5,189 matches
-
cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element de atmosferă boem-intelectuală. Adevărul e că la Carmen nimeni nu venea pentru cafea, decât probabil dimineața după chef. Nici clienții ei nu pot fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nu mi‑am cumpărat decât una. Am intrat și am ieșit din magazin, conform planului. Vedeți, dacă vrei, poți. Aceasta este noua Becky Bloowood. Fiind o fată așa de ascultătoare, merit o mică răsplată, așa că mă duc la o cafenea și mă așez în soare, cu un cappuccino în față. Vreau sandalele cu clementină, îmi vine în minte în clipa în care iau prima gură de cafea. Stop. Oprește‑te. Gândește‑te la... altceva. La Luke. La vacanță. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
minte asta. Indicațiile pe care le‑am primit despre Lorenzo’s se referă la o stradă din Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva chioșcuri de ziare, o cafenea și o... Stai așa. Mă opresc și mă holbez la tăblița de deasupra cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu‑se de mine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o stradă din Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva chioșcuri de ziare, o cafenea și o... Stai așa. Mă opresc și mă holbez la tăblița de deasupra cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu‑se de mine, în jeans și pufoiacă. L‑ai găsit, văd! — Da, zic, încercând să‑mi ascund dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva chioșcuri de ziare, o cafenea și o... Stai așa. Mă opresc și mă holbez la tăblița de deasupra cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu‑se de mine, în jeans și pufoiacă. L‑ai găsit, văd! — Da, zic, încercând să‑mi ascund dezamăgirea. Da, l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nervoase de mașini fac multè larmè, Ce faci, Matei?! Demareazè! Dupè intersecție, dincolo de Tribunal, instructorul îmi cere sè opresc undeva pe dreapta și, dupè ce gèsesc un loc liber în parcare, mè invitè sè coborâm și sè intrèm într-o cafenea, Cu parcatul m-am descurcat destul de bine deși nu știu cine a fècut-o în locul meu, nu stiu însè cum am sè mè descurc când instructorul meu mè va privi direct în fațè întrebându-mè, Matei, ce s-a întâmplat cu tine? comandè cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua hanului, spre pavilion. Abia acum putea să spună și el că a terminat. Căzu pe primul scaun și oftă din rărunchi. ― Bine că se mai odihnește oleacă și Înălțimea Sa! Într-adevăr, Kutuzov se odihnea. Își savura cafeaua privind apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără lactate, așa că acum studia diversele feluri de cartof copt fără unt. În timpul ăsta, se gândea că punctualitatea e o virtute, numai că, din păcate, rareori ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca numai pentru ea, fără să mai fie deranjată de obositoarele întreruperi generate de fosta lui viață. Deși era sigură că existaseră câteva convorbiri telefonice intense cu Sofia, atunci când ea nu fusese de față. Dintr-odată, capetele tuturor bărbaților din cafenea s-au întors către ușa de la intrare. Intrase Julia, iar acum înainta încrezătoare, mișcându-și șoldurile ca o adevărată Jessica Rabbit, perfect conștientă de efectul pe care-l producea asupra celor care o urmăreau. Părul blond i se unduia dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și arătând cu capul în direcția lui Susan, care tocmai își risipise întregul conținut al genții pe podeaua cafenelei. Ea și Julia erau prietene de zece ani, de când se întâlniseră la cursul de yoga. Erau diferite ca ziua și noaptea și nimeni nu înțelesese vreodată cum de se împrieteniseră și apoi cum de rămăseseră prietene - nici măcar ele nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soț care-și petrece timpul cu fosta nevastă din nici un alt motiv decât acela că-i face plăcere compania ei. E un adevărat blestem. Pe bune. Julia a tăcut și-a prins să se uite în depărtare, undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care o însoțea pe chelnerița care adusese felurile principale. —Pește? a întrebat fata ridicând farfuria în aer. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fericite, Susan și-a simțit inima ușoară gândindu-se la ziua care-o aștepta. Afară era soare, așa că ea și Nick ar fi putut să meargă cu Milly în parc, după care să se oprească să mănânce la una dintre cafenelele alea la modă, care au mese cu scaune afară. Da, așa aveau să facă. Apoi însă femeia și-a adus aminte, iar inima i s-a strâns din cauza dezamăgirii. Până la urmă, aia nu era o sâmbătă ca oricare alta, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a spus ea și-a oftat. Dar, sinceră să fiu, dacă mă ajută să rămân gravidă, nu-mi mai pasă de chestia asta nici cât negru sub unghie. Alison s-a uitat melancolică pe fereastră. O mamă tânără trecea prin fața cafenelei cu un bebeluș în brațe. Presupun că ai dreptate, a remarcat Fiona deși nu părea tocmai convinsă. Am intrat pe aceeași lungime de undă la final. Pentru că și el e căsătorit a doua oară, iar nevastă-sa a avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dale Winton s-o găsească pe femeia potrivită 1. —Ei, atunci... Susan părea ușor dezamăgită. —A fost doar o idee. Trebuie s-o șterg. Vorbim curând. Femeia i-a trimis o sărutare Fionei peste masă și-a plecat grăbită din cafenea. A coborât scările către parter, fără să dea atenție oamenilor care treceau pe lângă ea. Mintea îi stătea în altă parte. În principal, la discuția pe care tocmai o purtase. Se întreba dacă excursia pe care plănuia avea să-i schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan nu întârzie. —Ba întârzie, i-a replicat Julia zeflemitor. Întotdeauna întârzie. Numai că, de data asta, are o scuză: nu se deplasează prea ușor. Fiona era îngrijorată. — Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dispusă să încerc. Sfârșitul unei dureri de urechetc " Sfârșitul unei dureri de ureche" — Un pahar cu apă, vă rog. Și un meniu. Mi-e o foame de lup. Susan s-a lăsat să cadă într-un fotoliu de răchită din cafeneaua Natasha. Din cauza șoldurilor în continuă expansiune îi era greu să încapă în fotoliu. —Dumnezeule, dacă acum sunt cât un bungalou, îți închipui cât o să fiu în pragul nașterii? i s-a plâns ea Fionei. Am pus pe mine vreo douășcinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus că, din acest motiv, mariajul nostru practic nu poate să mai meargă înainte. Și el ce-a zis? a întrebat-o Susan, aplecându-se puțin în față și acoperindu-și una dintre urechi cu mâna, ca să blocheze zgomotul din cafenea. —Nu mare lucru. În fond, noi mai purtaserăm discuția asta, sub diferite forme, și în alte dăți, atunci când eu încercasem să-l conving să-i țină piept Sofiei. Ceea ce el n-a făcut niciodată. Alison a oftat prelung, iar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ciocnindu-și paharele. —Și pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, o tradiție pe care trebuie să jurăm s-o păstrăm, indiferent de ce se va întâmpla în viitor! —Pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi! au strigat toate, astfel că mai multe persoane din cafenea s-au întors ca să vadă care era sursa zgomotului. După ce s-au liniștit, Julia s-a întors către Alison. —Am o idee, a anunțat ea veselă. Săptămâna viitoare, eu plec la maică-mea, în Provence, pentru câteva zile de vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tânăr, poate, ca pe vremea când îi pândea pe ofițerii francezi pe la colțuri în casbah, ca să le înfigă un cuțit în burtă și să dispară apoi în întunericul celor o mie de străduțe. Sau când arunca o bombă într-o cafenea din cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această națiune, țineți seama că beduinii, tuaregii sau kabilii din ținuturile muntoase nu sunt inferiori, ci doar deosebiți...“ Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un atentat împotriva uneia din cafenelele unde se întâlneau francezii, nici nu se gândise că un asemenea ordin însemna moartea multor oameni nevinovați. Și niciodată, nu șovăise să pună mâna pe mitralieră împotriva parașutiștilor și a celor din Legiunea străină, și din adolescență moartea îl însoțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îmi plac mai mult negrii. Cred că din cauza contrastului cu tenul meu foarte deschis. Eu și Rachel ne-am privit o clipă sugestiv, dar, din fericire pentru Lesley, tocmai ne apropiam de podul de cale ferată și ajunsesem la micuța cafenea pe care o preferam la momentul respectiv și care nu era decât o gaură dărăpănată, dar primitoare, unde se serveau o puzderie de ceaiuri din plante. M-am uitat peste meniu și-am ajuns la amestecul de măceșe și hibiscus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar bun, deși era roz. De luni până joi, piața Camden și Împrejurimile sale nu erau peste măsură de aglomerate - doar În weekend Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care anticipasem că va avea loc schimbul nostru sincer și relaxat de confidențe. — Nu, asta sună foarte neplăcut, am zis. Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii considerau cafenelele drept prea puțin macho pentru imaginea lor. Nici un polițai de la TV n-ar fi intrat nici mort Într-o cafenea. — Nu-ți pot da o oră anume, pentru că nu știu când o să fiu liber, spuse el, cu o voce hărțuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii considerau cafenelele drept prea puțin macho pentru imaginea lor. Nici un polițai de la TV n-ar fi intrat nici mort Într-o cafenea. — Nu-ți pot da o oră anume, pentru că nu știu când o să fiu liber, spuse el, cu o voce hărțuită. Am presupus că se referea la faptul că nu știa când vor termina, el și Monroe, cu Încercările de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]