic, omul tradițional își definește starea existențială prin "cânt": "Cunosc vremea după vânt, / Românu după cuvânt; / Cunosc vremea după stat, / Românu după cântat."220 Cântul devine destinul spiritual pe care comunitatea tradițională și-l asumă de la leagăn până la mormânt: "Foaie verde de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat și-am să mai cânt / Până m-or băga-n mormânt, / C-așa am fost eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
comunitatea tradițională și-l asumă de la leagăn până la mormânt: "Foaie verde de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat și-am să mai cânt / Până m-or băga-n mormânt, / C-așa am fost eu făcut."221 Interferența genurilor transformă "cântul" în "poveste" a propriei vieți în care personajul liric are valențele unui indice al narativității: "Nu pot citi și nici scrie, / Să-mi pun doru pe hârtie; / Nu pot scrie, nici citi, / Știu din gură-a povesti. De-ar ști
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fum; / Pe trei părți cu lemne verzi / Și pe trei cu lemne-uscate, / Să se știe peste sate / Că eu mult te-am mai cătat / Și de urmă nu ț-am dat."229 Norocul-antropomorf este supus unui ritual al purificării, prin "cânt" și "muncă", paliative care anulează discrepanța dintre certitudine și virtualitate. Imperativul reflexiv și imprecativ transfigurează procesualitatea semantică în plan simbolic: "Frunză verde busuioc, / Ardă-te focu, noroc, / Că n-ai crescut pe-a meu loc. / Nu știu ce nu ț-o priit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea din urmă, / Că oriunde te-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiul, convertind evenimentul profan la sacru, prin năzuința cunoașterii. Deschiderea spre universalul din lucruri, dezvăluit de imaginea spațiu-timp, poate fi înfățișată de spirală care semnifică pactul ontologic cu timpul și cu spațiul: Prin "rostirea" cuvântului ritualic, fie că este descânt, cânt sau poveste, și prin "rostuire", ca așezare în rostul timpului și al spațiului, prin intermediul ceremonialului, imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci împreună!""286 Drămuind talgerele norocului, cucul se lasă îmblânzit de puterea cântului omenesc, realizându-se, astfel, o simbioză lirică între planul uman și planul cosmic: Vine cucul de trei zile / Peste văi, peste movile/ Și loc n-are să se puie, / Să cânte, focul să-și spuie. Pune-s-ar pe-o rămurea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1988. CERNĂUȚEANU, Viorica, Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007. CIORNEI, Aurelian, La izvor de joc și cânt, Editura Mușatinii, Suceava, 2000. COATU, Nicoleta, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998. COJOCARU, Nicolae, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, Din preistorie până la mijlocul sec. ala XIX-lea, I, Editura Etnologică, București, 2008. COMAN, Mihai, Mitologie populară românească, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
173 Ibidem, p. 172. 174 Ibidem, p. 178-179. 175 Ibidem, pp. 176-177. 176 Ibidem, p. 177. 177 Ibidem, p. 207. 178 Ibidem, p. 210. 179 Ibidem, pp. 212-213. 180 Ibidem, p. 224. 181 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt, Editura Mușatinii, Suceava, 2000, p. 29. 182 Ibidem, p. 89. 183 Ibidem, p. 139. 184 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., pp. 308-309. 185 Ibidem, p. 354. 186 Folclor stăneștian, Ed. cit., p. 81. 187 Vasile V. Filip, Universul colindei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 226. 226 Ibidem, pp. 219-220. 227 Ibidem, pp. 220-221. 228 Ibidem, p. 211. 229 Ibidem, p. 222. 230 Ibidem, p. 222. 231 Ibidem, p. 223. 232 Ibidem, p. 223. 233 Ibidem, p. 225. 234 Aurelian Ciornei, La izvor de cânt și joc, Ed. cit., p. 73. 235 Ibidem, p. 234. 236 Ibidem, p. 229. 237 Ibidem, pp. 135-136. 238 Ibidem, pp. 410-411. 239 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 387. 240 Ibidem, p. 189. 241 I. G. Sbiera, Op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale române, 1994, vol. I, p. 42. 151 v. Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 343-345. 152 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt, Ed. cit., pp. 253-254. 153 Ibidem, pp. 254-255. 154 Ibidem, pp. 258-259. 155 Ibidem, p. 261. 156 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale române, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
II, pp. 193-194. 160 Ibidem, p. 192. 161 Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998, p. 173. 162 Ibidem, pp. 180-181. 163 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 47. 164 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt", Ed cit.,. pp. 41-42. 165 Ibidem, pp. 35-36. 166 De sub muntele Rarău, Ed. cit., p. 94. 167 George Muntean, Folclor din Suceava, Ed. cit., pp. 20-21. 168 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt", Ed. cit., pp. 175-176. 169
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La izvor de joc și cânt", Ed cit.,. pp. 41-42. 165 Ibidem, pp. 35-36. 166 De sub muntele Rarău, Ed. cit., p. 94. 167 George Muntean, Folclor din Suceava, Ed. cit., pp. 20-21. 168 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt", Ed. cit., pp. 175-176. 169 George Muntean, Folclor din Suceava, Ed. cit., pp. 188-189. 170 De sub muntele Rarău, Ed. cit., p. 99. 171 Ibidem, p. 278. 172 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 292. 173 George Muntean, Folclor din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
299 Ibidem, p. 213. 300 Ibidem, p. 214. 301 Ibidem, p. 215. 302 Ibidem, p. 215. 303 De sub muntele Rarău, Ed. cit., p. 59. 304 George Muntean, Folclor din Suceava, Ed. cit., pp. 120-121. 305 Aurelian Ciornei, La izvor de cânt și joc, Ed. cit., p. 52. 306 Ibidem, pp. 330-331. 307 Ibidem, p. 408. 308 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 354. 309 Ibidem, pp. 370-371. 310 Ibidem, p. 380. 311 Ibidem, pp. 191-192. 312 De sub muntele Rarău, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite în ceață. Nu există poem în care să nu apară ceața ca motiv, înăuntrul căreia personajele nu sunt, ci le bănuim că ar exista, păsările rămân fără cânt, un anume hieratism domină melancolia poetului. Principiile eterne ale naturii, aerul, apa, pădurea capătă semnificația unor evenimente umane fundamentale, desfășurate într-o geografie cu contururi ferme, dar sustrase timpului, evocarea este nostalgică, exprimând dorul de călătorie; mișcarea interioară, neliniștea întreținută
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui și a artei poetice: " Cum să te cânt, să fie/ pe măsură/ Cuvântul cu slăvitul tău avânt?/ Dă-mi cântul nerostit de nici o gură/ ce ție se cuvine pe pământ." Sentimentul morții și o înzestrare virilă ce vine să înfrunte natura în explozia ei vitală, dragostea hrănită de amintiri, timpul cu o amplificare a rezonanțelor filozofice sunt deschideri spre opera
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca o apă verde,/ înflorind în sfinte îmbrățișări, plătindu-și datoriile către bătrâna Gee./ Asemenea lor m-am dorit alături de tine." "Cântarea cântărilor" merge pe urmele lui Corneliu Moldovan, Marcel Breslașu și Gheorghe Tomozei în sensul că parafrazează în șapte cânturi "Cântarea cântărilor" după versiunea lui Gala Galaction 1. Același univers vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tablou deschis ca sens la prima vedere, fără metafizică și fără metafore rare, indiferent dacă exprimă resentimentul față de orașul care decupează cerul în balcoane, sau dacă descrie pur și simplu o ceașcă de porțelan: "Sorbită zare gri, de buchara,/ deodată cântului cu lut și soare/ la margini de pustiuri și visare/ prin care albele cămile vor ierna". I. Zăinescu "Zeii neatenți, E. S. P. L. A., 1967; "Recviem într-un cimitir de mașini", E. S. P. L. A., 1969; "Zale albe", Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Când te cuprinde somnul sub care te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului apar cântecul albastru, fata în albastru, un proces de metamorfozare și abstractizare a realului cu elemente inefabile: "Trupul meu e numai o părere/ în prelungirea trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de frig; un sentiment de singurătate străbate cel de-al treilea ciclu: "Sunt un pui de cuc/ născut de-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adăpat pentru ca "acum să nu mai fie nimic/ Decât dătătoare/ Și primitoare/ ale morții." Comuniunea cu masele, cu aspirațiile lor este transmisă direct în formule simplificatoare: "Aici lângă umărul și singurătatea mea,/ voi sunteți una cu mine/ Și de aceea cânt pentru voi." Ion Brad ne spune că poetul e o individualitate care participă la efortul general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]