2,843 matches
-
copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tînăr, care locuiește la directorul de un an de zile... Măriile voastre, am onoarea pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" (25 de minute); aluzia aparent inocentă călăuzește cititorul spre esența relației: O blană rară "doamna Cuțopolu merge la bal, domnul Cuțopolu e oprit acasă de afaceri politice: ...o tînără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul și face patul domnului...", cînd aceasta nu e numită chiar de gura... păcătoasei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și de "genialul povestitor din Humulești", profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște orbi ce călăuzesc alți orbi, și le transmit doar o colecție inutilă, uscată, deformatoare de prejudecăți și clișee. Cu atît mai ușurat am fost cînd am găsit, nu mai mult de zece la sută, și lucrări așezate și raționale, ale unor profesori de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
natură și crez non-burgheze - în actualele împrejurări numai unul socialist sau fascist - e destul de tare pentru a-i disciplina”7. Hayek observa cu amar realism că „intelectualul tipic e astăzi cu atât mai plauzibil să fie socialist cu cât este călăuzit de bunăvoință și inteligență” și că „pe planul argumentului pur intelectual va fi în general capabil să construiască o pledoarie mai bună decât majoritatea oponenților săi din aceeași clasă” (ceilalți intelectuali). Spre deosebire de Schumpeter (cu care Hayek polemizează chiar în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lărgite sau națiunii, pătimașul caută cu ardoare orice oportunitate pentru a accede în poziții dominatoare, raliinduse unor grupuri de interese, clanuri sau partide politice (vezi realitățile lumii politice de astăzi). Atunci când acestea din urmă ajung să fie conduse de oameni călăuziți de patima de dominație, rivalitatea competitivă (care ar fi starea normală a disputei pe tărâmul ideilor sau promisiunilor sociale și electorale) conduce la rezultate nedorite: conflicte, calomnii, trădări, diversiuni, sabotaje și chiar asasinate, aspecte ce astăzi fac deliciul nedisimulat al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
țară, lucru probat de revenirea sa în țară în pofida unor perspective incomparabil mai frumoase pe care lear fi avut oriunde în lume. A pătimit alături de poporul și neamul său, încercând cu mijloacele sale să-i aline suferința și să-i călăuzească pașii printr-o moralitate exemplară pe care el însuși o reprezenta. „Naționalismul, adică iubirea de neam îl aveți imprimat în suflet, căci este un instinct cu care v-ați născut și n-aveți nevoie să-l învățați, ci numai să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pesimista: tocmai frustrarea și durerea pricinuite de pierderea ființei iubite conduce la căutarea unei frumuseți absolute, eterne 52. Toate acestea nu fac decât să confirme natură intangibilă și spirituală a poeziei. Experiență (lecturii) îl poartă pe cititorul ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și îl înaltă pe culmile beatitudinii - "that ecstasy în which" [acel extaz prin care], spune
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de conducere care ne pot ajuta să înțelegem cauzal acest proces social, ni se pare deosebit de util cel lansat de școala lui Kurt Lewin și citat de Andrei Roth în lucrarea Individ și societate (1986). Excluzând din discuție tipul pasiv-permisiv călăuzit de principiul "laissez-faire" autorul lucrării menționate rămâne la două tipuri fundamentale: conducerea autoritară-autocratică și democratică-cooperativă, dar subliniază că în practică se întâlnesc combinări în diferite proporții ale acestor tipuri. Conducerea autocratică are următoarele trăsături caracteristice: * centralizează puterea de decizie și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
aceasta pare să fi fost deviza în funcție de care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care trebuie să călăuzească procesul educativ este amorul pentru patrie (§ 135. Amoarea catra patria, 1870, pp. 176-183). Modelul de educație națională pentru care Bărnuțiu pledează pasionant trebuie să pulseze de iubirea necondiționată pentru patrie. "Iubirea de patrie" figura deja, fără să fie însă principiul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
natiunale si a lucrá impreuna cu d'insul [...] spre a consolidá uniunea toturoru Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 177). Conjuncția armonioasă dintre elementul etnic și cel politic, prin unirea tuturor românilor într-un singur stat-națiune, este "scopul sublim" care trebuie să călăuzească toate eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conturile personale în secțiunea inaugurativă intitulată "ad personam", C.C. Giurescu lansează manifestul programatic al școlii critice în care precizează, prin contrastarea cu principiile vechii școli, fundamentul metodologic pe care se sprijină demersul noii orientări istoriografice. Intuiționismului și viziunii personale care călăuzesc interpretarea istorică a vechii școli, noua școală le opune rigoarea metodologică și protocoale obiective. O diferență la fel de importantă ca și cea privitoare la metodă vizează scopul sau finalitatea cercetării istorice. Iorga este acuzat fățiș că este interesat exclusiv de rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională a fost "mitul socializării", i.e., importanța covârșitoare atribuită educației primare, în timpul copilăriei, în dezvoltarea personalității adulte (Ramirez și Boli, 1987, p. 10). Secretul creșterii patrioților adulți rezida, așadar, în socializarea lor adecvată, prin instilarea valorilor naționale care le va călăuzi maturizarea înspre a deveni buni naționali. Simptomatică pentru spiritul vremii este credința nețărmurită în plasticitatea naturii umane, pe de o parte, și în capacitatea modelatoare a educației, pe de alta, exprimată în sentința lui C.A. Helvétius, "L'éducation peut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Alături de tema unității, motivul independenței capătă o importanță sporită. În fapt, întreaga istorie națională este concepută a fi funcție de oscilațiile independenței politice: "Istoria națională arată etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării unui popor" (Patrașcanu, 1937, p. III). Istoria românilor devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui Chaucer față de eroinele sale. „Deoarece a înfățișat femeile ca pe niște creaturi raționale, capabile de a-i călăuzi moral pe soții lor, și care aveau un rol important de jucat în societate, este posibil să-l percepem pe Chaucer drept un scriitor <<feminist>>, cel puțin în acele situații în care percepțiile lui se opun celor misogine ale epocii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință și iertare.”226 Neifile nu vede decât în prostituție stigmatizarea femeii, în afara acesteia este liberă de a se călăuzi după placul inimii, căci cinstea nu poate rezista acolo unde atracția fizică este irezistibilă. În hora povestirilor va intra și Elisa. Nu este cu nimic mai prejos decât celelalte tinere, inițiată în cultura vremii, folosește cu ușurință citate din limba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
senzațional a mulțimii. Deși am evidențiat pierderea moralității în spațiul eclesial, surprise de Giovanni Boccaccio sau de Geoffrey Chaucer, poate și datorită faptului că aici ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le vor corecta. Astfel, Adiona sau Cumpătarea se îndrăgostește de Dioneo sau Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În cele din urmă, naratorul o zărește pe Fiammetta, o donna angelicata și simbol al Bunătății (Caritas), pe care o îmbrățișează și o sărută, mărturisindu-i scopul venirii în acel loc și prezentându-i ghidul său feminin, care l-a călăuzit. Fiammetta îi recomandă să o urmeze pe femeia ce l-a îndrumat, dar să nu o uite. Doamna povățuitoare în acest pelerinaj îi reproșează naratorului înclinația spre senzualitate, spre dragostea profană, pe care însă acesta o refuză, mărturisind că s-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumoasă femeie, instinctul devine mai puternic, căci opera se încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614 „Giovanni Boccaccio este călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este un spirit cucernic, evlavios, devotat preceptelor creștine, de aceea ajutorul ceresc nu întârzie să apară, naratorul insistând asupra credibilității faptelor prin care trece eroina, venind în sprijinul celor relatate de el și cu multe exemple ale unor personaje biblice, călăuzite de Dumnezeu în viață și izbăvite de toate primejdiile, unele aproape insurmontabile (profeții Daniel și Iona, evreii rătăcind prin pustiu, Maria Egipteanca). După trei ani de rătăciri maritime, Constanța ajunge pe țărmul Britaniei, refuză să-și dezvăluie identitatea și, cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și își ia rămas bun de la oamenii care-l petrec la groapă". 102 În basmele populare, "locul" nu poate fi schimbat și nici "norocul". "Locuința Soartei" are legile ei care nu pot fi încălcate. "Norocul", personificat într-un bătrân, îl călăuzește pe flăcăul care vrea să-și afle soarta: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să vezi un munte: în vârful muntelui ai să vezi un palat. Acolo e locuința Soartei. Intră înăuntru, dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai ales în Transilvania, dar și în alte regiuni), se pune, în sicriul mortului, puțin "noroi sau nisip" sau chiar otavă din ogorul său "ca să-i fie mortului calea netedă pe drumul ce-l are de făcut" 250. Pământul, care călăuzește pe drumul înstrăinării, apare și la bulgari: "Celui care pleacă în străinătate îi dau puțin pământ (...), în unele locuri îi dau și apă (...)" 251. "Pământul" din propriul ogor sau din ținutul natal reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de spirală (labirint) care îl va călăuzi pe lumea cealaltă, mai ales când trece peste "puntea raiului".194 În Bucovina, ața cu care s-a măsurat mortul sau cu care s-au legat picioarele sau gura se pune în sicriu, pentru a-l dezlega de lumea de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele este victimă a tenebrelor, regenerarea, în ordinea cosmică, are loc printr-o moarte simbolică, punând început
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]