16,527 matches
-
mă concentrez asupra a ceea ce aveam de făcut în cursul zilei. Mă bucuram că aveam un program foarte încărcat. În primele săptămâni de la începutul verii, situația fusese destul de relaxată, așa că eram pregătită pentru o activitate mai intensă. Mi-am accesat căsuța vocală, în vreme ce aproape anticul meu calculator se trezea la viață... mă așteptau două mesaje noi. Primul era de la Jackson, care mă anunța că lucrează de-acasă, c-ar trebui să reprogramez întâlnirile din ziua în curs și că sunt liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
păcat, Claire. știi cum trăiește ea acolo. Mi-e milă de ea. Mi-aș dori așa de tare s-o putem convinge să se mute mai aproape de New York. Cum trăia mama? Ultima dată când verificasem, mama mea trăia într-o căsuță superbă, aflată în mijlocul unei proprietăți splendide. Trăia într-o comunitate de prieteni care oiubeau și care-l cunoscuseră și-l iubiseră și pe tata. Niciodată mama nu lucrase mai bine și, spre marea ei încântare, începuse să-și vândă lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vinci, Winston Churchill și Adolf Hitler. De-abia după ce am primit primul meu manual de istorie mi-am dat seama că și-a bătut joc de mine. E ciudat că, atunci când eram mai mică, mă uitam mereu la seriale ca Căsuța din prerie și The Waltons în care membrii familiei chiar erau apropiați, și surorile împărțeau tot ce aveau. Și eu nu mă regăseam în nimic din toate astea. Soră-mea n-a împărțit niciodată nimic cu mine. Chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-l sun pe Adam. Nu, mai bine îi trimit un mesaj. Dacă îi trimit mesaj, n-o să audă cum îmi tremură vocea. Oricum am o voce oribilă la telefon. Sună pițigăiată și copilăroasă. Ar trebui să-mi ascultați mesajul de pe căsuța vocală - ați muri de râs. Mi-ar plăcea să înregistrez ceva vesel de genul „Bună, sunt Katie și acum nu pot răspunde la telefon, dar vă rog să lăsați un mesaj.“ Pe de altă parte, ați putea avea încredere într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca poeții, muzicienii și, în general, toți cei care nu poartă costum și cravată. Las telefonul jos și aștept ca respirația să-mi revină la normal. Doamne, vă vine să credeți că ACEL Adam Kirrane o să vină în modesta mea căsuță? Mă întreb dacă ar trebui să-mi iau un aparat foto de unică folosință. Și să rog pe cineva să-l fotografieze când pleacă de la mine de-acasă, așa încât, dacă o să-mi frângă inima vreodată, măcar o să vând poza ziarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zâmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cât de emoționată sunt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești destul de eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să mi-o aduci la cunoștință ? spune, ridicând ochii spre mine. — Ăă... nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce-aveam pe mine. Bine că nu te-a-ntâlnit după două zile, poate te lăsa numa-n slip! Lui cumnatu-meu de la București acum îi arde de râs... La Costinești, încercam să răzbesc în înghesuiala de la dispecerat pentru un loc într-o căsuță de piatră, din alea de le ziceau Be-uri, când mi-a ieșit în cale tipul care părea să mă cunoască dintr-o altă existență, așa de familiar m-a luat, îmbrățișări, pupături, de ce n-ai zis că vii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o pauză, apoi Suze apare în ușa ei, în halat. — Bex? exclamă. Nu mă așteptam să vii așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În ajutorul vieții. Asociația muncitorilor chinezi din New York. Este mașina lui Mao Zedong. În viitor, momentul următor va fi discutat ca o clipă de semnificație istorică. S-au adoptat păreri și interpretări diverse. Unii spun că Mao a ieșit din căsuța de întrunire și a urcat în mașina lui, în timp ce Ping se urca în camion - nu s-au văzut. Alții zic că Lan Ping i-a urmărit cu privirea pe liderii care ieșeau unul câte unul și i s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
știți: n-am fost delegat de bunăvoia mea, de nevoie-am fost, m-o’ pus Românii cu de-a sila - că de nu, la ocnă mă trimete, ca bolșăvic!; ’n-al triilea: s’ țăran sărac, n-am altă avere decât căsuța ș-on peticel de jie - că facem ș-on strop de jinișor... - da le predau pe toate la colhoz, cu drag le dăruim! ’n al patrălea: eu n-am avut sluji, slugă-am fost eu, la boer, păn’ m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Malik-el-Haideri îl urmări cu privirea până dispăru în labirintul văilor formate de dune, la sud de drumul pentru vehicule, și apoi se întoarse, meditativ, spre cea mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă acoperișul căsuței sale, ceea ce se petrecea pe la ceasurile nouă ale dimineții, deși ordonase să fie construită în partea cea mai deasă a pâlcului de palmieri, atât de cufundată în umbră, încât deseori se trezea speriat de zgomotul curmalelor ce cădeau pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tulburi ai celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care intrasem, se găsea o căsuță unde mă așeză pe un scaun de răchită, făgăduindu-mi, cu un gest, că avea să vină să-mi dea drumul. Mă liniști cu o grimasă și cu un cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu dormeam În căsuța din fundul grădinii, Întins pe o stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În fiecare zi și cu o plăcere care nu se dezmințea niciodată era Șirin. O convinsesem să se instaleze Într-una din numeroasele ei reședințe familiale, pe Înălțimile Zargandei, un loc de vilegiatură situat În afara capitalei. Închiriasem eu Însumi o căsuță În vecinătate, dar asta pentru păstrarea aparențelor, zilele și nopțile mi se scurgeau alături de ea, cu complicitatea servitorilor. În iarna aceea, ni se Întâmplă să petrecem săptămâni Întregi fără a părăsi imensa ei cameră. La căldura unui magnific brasero de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
VREMEA MINUNILOR Minunatului meu tată și celorlalți eroi ai copilăriei mele. Căsuța galbenă a vămii are geamuri și mai multe uși care se deschid și iar senchid. Precis că tata va găsi o ieșire. Precis că nu pun cei dinăuntru mâna pe el. Tata e nemaipomenit când e vorba de lucruri importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de lucruri importante. Iar acum e vorba de lucruri importante. Acum nu suntem la cinema, suntem în realitate. Prin urmare, așa arată ea, realitatea, și tata se pricepe bine la treburi din astea. Reușește el cumva să scape și din căsuța de colo, din față. E prea deștept pentru unii ca ăia. Doar tot el m-a dus odată și în America. Reușește el cumva, iar povestea se va sfârși cu bine. Aici, așadar, fac militărie băieții noștri. Aici, așadar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
uniformele lor de vreme frumoasă și, pe sub cămăși, nădușesc un pic. Zece august, ora nouă dimineața. Au trecut exact două minute și treizeci de secunde de când tata a deschis portiera și a ieșit. Acum exact un minut, a dispărut în căsuța aceea. Precis că n-au avut cum să-l tortureze, într-un singur minut. Într-un minut nu termină nici măcar de făcut pipi băieții noștri. Odată am cronometrat timpul: desfă șlițul la pantaloni, fă pipi, scutură cocoșelul, încheie-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
închipui. Afară de faptul că pe noi ne-ar uita aici și atunci am muri, pentru că am rămâne amândoi așa, încremeniți, iar scrisorile sosite din lagărul de muncă silnică i-ar fi trimise înapoi tatei. Se vede ceva mișcându-se la căsuța vămii. O ușă se deschide și iese tata, mic de tot. Pe drum înspre noi se face din ce în ce mai mare, pășește fără să se grăbească. În urma lui se ivește în prag un ofițer îmbrăcat în uniformă, cu șapcă și armă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei, toate casele din jur s-au transformat în adevărate vile, asemenea unor copii care între timp au crescut, s-au înălțat atât de mult cu noile lor saloane și povești, încât este imposibil să mai recunoști vreun loc, doar căsuța noastră a rămas la fel de modestă și bătrânicioasă. Iată ce a mai rămas din micuța noastră grădină, doar un copac singuratic înfipt în mijlocul ei, pom de zi de naștere, cum îl botezasem eu, pentru că în jurul său alergasem în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușor să mă întrețină la o facultate particulară din Tokyo, dar nu mă au decât pe mine, așa că nu-i chiar foarte greu. Nu-mi trimit prea mulți bani lunar și de aceea trebuie să muncesc și eu. Avem o căsuță obișnuită și o mașină Toyota Corolla. Cum e slujba ta? — Păzesc trei nopți pe săptămână un magazin de discuri din Shinjuku. E simplu de tot. Nu fac decât să stau și să păzesc magazinul. Nu-mi vine să cred. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe fereastră la casele pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre ea. Au schimbat două-trei cuvinte, zâmbindu-și. Lângă teren am văzut un bărbat, fără urmă de expresie pe chip, care tundea iarba cu o mașină mare. Am mers mai departe, am intrat în crâng, unde se zăreau cincisprezece-douăzeci de căsuțe în stil european, la oarecare distanță una de alta. În fața majorității caselor se afla câte o bicicletă galbenă, la fel ca aceea pe care își făcuse apariția portarul, la venirea mea. Reiko m-a anunțat că aici stă personalul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]