6,257 matches
-
pune nimic În loc și v-ați pomeni că acolo, unde ați crezut să puneți filosofia să găsiți neantul” . Statutul Bisericii era perceput, de asemenea, sub aspectul său practic: „D. Kogălniceanu e liber a nu admite, ori a nu recunoaște aceste canoane [...]. Dar atunci să nu vină cu Renan, a ne explica dogmele și canoanele. Aci ne ocupăm de partea practică și aplicabilă a canoanelor și ierarhia bisericească; aci nu facem teorii, ci aplicări de măsuri positive”. Semnificația ierarhiei și a statutului
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
puneți filosofia să găsiți neantul” . Statutul Bisericii era perceput, de asemenea, sub aspectul său practic: „D. Kogălniceanu e liber a nu admite, ori a nu recunoaște aceste canoane [...]. Dar atunci să nu vină cu Renan, a ne explica dogmele și canoanele. Aci ne ocupăm de partea practică și aplicabilă a canoanelor și ierarhia bisericească; aci nu facem teorii, ci aplicări de măsuri positive”. Semnificația ierarhiei și a statutului social al prelatului era acceptată fără rezerve: „Apoi dacă forma exterioară este ceva
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
asemenea, sub aspectul său practic: „D. Kogălniceanu e liber a nu admite, ori a nu recunoaște aceste canoane [...]. Dar atunci să nu vină cu Renan, a ne explica dogmele și canoanele. Aci ne ocupăm de partea practică și aplicabilă a canoanelor și ierarhia bisericească; aci nu facem teorii, ci aplicări de măsuri positive”. Semnificația ierarhiei și a statutului social al prelatului era acceptată fără rezerve: „Apoi dacă forma exterioară este ceva În lumea aceasta, pentru ce se miră d-lui că
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
PREFAȚĂ Îngrijirea unui bolnav nu este un act mecanic, încastrat în anumite canoane, deoarece fiecare bolnav „își face boala" în raport de reactivitatea pe care o posedă. Pe drept cuvânt se spune că noi nu tratăm „boli ci bolnavi“, a căror proveniență este diversă, cu diferite grade de cultură, dar mai ales cu
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
bucuri și tu de bucuria zborului meu pe spate”. A fost distinsă cu Premiul Salonului Național de Carte (Chișinău, 1999). SCRIERI: Adagio, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1989; Aura de apărare, Chișinău, 1989; Soliloc, Chișinău, 1992; Descărcare în egretă, Timișoara, 1999; Canonul tăcerii, pref. Adrian Dinu Rachieru, Chișinău, 2000; În regatul suferinței, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Existența în cumpănă, LA, 1993, 18 februarie; Călin Ciornea-Josu, În căutarea autorului, „Semne”, 1996, iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 244; ; Grigore Chiper, O existență
TRIFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va grefa pe „ideea istorică” și pe „ideea folclorică” sentimentul religios. În înțelegerea lui Nichifor Crainic, t. implică prin definiție ortodoxismul. Supralicitând religiozitatea țăranului român, el
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
la un moment dat, de evoluția prozei moderne. Era nevoie de noi formule narative care, deschise către interioritate, să transgreseze limitele subiectivității individuale (ori pluriindividuale) și, în cele din urmă, depășind interiorizarea individualist-subiectivă (devenită la un moment dat un nou canon), să reia contactul cu realul, fiind în stare să exprime situații și întâmplări extrase din sfera concretului. Astfel de formule s-au găsit, iar una pare să fie cea acreditată și de T. în romanele sale. Promovând-o și conferindu
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
atente, aprofundat analitice, soldate cu interpretări în general convergente. Apropiat nu numai de mentalitatea central-europeană, ci și de tradiția marii proze ruse (Anton Cehov, în special), scriitorului i s-a depistat un fel de pre-postmodernism, oricum o desprindere netă de canoanele „marelui” modernism. Traiectul gândirii lui s-a desfășurat între „cultura-ca-model-prestigios-cenzurativ-și-canonic, pe de o parte, și eliberarea din canonul modernității ca-formă-și-drum-spre- originalitatea-proprie, pe de alta” (Daniel Vighi). Opera în ansamblu, mai ales „ciclul bănățean”, a făcut, de asemenea, și obiectul unor
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
tradiția marii proze ruse (Anton Cehov, în special), scriitorului i s-a depistat un fel de pre-postmodernism, oricum o desprindere netă de canoanele „marelui” modernism. Traiectul gândirii lui s-a desfășurat între „cultura-ca-model-prestigios-cenzurativ-și-canonic, pe de o parte, și eliberarea din canonul modernității ca-formă-și-drum-spre- originalitatea-proprie, pe de alta” (Daniel Vighi). Opera în ansamblu, mai ales „ciclul bănățean”, a făcut, de asemenea, și obiectul unor ambițioase interpretări hermeneutice, valorizând tradiția ermetică, simbolologia, gândirea tradițională, arhetipologia și mitologia, antropologia culturală etc. T. a dat
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
pare descrierea unui extaz, o furișare în imensitatea ființei interioare, unde eul prinde aripi și, într-o încordare supremă, ajunge „în vârful vremii”, iar aici are, vag, revelația divinității, „pe afunzimea lumii trecând în lung oftat”. Mai mult, compune, după canonul ortodox, Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov (1942), o hagiografie unde cursul baladesc-narativ e întrerupt ciclic de condace și icoase, pline de rugi dramatice, febrile, de invocări ale Creatorului, comentarii teologice și meditații filosofice, încheiate
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
2000. Repere bibliografice: Horea Poenar, Un punct nodal în critica optzecismului, ST, 2000, 4; Maria Irod, Din nou despre optzecism,LCF, 2000, 23; Ovidiu Mircean, „Optzecismul și promisiunile postmodernismului”, ECH, 2000, 7-9; Petraș, Panorama, 628-630; Horea Poenar, Trei pentru un canon, ST, 2001, 4; Iulian Boldea, Promisiunile postmodernismului, VTRA, 2001, 4-5; Doina Curticăpeanu, Drogul bibliotecii, F, 2001, 7; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 259-260; Dan C. Mihăilescu, Noile forțe ale criticii de întâmpinare, LAI, 2002, 26, 27. A. Tr.
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii. Un canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze, plină de păcate, arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii. Un canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze, plină de păcate, arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
venirii” și „pasărea plecării”, un fel de a spune că viața și moartea își dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început o poetică novatoare
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
noastre pe orbita „modernismului înalt”, însumând, ca într-o reluare cadru cu cadru, „miracolul arghezian”, bacovian ori barbian. Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele mai remarcabile experiențe de sublimare a fenomenului liric. Drama acestui poet într-adevăr original stă [...] în conflictul nerezolvat dintre inteligența sa artistică excepțională și tot atât de rara capacitate
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
istoriografică a lui Mihail Cantacuzino, clar menționată: Istoria Țării Românești, Viena, 1806. Se adaugă informațiile contemporanilor și propria mărturie, consemnată în paralel cu succesiunea evenimentelor. Amestecă, mai peste tot, proza și versurile, intuind deosebirea retorică între „proasta scrisoare” și „poeticul” - canon artistic la care aspiră fără îndreptățire. Domnia lui Constandin-vodă Hangerliul. Mazâlia și pierderea sa, inițial scriere independentă, însă pierdută, se regăsește integrată cronologic la începutul istoriei sale. Inspirată de un subiect ce îi impresionase pe contemporani - Dionisie Eclesiarhul, Dionisie Fotino
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Ion Barbu, ale cărui scrisori către Tudor Vianu „trebuie citite ca literatură, ele fiind investite cu farmecul ficțiunii”. Cel puțin la fel de constant este interesul pentru jurnalul de călătorie, în care descoperă un caracter neașteptat de modern prin detașarea de orice canoane estetice, prin narațiune epică sau meditație lirică, notație sociologică sau „reportericească”, situată la hotarul dintre nuvelă și „fiziologie”. Z. dă și o caracterizare memorabilă literaturii românești de călătorie, în funcție de temperamentul specific al poporului: natură solară, meridională. Nu rămâne aproape nici un
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest) în „75 HP” - „Artistul nu imită, artistul creează”, V. nu ostenește să afișeze principiul originalității, al ineditului, sub lozinca „Inventează, inventează”. După el, arta se definește prin surpriză, implicit exclude regulile, canoanele: „A hotărî dinainte că poezia trebuie să îmbrace cutare formă [...], a limita poezia înseamnă a o ucide”; „Opera de artă trăiește numai prin ignorarea tuturor regulilor cunoscute”. În loc de a se integra în orizontul de așteptare al virtualilor consumatori, arta își
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
E. Comșa, 1971, p. 195-249; Al. Păunescu, 1964, p. 297-305; M. Neagu, 2000, p. 53-66; P. Mirea, 2005, p. 75-92), au scos la lumină și un număr destul de redus de reprezentări plastice, pe cărora s-a putut identifica existența unor canoane utilizate în maniera de redare a personajelor. Marea majoritate a statuetelor antropomorfe reprezintă personaje feminine, cele masculine fiind extrem de rare. Stabilirea semnificației plasticii antropomorfe este extrem de dificilă datorită gradului ridicat de fragmentare a statuetelor, pe de o parte, iar pe
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
tipologia propusă de noi, cu caracter orientativ, încearcă să ofere o imagine cât mai amplă asupra semnificației și funcționalității plasticii antropomorfe. Plastica antropomorfă a culturii Dudești este reprezentată prin figurine simplu modelate, stilizate, de mici dimensiuni, ceea ce indică existența unor canoane pe care artiștii trebuiau să le respecte. Cultul Zeiței Mame evidențiat printr-o serie de reprezentări plastice sugerează preponderența personajului feminin în cadrul universului spiritual, acest aspect nereprezentând altceva decât reflexul unei situații originare din Orientul Apropiat unde a fost identificată
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
și a brațelor ca niște prelungiri laterale (Planșa I/6, 9, 10), marcarea sânilor prin două proeminențe, accentuarea feselor și a șoldurilor, sau evidențierea stării de graviditate (un alt atribut al Zeiței Mame) prin aplicarea unei proeminențe, demonstrează existența unor canoane generale care au fost adaptate condițiilor locale de către meșterii comunităților de tip Dudești. În cazul figurinelor descoperite la Măgura-Dudești se constată modelarea statuetelor din două bucăți longitudinale care ulterior sunt lipite (R. R. Andreescu, 2007, p. 56). Prin această succintă
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
cultice nu ne permit cel puțin, la ora actuală, să oferim o explicație general valabilă pentru toate creațiile artistice cu conotații cultice. O abordare metodologică a fenomenului vieții spirituale dintr-o perspectivă pluridisciplinară ar permite „decodificarea” acestuia și identificarea acelor canoane impuse de sacralitatea vieții care au determinat comunitățile preistorice să-și reprezinte dieux d’argile conform propriilor motivații magice și religioase.
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
începuturi când tot era Cuvântul” - În ruine). Poezia e, în bună măsură, de speță artizanală, dovadă și polimetria experimentală din Strofe, Versuri heterometre, Opt rânduri, Quarta rima, Versuri în heterometre albe, Strofe stinghere. Întotdeauna Z. compune, literaturizează. De obicei urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
abdomenului și feselor hipertrofiate, în timp ce capul, bustul și membrele sunt neglijate sau atrofiate; aceste caracteristici se conjugă pentru a determina construcția rombică și izometrică specifică statuetelor feminine. Una din cele mai vestite statuete care, de altfel, se înscrie perfect în canoanele descrise anterior, este cea de la Lespugne. Realizată în fildeș, prezintă următoarele trăsături: capul mic, de forma unui oval regulat, nu are nici o linie a feței figurată, coafura este reprezentată prin linii gravate, aproape paralele, gâtul delicat este bine detașat de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]