3,168 matches
-
1561. Prințul de sânge Antoine de Bourbon este numit locotenent general al regatului. Urcat pe tron, Carol ereditează un regat pe cale de a fi împărțit între catolici și protestani. Dar fiind prea tânăr, Caterina primește regența până în 1563. Caterina împreună cu cancelarul Franței Michel de l'Hôpital duc o politică pacifică, încercând să aplaneze conflictele dintre cele două facțiuni religioase. Cu Colocviul de la Poissy din 9 septembrie 1561, regina mamă speră să găsească o cale de înțelegere între partea catolică, reprezentată de
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
un strănepot. În 1958 a renunțat oficial la drepturile sale imperiale și s-a angajat să respecte prevederile legilor relevante ale republicii Austria. În urma unor dispute politice privind reîntoarcerea sa în Austria, a semnat în 1961 o proclamație oficială (către cancelarul Austriei) privind renunțul la drepturile sale de moștenitor al tronului imperial și respectarea îndatoririlor de cetățean al republicii Austria. Până în 1966, când i s-a permis intrarea pe teritoriul Austriei, au avut loc dispute politice judiciare și administrative privind statutul
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
al Angliei) și a primei soții a acestuia, Lady Anne Hyde. Fratele tatălui ei a fost regele Carol al II-lea al Angliei care a domnit pestre trei regate: Anglia, Scoția și Irlanda iar mama ei a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de York
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
nu permitea Lorzilor Comisari să acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca un "fals, înșelăciune". Fratele Prințului de Wales, Ducele de York, a descris planul ca
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
Evei nu era un susținător al naziștilor, iar mama ei nu dorea pentru fiica sa un concubinaj clandestin. Însă Hitler nu avea în plan o căsătorie, el spunând deseori că soția lui era Germania. Pe 30 ianuarie 1933, Hitler devine cancelar și este nevoit să petreacă mult timp în Berlin. El își face intrarea triumfală în capitală, în timp ce amanta lui rămâne în Bavaria. De acum înainte Eva trebuia să fie ascunsă publicului larg. Hitler se întorcea în München doar la sfârșit
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
să administreze Germania în luna mai 1945. Guvernul a fost format după sinuciderea lui Adolf Hitler și lui Joseph Goebbels în timpul bătăliei Berlinului. După sinuciderea sa din 30 aprilie 1945, Hitler, prin testamentul său i-a desemnat succesori pe Goebbels (Cancelar al Germaniei) și pe Marele Amiral Karl Dönitz (Președinte al Germaniei). Pe 1 mai, Goebbels s-a sinucis, iar Dönitz a devenit ultimul comandant-șef al armatei și lider al Germaniei. Acest guvern a fost numit „de la Flensburg” pentru că a
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
funcția de șef al statului ("Staatsoberhaupt"). În mod semnificativ, Dönitz nu urma să devină "Führer", ci mai degrabă președinte ("Reichspräsident"), un post pe care Hitler îl desființase încă din 1934. Ministrul propagandei Joseph Goebbels urma să devină șef al guvernului (Cancelar al Germaniei - "Reichskanzler"). Hitler i-a numit pe doi dintre foștii coordonatori, Hermann Göring și Heinrich Himmler, „trădători” și i-a exclus pe amândoi din Partidul Nazist. Göring era în Bavaria. Himmler se afla alături de Dönitz, dar nu a fost
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
de Hitler. Pe 1 mai, Dönitz a devenit singurul reprezentant al unui Reich care se prăbușea după sinuciderea lui Goebbels la Berlin. Dönitz l-a rugat pe Ludwig von Krosigk să ia locul lui Goebbels și să accepte funcția de cancelar. Von Krosigk a refuzat funcția această. „” a avut prima ședință al Flensburg pe 5 mai. Heinrich Himmler și Alfred Rosenberg au fost destituiți pe 6 mai. Se pare că a fost o încercare de a forma un cabinet acceptabil pentru
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
candidatura lui Nicolae Timofti la funcția de șef al statului. La 24 iulie 2012, TLDM a devenit membru cu drepturi depline al EDS. La 22 august 2012, la invitația premierului, liderului, PLDM, Vlad Filat, în Republica Moldova întreprinde o vizită oficială, Cancelarul Germaniei Angela Merkel. În cadrul întrevederii au fost trecute în revistă relațiile bilaterale. La 18 septembrie 2012, la Orhei, a avut loc Forumul Aleșilor Locali ai PLDM. La întrunire au participat peste 750 de primari, consilieri locali, raionali și municipali, președinți
Partidul Liberal Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/312085_a_313414]
-
rechemat la Londra în octombrie 1915, ceea ce i-a pus capăt carierei militare. Churchill a fost înlăturat din funcția de prim lord al Amiralității, ca o condiție pentru intrarea conservatorilor în coaliție, dar a rămas în Cabinet în sinecura de cancelar al Ducatului Lancaster, înainte de a demisiona în noiembrie 1915 și de a pleca pe Frontul de Vest, unde a comandat un batalion de infanterie din Royal Scots Fusiliers la începutul lui 1916. Asquith a fost considerat parțial vinovat de Gallipoli
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din Franța pentru a-i cinsti pe luptătorii rezistenței. După discurs, corul Gărzii Republicane Franceze a intonat imnul partizanilor "Le Chant des Partisans". La scurtă vreme după această ceremonie, președintele francez a călătorit la Berlin pentru a se întâlni cu cancelarul Angela Merkel, ca simbol al reconcilierii franco-germane. "La Libération de Paris" („Eliberarea Parisului”), cu titlul original "l'insurrection Nationale inséparable de la Libération Nationale" („insurecția națională inseparabilă de eliberarea națională”), a fost un scurt documentar filmat în perioada 16 -27 august
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
Negru, murise la 8 iunie 1376. Prin 1383 Richard a demonstrat inițiativa sa personală în alegerea prietenilor și a consilierilor, incluzând două figuri de o importanță deosebită, Sir Simon-Burley, fostul său tutor și aliatul lui Burley, Sir Michael de la Pole, cancelar din anul 1383. În octombrie 1386 a fost o criză majoră în Parlament. Parlamentul, sub presiunea unei grupări a nobililor numită "Lords Appellant", a cerut lui Richard să elimine consilierii nepopulari. Richard a refuzat spunând că deoarece el este încă
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
au fost eliberați imediat, în timp ce soldații valoni au rămas prizonieri până la sfârșitul războiului a generat tensiuni intracomunitare la sfârșitul războiului. Acțiunile regelui din perioada războiului au fost contestate puternic. Acesta, cu toate că nu își exersa funcțiile oficiale, s-a întâlnit cu cancelarul Adolf Hitler la sfârșitul lui 1940 și a păstrat legături cu administrația instalată de ocupantul german. Mișcarea belgiană de extremă dreapta facistă, Rexismul, își pierde din suport în partea valonă dar mișcarea flamandă Uniunea Națională Flamandă câștigă suport. Colaborarea militară
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
acest scop în cadrul unei adunări a liderilor năsăudenilor, se decide trimiterea unei noi delegații la Viena. Deși au avut de înfruntat numeroase piedici puse de opozanții înființării unui district autonom românesc la granița cu Principatele Unite - cel mai fervent fiind cancelarul maghiar Francisc Kemény - foștii grăniceri obțin prin actul imperial din 24 martie 1861 aprobarea revendicării lor. Însă lupta politică în „chestiunea districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan suprem (prefect) al districtului, candidatul grănicerilor fiind în competiție electorală cu oameni politici maghiari susținuți de cancelarul Kemény și guvernatorul Mikó. În acest scop vicarul convoacă o mare adunare a foștilor grăniceri pe 18 aprilie 1861, care decide trimiterea unei noi delegații la împărat pentru soluționarea și a acestei probleme, precum și pentru recunoașterea limbii române ca limbă
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
de clemență sunt luate în favoarea protestanților. Este prima oprire a persecuților de la începutul domniei lui Henric al II-lea. Edictul de la Romorantin, semnat în mai 1560 conține germenii Edictului Libertății de Conștiință. În aprilie 1560 Caterina de' Medici îl numește cancelar al Franței pe Michel de l'Hospital. Guvernul este dominat acum de "moyenneurs", moderați umaniști care cred în reconcilierea dintre creștini, prin acordarea de concesiuni reciproce. Însuși cardinalul de Lorraine este departe de a fi insensibil la reforma bisericii. Este
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
solicita pacea iar Marea Britanie va părăsi continentul european odată pentru totdeauna. Rusia nu va rezista mult după victoria în vest și securitatea Germaniei - percepută ca hegemonia Germaniei - va fi asigurată pentru o lungă perioadă de timp. Într-un memorandum trimis cancelarului von Bethmann, Falkenhayn aprecia că situația în care se află Franța era una care o punea în poziția de a nu putea rezista un timp îndelungat unui război de uzură. Pierderile umane ale Franței în acest război sunt așa de
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus. , din 1878, a fost organizat la inițiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus. , din 1878, a fost organizat la inițiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemulțumite că prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia căpătase o influență prea mare în Europa de Est. Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era, de fapt, un avanpost al intereselor
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
Berlin au fost făcute și presiuni asupra reprezentanților români, Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu, ajungându-se să se condiționeze recunoașterea independenței României de acordarea cetățeniei române tuturor evreilor din țară, la grămadă. Aceste presiuni au fost făcute, în special, de cancelarul Otto von Bismarck, care era în relații strânse cu un mare bancher evreu din Germania. Reprezentanții români nu au cedat presiunilor, argumentând că marea masă a evreilor recent sosiți în țară nu erau integrabili în societatea românească și că naturalizarea
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
și al comisiei de economie a țării, Berna (1764- mai 1770) și în sfârșit supravegherea al întregului sistem medical orășenesc (1770-1777). Speranțele pentru un post mai exigent nu au fost îndeplinite. Deci universitatea din Göttingen i-a oferit funcția de cancelar după o interpelare a lui, el în sfârșit a trebuit să refuze din cauza respingerii acestui plan precum presiunii aplicate prin familia sa. Ultimii ani așadar au fost marcați de dezamăgiri, depresii și boli pe care le-a putut atenua doar
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
în anul al 4-lea al domniei sale, prin care îi solicită venirea la Memphis împreună cu pigmeul pentru a-l distra. Considerând primirea acestei depeșe o onoare, demnitarul a inclus textul ei în autobiografia sa. Un înalt demnitar, Pepinakht, „șeful trupei, cancelar și prieten unic al regelui“, a întreprins din ordinul lui Pepi al II-lea raiduri militare la sud de prima cataractă. În urma acestora, Pepinakht, numit și Heqaib, a adus la Memphis o pradă prețioasă: două prințese și copiii lor din
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
a fost, de asemenea, fără urmași. Prin 1383 Richard a demonstrat inițiativa sa personală în alegerea prietenilor și a consilierilor, incluzând două figuri de o importanță deosebită, Sir Simon-Burley, fostul său tutor și aliatul lui Burley, Sir Michael de la Pole, cancelar din anul 1383. Richard a fost de asemenea în relații apropiate cu câțiva tineri ambițioși, în special cu Robert de Vere, conte de Oxford și cavalerii Ralph și James Stafford Berners. Cronicarul Thomas Walsingham numea relația regelui cu Robert de
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
ca guvernator al Carintiei cu ajutorul susținerii oferite de conservatori, iar în 2004 a fost reales cu susținerea social-democraților. În 2000, FPÖ a obținut în alegeri 26,9 % din voturi, ceea ce i-a permite să facă parte din guvernul condus de cancelarul conservator Wolfgang Schüssel. În 2005 Haider se separă de FPÖ și fondează o formațiune politică nouă, Alianța pentru Viitorul Austriei (), pentru a putea menține alianța cu Partidul Conservator (ÖVP). Însă la alegerile din 1 octombrie 2006 BZÖ obține doar opt
Jörg Haider () [Corola-website/Science/312876_a_314205]
-
toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor Templieri și Militi Templi Scoția. Marele Cancelar al Militi Templi Scoția, Paul MacGowan, recent pensionat, afirmă în 2002 că "" Da, credem că Cavalerii Templieri care au luptat de partea lui Robert Bruce au înclinat balanța. Credem că trebuie să le fie recunoscut acest lucru, insă privind această
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]