3,117 matches
-
mediul natural, spre care evadează, omul nu duce cu sine doar un rucsac cu de-ale gurii și o foaie de cort, ci cară În rucsac - eufemistic vor- bind - toate facilitățile citadine cu care s’a obișnuit: șoseaua, benzinăria, buticul, cârciuma, hotelul, lada de gunoi; adică antropizează, chiar dacă În mai mică măsură, și acel mediu natural, cândva sălbatic, neobținând visata evadare din citadin, ci doar schimbarea locului. În schimb, activitatea din oraș nu diminuează, ea fiind organizată În foc continuu. Iar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pot să producă ceva folositor, ceva ce se poate vinde și poate astfel aduce profit. Acum cca 25 de ani, am primit un pachet din România, prin niște cunoscuți, șoferi de cursă lungă (TIR). Punctul de întâlnire a fost o cârciumă grecească. Amicul meu, Sdoukos, un grec crescut în România, mi-a arătat în local un ospătar care servea la mesele clienților, dar care impresiona prin fața lui luminată, prin ținuta demnă și civilizată, cu un păr mare, îngrijit și frumos ondulat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
viața omului de rând, când o femeie săracă și văduvă, pentru a-și hrăni copii, muncește o viață întreagă cu acul în mână la o fereastră mohorâtă, fără să se plângă și fără să se revolte. Am cunoscut într-o cârciumă întunecată, la „Ciucaș”, în Brașovul anilor 1961, o țigancă bătrână care cânta cu o voce spartă acompaniindu se la un țambal vechi pe care îl purta atârnat de gât. Bețivi gălăgioși și urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și șase sau cincizeci și șapte de acri (douăzeci și patru, treizeci și două sau patruzeci de iugăre), în funcție de calitatea solului. Conform acestei reglementări, seniorii își rezervau drepturi importante, cum erau cel de a vîna și pescui și cel de a deține cîrciumi și măcelării pe tot cuprinsul domeniului. Ei erau răspunzători de forțele polițienești și de împărțirea dreptății și își puteau pedepsi șerbii "condamnîndu-i la diverse amenzi, bătăi, punere în lanțuri și uneori chiar la pedeapsa capitală."3 Țăranul era de asemenea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1.600.000. Și vine, îți bate-n poartă, gaz, lumină, toate hangaralele astea. Mai plătesc și la Sanepid 800.000, parcă aș face cârnați, nu coșciuge. Câștigăm doar cât să ne scoatem existența. Mă mai duc și io la cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cârnați, nu coșciuge. Câștigăm doar cât să ne scoatem existența. Mă mai duc și io la cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
așa că și-a luat-o pe coajă! Și era tânăr, săracu’! Comentează cineva. Îl auzim la perfecție. - I-am zis: bă, două feluri de pădurari au fost prin părțile astea! Unul prost și unul deștept. Ăla prost se ducea la cârciumă, stătea singur cuc la o masă, nu-i dădea nimeni bună-ziua. La pensie nici n-a avut unde să se ducă. A stat câțiva ani într-un canton, până s-a îndurat fi-su’ să-l ia la el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a avut unde să se ducă. A stat câțiva ani într-un canton, până s-a îndurat fi-su’ să-l ia la el la bloc. Ălălalt, deștept, a făcut vreo trei case. Mereu cu teșchereaua plină. Când intra în cârciumă, să trăiți, nu vreți să beți ceva? De când i-am zis lu’ Adrian (așa-l chema pe pădurar) de chestia asta, la el în pădure nu mai cresc fragi, zmeură, nimic. A dat ăia cu bombardeaua. De la radiații. Acum, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poet și un prozator cunoscut, însă n-am știut mult timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n față acel lucru. Așa că încearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs - și, când ne-a spus cât câștigă, am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vrut el să mâncăm ceva împreună. Și a rămas o jumătate de pâine, pe care am dat-o unui cerșetor. Și el a refuzat-o. Aici, „La lemne“, am învățat să scriu. Veneam, cu R.T. pe post de profesor de cârciumă, și stăteam ore în șir călare pe un text de-al meu. Să găsim un cuvânt mai bun, o expresie mai interesantă. Era frumos. El m-a învățat să fiu scriitor și acum îl înjur, că doar știa în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu, covrigul îl păstrez pentru lanci. Noi râdem de nu mai putem la inovațiile lui lingvistice, adaptările astea ale lui. Cam ăsta e dialogul pe care îl poți avea cu Stroescu. - Pe vremuri, nu țineți voi minte, mergeam la o cârciumă unde îl cunoșteam pe chelner. Eram obligați p-atuncea să luăm și ceva de mâncare. Adu o măslină. E mâncare? E! După aia, avea special pentru noi o farfurie cu felii de pâine cu salam. Le aducea la noi, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el bate câmpii că s-a tuns pe la spate, că l-a luat primăvară și o să-i înghețe inteligența, că îl doare măseaua și trece pe Alcoolcalmin, ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un idiot care m-a indispus, Manole. Un asistent în stil hip-hop, care vorbește doare cu „așea“, „chestie“, „OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe cotații bursiere în ultimul timp. Registre contabile și alte prostii. Miruna își oamoară timpul cu Martin Eden. Pif a citit-o și el. Îi place Jack London. Îi plac ăștia, proletarii, mai mizerabili, de-aia nici nu mergem la cârciumile din centru, rămânem aici pe baricade. Nu ca snobilimea. Odată i-a cumpărat soră-sii Colț Alb de la anticariat. Și, în ziua aia, a consumat vreo două beri mai puțin. La bibliotecă. De acolo a luat-o Miruna. A vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stătea prea mult pe acasă. Compania aceea de telefonie mobilă o trimitea prin țară la tot felul de acțiuni promoționale sau cum s-or fi numind. De la Predeal la Tulcea. A văzut țara cu ocazia asta. Și o groază de cârciumi, discoteci și-alte asemenea stabilimente. Maică-sa avea ceva dreptate, că avea un stil înfiorător. Se culca cu cineva de parcă ar fi băut o bere. Cam tot atâta sentiment punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă „de margine“. - Generația noastră melomană și un epitaf pe mor mântul de la Bellu. - „Cetățeni ai lumii“ la 17 ani și avan tajele nesperate ale unei formațiuni pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai ales femeile lor Îmbrăcate În negru à la turca și mai ales cu noi, copiii vala hilor de aici; Întemeind În Bucureștiul de până mai acum patruzeci de ani, cu comerțul lor cinstit și aplicat la băcănie și la cârciumă, adevărate dinastii de mari negustori, precum fură Tarpo, Duro și Dodani. Am fost și eu o dată invitatul lor la petrecerea de fiecare an a alba nezilor În pădurea Bănesii, În ajunul zilei Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu miei fripți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plicticoase ore de seminar universitar, cu disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde, pentru Încurcate chestii de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obținând apoi, dintre fostele bunuri inamice, o fabrică metalurgică la Vitan, pentru pregătirea meșteșugărească a tinerelor vlăstare de la țară; și mai Înființând - singurele care au rezistat dintelui vremii, care nu cruță [nici] cele mai nobile intenții și mărețe Înfăptu iri - cârciuma cu restaurantul și cofetăria de la Breaza, exce lente toate, dar botezate cu ipocrizie Temperanța și servind clienților intemperanți ai limuzinelor În drum pe Valea Pra hovei mâncări, prăjituri și băuturi din cele mai alese și care nu aveau nimic de-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și să cucerească Pari sul cu rolurile ei de cochetă ispititoare până la ai săi, de astăzi, 57 de ani. Iar tot ce a dat Mihail Sorbul după această Patimă roșie este, după vorba de azi-noapte a lui Puiu Iancovescu la cârciuma lui Dobrică din Aurel Vlaicu: „vacs“; G. Călinescu scriind În a sa Istorie a literaturii române despre „eclipsele În acti vitatea teatrală (ulterioară) a lui Mihail Sorbul“, despre piesele lui „de senzație cu conținut dezamăgitor“ și despre cele două romane
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA LUA NIMENI ÎN SERIOS ÎN redacția Noii Reviste Române de prin 1910- 1912. Întâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest capitol pe cât de min cinos În titlul său, pe atât de plăcut autorului. - Avertis mentele grave din cârciuma lui Sotir cu vin bun și vrăbioare fragede la grătar, cum și o Încheiere totuși optimistă, scrisă pe un pat de spital. și era om foarte bine la carte. și măcar că era Învățat, dar spor În casa lui nu era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vrednic de atenția și de ofrandele lor. Regulă generală: o friptură din cele numite mai departe și Încredințată unui grataragiu născut, iar nu făcut, trebuie mân cată În mare și solemnă liniște și singurătate, În colțul cel mai obscur al cârciumii, fără pâine, fără cartofi prăjiți și nici o salată, adică „În gustul ei“, cum se zice, scos la iveală numai cu sarea și cu ardeiul verde tocat mărunt pe marginea talerului tău. Într-o asemenea liniște și reculegere puteai avea, până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai cu sarea și cu ardeiul verde tocat mărunt pe marginea talerului tău. Într-o asemenea liniște și reculegere puteai avea, până mai acum douăzeci de ani, o vrăbioară fragedă la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest vad vechi al lor și al câtorva aprețiatori de seamă, printre care fuseseră Delavrancea și Caragiale. Auzisem de mult de această cârciumă a lui Sotir și m-a dus aci unul din acești birjari bătrâni, călăuze bune pentru toate locurile de pierzanie ale Bucureștilor, găsind aci, mai În fiecare seară, pe un elvețian și pe un neamț Înțeleși amândoi la pahare și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]