4,790 matches
-
Fiica își privește mama și tremură, cu lacrimi în ochi. După o vreme, scena devine de nesuportat. Fără nici un cuvânt, fiica pleacă. Mama se ghemuiește într-un colț. Apoi se târăște pe podea ca să se ducă să se așeze pe canapea, sufocându-se cu o pernă. Încerc să închid ochii la ce face Nah, dar nu sunt în stare. Părerile de rău îmi mănâncă inima de vie. Îmi doresc să-i fi legat șireturile, să-i fi pregătit pachețelele pentru prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu ascultați ploaia noaptea, când luna e în al treilea pătrar, Căci ea nu poate ajuta pomii să înflorească-n curând. A sosit timpul, murmură ea, închizând cartea. Era în timp ce făceau dragoste. Mao stătea pe canapea, iar Shang-guan Yun-zhu era în poala lui. El se distra cu fotografii din filmele ei, rolurile pe care le jucase. Ești o perlă. Ea zâmbi și se aplecă. O crenguță de iasomie i se legănă de după urechi. El o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ea continuă, cu gesturi animate, cu brațele lovind și fluturând în aer încoace și încolo. Încă o lovitură doar, și fructul victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează să se mai opună. Doamna Mao se așază, adâncindu-se în canapea. Ceilalți membrii ai cabinetului se holbează la ei. Yu se duce la pervazul ferestrei și ia un ghiveci cu flori. Sapă cu delicatețe pământul, cu un deget. E o specie sălbatică, zice el brusc. Frunzele o împodobesc de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o clipă, înaintează și intră în clădire. Bate la ușă. Degetele îi tremură. E deschis, se aude vocea primei doamne. Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Vrea sè se facè chirurg! Chirurg?! Sè vè chem taxiul? Da! Cum îl cheamè pe bèiatul dumitale? Tudor! nu-mi vine sè-i spun dumneavoastrè lui nenea Petre, Mè închipui stând de vorbè toatè noaptea cu omul èsta simplu, ațipind pe canapeaua de lângè ghereta lui, mi-ar face bine numai sè-l ascult, Nu te grèbi cu taxiul, nene Petre, poate stè ploaia și-o iau pe jos, Nu stè! E de-aia mocèneascè, acuși suntem în octombrie, dupè ziua crucii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
negrul va acționa pe flancul damei, deschizându-și prin înaintarea pionilor drum spre mijlocul tablei, cautè un loc pentru vaza cu flori și, strategic, aștept sè se așeze ea întâi, dacè s-ar fi așezat pe fotoliu, dar, nu, alege canapeaua, eu așezându-mè foarte aproape de ea pe canapea, avantaj cu cal în d5, albul ezitè, Observând cè sunt nebèrbierit, mè întreabè de ce și eu îi relatez cu toatè seriozitatea povestea mirosului strèin de pe trupul meu, dezvèluindu-i, astfel, și scopul precis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-și prin înaintarea pionilor drum spre mijlocul tablei, cautè un loc pentru vaza cu flori și, strategic, aștept sè se așeze ea întâi, dacè s-ar fi așezat pe fotoliu, dar, nu, alege canapeaua, eu așezându-mè foarte aproape de ea pe canapea, avantaj cu cal în d5, albul ezitè, Observând cè sunt nebèrbierit, mè întreabè de ce și eu îi relatez cu toatè seriozitatea povestea mirosului strèin de pe trupul meu, dezvèluindu-i, astfel, și scopul precis al vizitei mele, pregètesc Td8 cu contracțiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei era complet cufundatè în întuneric, dar pe mèsurè ce se obișnuia cu obscuritatea camerei, obiectele începeau treptat sè prindè contururi vagi de umbre, atunci, Matei recunoștea, profilându-se în mijlocul încèperii, silueta mesei, cele patru scaune corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc în perimetrul de întuneric dens din camerè, Alergăm înfiorat înspre îmbrèțișarea acelui întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că l-am mâncat cu fulgi cu tot... Trăncănea și se umfla În pene, jovialitatea lui de mitocan viclean. Degeaba făcuse aluzie la ședința de la Institut, degeaba se uitase de două ori la ceas. Celălalt se tolănea, din ce În ce mai confortabil, pe canapea, cu diplomatul Între picioare, și paharul Îi era iar gol. A dat să i-l umple iar, dar, când a Întins mâna mică, cu degetele Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de fiecare dată. Până atunci, bea ca de la altul, În dușmănie, și, când are impresia că nu e observat, Își rotește ochii prin cameră, repede-repede. Se pândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la fereastra unui apartament de locuințe, proprietate personală, etajul șapte În Militari, Balta Albă, Pantelimon, Berceni sau oricare dintre noile și frumoasele noastre cartiere din glorioasa noastră patrie. Profit de faptul că ceilalți s-au cărat ca să mă lăfăi pe canapeaua extensibilă, acoperită de cerga roșie care pișcă, ultimul snobism de căcat al bieților mei părinți, care tot Încearcă, fără șanse, să se racordeze la moda de doi lei a clasei de mijloc bucureștene, din acest glorios sfârșit de secol comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
veniți de la muncă de Afară, din Libia/Siria, iar caraliii dădea iama prin Luxurile și Kenturile din bagajele lor. Numai că, doar când au adulmecat the individual fragrance Tabac Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele au Început să se consulte cu voce tare, ca să acopere vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale laolaltă cu buletinul de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță, carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti doar gustul riscului. Pipăi micul pumnal de Toledo perfect ascuns în croiala rochiei și se așeză pe canapeaua din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
extrem de atrăgătoare, de-a dreptul adorabilă, mai ales atunci când, vorbind despre marele și puternicul împărat al Franței, îl numea le petit-gris sau chiar le petit Nap. O văzu revenind cu unul dintre platouri, pe care îl așeză între ei, pe canapea, invitându-l din ochi să servească. Și respiră ușurat. În general, rolul de gazdă îi dădea dureri de cap. Ea, însă, îl preluase cu cea mai mare naturalețe. ― Am auzit câte ceva despre un boier... Fil... Filipescu, da?... Cu siguranță, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dumneavoastră cel mai important, nu-i așa? Ca să câștige timp de gândire, Ledoulx acceptă invitația ei. Luă o bomboană de ciocolată și o savură cu prudență, pentru că avea o măsea sensibilă, trăgând cu coada ochiului spre femeia cu care împărțea canapeaua și delicatesele comandate de soția lui la Viena. (O cheltuială enormă!) Faptul că ea se interesa de boierul Filipescu îl cam punea pe gânduri. Ce avea de gând? Ce urmărea femeia asta? Cunoștea sau nu scopul colaborării lor: zădărnicirea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-au fost luate într-o singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare în două pahare, reveni la canapea, îi oferi femeii unul, apoi se așeză confortabil, cu o mână pe speteaza canapelei. ― Înțeleg că surghiunirea boierului a fost o pierdere destul de serioasă. ― Ooo, puțin spus! A fost o catastrofă, madame! Însăși istoria Franței ar fi fost cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare în două pahare, reveni la canapea, îi oferi femeii unul, apoi se așeză confortabil, cu o mână pe speteaza canapelei. ― Înțeleg că surghiunirea boierului a fost o pierdere destul de serioasă. ― Ooo, puțin spus! A fost o catastrofă, madame! Însăși istoria Franței ar fi fost cu totul alta astăzi - exageră el cu un impresionant aplomb oratoric - dacă acest om ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă. Luna martie aproape trecuse, iar consulatul încă nu primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
birocratică. Un proaspăt angajat al cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare de geografie, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. ― Oh!... Așa?... Oh!... În cazul acesta... Desigur... Desigur... Oaaah!... Ador normalitatea! Relaxarea nervoasă a contelui fu atât de totală, încât căzu pe canapea cu mâinile întinse pe speteaza acesteia și cu picioarele lăbărțate. Realiză imediat că nu se cădea să rămână în poziția asta dinaintea unei femei și reveni rapid la o verticalitate plină de demnitate. ― Cred că sunt puțin copleșit de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă refer, a spus ea ridicând din umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]