2,960 matches
-
în C[onvorbiri] l[iterare], nr. 1, 1972, „o remarcă bine gîndită” de către șt. Voicu, redactorul-șef al Luptei de clasă, în nr. 2, 1972, p. 134, actualul redactor-șef al Erei socialiste. Tristețea este că sub nasul celor mari, cățeii, A.I., M.I., își fac jocul). Pornind de la această paranteză, spun că nu e tîrziu dacă vei scrie în iulie despre carte, carte în care vorbesc despre cîteva cărți mari (șatra, Ce mult te-am iubit, Clasicii noștri, Poezia lui Eminescu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
termini mergi și pune totul în oala mare pe care am pus-o pe foc” (îmi arată o oală imensă ca cele din cărțile cu vrăjitoare). Apoi dispare și eu rămân fluierând chinuit între lovituri de pietroi, privită de doi căței curioși. Momentul ceremoniei. Suntem patru: eu, Mari, Sonia și Jose, alt ecuadorian prieten de-al lui Alfonso. După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de licoare maronie, groasă, nu foarte atractivă, pe care Alfonso
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
durează zile întregi. Drept urmare, autobuzele sunt complet echipate cu toaletă, scaune reclinabile și uneori servesc până și masa în timpul mersului. Există, în mare, trei categorii de autobuz: normal, cel mai ieftin, fără toaletă, unde merg toți claie peste grămadă, cu cățel și purcel; semipat, unde locurile pot reclina la vreo 60 de grade, cu toaletă și masă servită; pat, unde locurile se întind aproape complet, sunt mai largi, și biletul este, în consecință, mult mai scump. În marea majoritate călătoriile mele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și negru iar bărbații sunt ori foarte bătrâni, ori foarte tineri (restul, îmi imaginez, sunt la muncă). Pe măsură ce ne îndepărtăm de Shushufindi peisajul se mai înveselește, copacii se înverzesc și copiii încep să alerge după camion, împreună cu o mulțime de căței zgomotoși. Reapare zumzăitul pădurii și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în Estancia săptămână după săptămână, totul este perfect, ne înțelegem cu toții atât de bine încât reduc progresiv timpul acordat văzutului restului Argentinei. Dimineața, din când în când, mă trezesc înaintea celorlalți și merg la baie în râul din apropiere cu cățelul familiei, India, un setter auriu isteț și simpatic. Nu de puține ori calea spre râu mi-a fost tăiată de o turmă de cai, păscând liberi pe câmpie. La început am avut ceva rezerve și am început să strig să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
orășel american sudist rămase de la filmarea lui Cold Mountain, a reușit să conjure ideea platonică de sat romînesc, și de directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, care a făcut ca soarele să se gudure pe lîngă camera lui ca un cățel pe lîngă stăpîn și ca prezența umană să pară a fi principala sursă de lumină și căldură. Problema e concepția în sine : realism magic la mîna a paișpea, de un kitsch pe care nimic nu-l poate mîntui. Cu ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
secolului al XVIII-lea și, bineînțeles, în zona crepusculară a adolescenței. O vedem sosind din Austria în 1770 (cînd avea 14 ani) și lăsîndu-se deposedată, la granița franceză, de hainele ei austriece, de domnișoarele ei de companie, pînă și de cățelul ei ( Poți să ții oricîți căței francezi dorești. O vedem depunîndu-și semnătura de școlăriță pe certificatul de căsătorie cu prințul moștenitor viitorul Ludovic al XVI-lea (Jason Schwarzman), care pare încă și mai depășit de situație decît ea. Atunci cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în zona crepusculară a adolescenței. O vedem sosind din Austria în 1770 (cînd avea 14 ani) și lăsîndu-se deposedată, la granița franceză, de hainele ei austriece, de domnișoarele ei de companie, pînă și de cățelul ei ( Poți să ții oricîți căței francezi dorești. O vedem depunîndu-și semnătura de școlăriță pe certificatul de căsătorie cu prințul moștenitor viitorul Ludovic al XVI-lea (Jason Schwarzman), care pare încă și mai depășit de situație decît ea. Atunci cînd se suie în pat cu el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noapte de noapte în dormitorul regal și cu atîtea cutre și hahalere aristocrate pe margini, aceasta e partea cea mai simpatică a filmului. După care regina începe să petreacă : șampania curge zi și noapte, proliferează modelele fantastice de pantofi, prăjituri, căței și coafuri, din dragostea ei pentru viața la țară se naște un sat nou-nouț și perfect (adică fără țărani : aceștia nu apar decît ca personaje în programele artistice realizate de regină și de suita ei). Viața pe care o găsise
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un accident de mașină. Dar această ironie dramatică era doar începutul : de la fereastra apartamentului ei, eroina era silită să vadă cum giganticul afiș cu ea și picioarele ei, lipit pe zidul de vizavi, se jerpelea de la o zi la alta ; cățelul ei simbolul statutului pierdut cădea printr-o gaură din parchet și murea încet-încet, mîncat de șobolani. Pe scurt, IæÆrritu punea la lucru (cu ore peste program) toată recuzita, cu scopul de a ne înghesui și de a ne demoraliza cît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cucerit-o Sex and the City are vreo explicație, din această versiune cinematografică nu se înțelege care ar fi aia. Filmul n-are umor, are un set de tehnici pavloviene de provocare a rîsului (unul dintre laitmotivele comice e un cățel în călduri, care se freacă de tot ce-i iese în cale). Dar nu alea sînt cele mai rele. Rău de tot e amestecul de autocompătimire și condescendență pe care-l emană Sarah Jessica Parker în conversațiile cu noua ei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu fie întrerupt, începu altă poezioară: „ Nicu, Mișu și Andruț/ Au făcut rost de-un căruț./ Dar nici unul n-are cai;/ Stați, le spune- atunci Mihai/ Eu aduc un cățeluș/ și tu altul mai acuș/ și-ntr-o clipă, doi căței/ Mici, prostuți, cum sunt și ei / îi înhamă la căruț/ Nicu, Mișu și Andruț”. Doamna Corogeanu râse încetișor și-l întrebă: „Dar de unde știi tu poeziile astea?” iar Săndel, fără a se pierde cu firea răspunse: „De la frate-miu Gheorghiță
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
alții sunt deasupra legii!... Doar eram în societatea socialistă, cea mai dreaptă orânduire socială, societatea cea... mai cea... Cât de strâmb lucrau oamenii într-o lume care se mândrea a fi cea mai dreaptă! Egalitatea legii exista dar... nu pentru căței, vorba poetului. L-am iertat rugând pe secretar să mi promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situa- ției... Artistul meu ședea picior
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de o mascaradă cu căței îmbrăcați în roșiori care ucid inamicul turc : Războiul de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică a unui cântec patriotic care-i mobilizează pe spectatorii improvizați, iar aceasta trece într-o glumă proastă pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care avea pui de trei luni. Imediat mi s-a pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială-și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul , a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat , scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul , a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat , scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu atenție, reacțiile sale fiind atent urmărite de "organele romane". Bun cunoscător turcul a menționat că puiul de ogar , din cauza proastei nutriții a mamei, s-a născut rahitic, fiindu-i afectate picioarele și ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care-i au câinii dachshund În instantanee. O pereche de veterani obezi, Box I și Loulou, mai zăceau Încă la soare pe verandă, când eu eram copil. Cândva, prin 1904, tata mi-a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i s-a administrat cloroform, se târa disperat pe suprafața lungă și lucioasă a pardoselii acoperite cu parchet, ca un cul de jatte. Apoi cineva ne-a dăruit un alt cățel, Box II, ai cărui bunici fuseseră Quina și Brom, câinii doctorului Anton Cehov. Acest ultim dachshund ne-a Însoțit În exil și, În 1930, Într-o suburbie a Pragăi (unde mama mea văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea a pierdut-o pe cheiul de la Ialta. Când o deținea Louise, ea era Îndreptată spre umbrele pestrițe de sub mesquites, unde călărețul inimii ei purta o conversație nevinovată cu fiica unui bogat haciendado, Doña Isidora
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții un spasm în stomac: „Te pomenești că boala e molipsitoare”, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în sac. Mama alerga prin zăpadă nu voia de ei să se despartă. Mult timp, mult timp mai tremură apa sub gheața spartă. Blaga (1957) Când se rupea ziua de noapte În ocol pe ogrinji uscați, Cățeaua a fătat șapte Căței roșcați. Îi dezmierda iubitoare Lingându-i în timp ce sugeau. Fulgi de ninsoare De caldul burții ei se topeau. Iar mai spre seară, Când se culcă păsăretul buimac, A venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat pe toți șapte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]