3,105 matches
-
ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din diverse regiuni
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
un preot, haiduc și revoluționar român. Cu el se încheie epoca haiducilor și pandurilor celebri din Oltenia. S-a născut în Celei, azi devenit cartier al orașului Corabia, Olt. Este unul din organizatorii Marii adunări populare de la Islaz și conducătorul cetelor de haiduci. Ridică la luptă țăranii și devine unul dintre conducătorii armatei revoluționarilor. După înăbușirea revoluției de la 1848 este surghiunit, plecând în exil câțiva ani. Revine și este curator pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi din 1864 devenind (la
Popa Șapcă () [Corola-website/Science/300059_a_301388]
-
Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranței )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa, pe locul unde astăzi se află liceul "Shevah - Mofet " din Tel Aviv. Din cauza vicisitudinilor , mai ales în urma uciderii unora din coloniști de către cete înarmate ale unor arabi din vecinătate ,așezarea nu a dăinuit. Între membrii ei care s-au întors,cu amintiri destul de traumatice, în America, s-a numărat și bunicul scriitorului american (cu rădăcini germane) John Steinbeck . În anii 1866 - 1868 adepți
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
erau puternice economic, social -politic și spiritual. Localitatea Chereluș pe lângă faptul că este o așezare foarte veche este renumită pentru lupta localnicilor împotriva dominației ungare și mai apoi austro-ungare. La Chereluș și în pădurile care împrejmuiau satul s-au format cete de haiduci care jefuiau baronii unguri și îi ajutau pe țărani. În anul 2012 a fost lansată "Monografia localității Chereluș", autori Dehelean Valeriu, Herlo Ioan La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.409 locuitori, dintre care 1.988
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
Ștefan din Șiria. Posesie a lui Matei Corvin la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub stăpânirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele țărănești ale acestuia. Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 - 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
din Valea Mureșului, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Povestea acestui “chiabur ” este uimitoare și neobișnuită. Povestașii spun că Toma, fecior tânăr și frumos, dar cam sărac, a plecat de acasă, să se înroleze în armată. Dar a nimerit în ceata lui Pătru Mantu, vestit haiduc bănățean din Bolvașnița de Caransebeș. După un “atac” asupra gărzilor imperiale austro-ungare de la Garnizoana din Timișoara, doi ofițeri au venit într-o noapte la el acasă, în Țela, lăsându-i două cufere militare în păstrare
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
lui Dobrotici cel mai vechi stăpânitor al acestui teritoriu cunoscut de turci. Ca răspuns la ofensiva otomană în Dobrogea din 1391 sub comanda lui Firuz bei, în iarna 1393/1394 Mircea a devastat cuibul de achingii de la Karînovasî. În 1391, cetele prădalnice ale lui Firuz bei reușiseră să supună Țaratul de Vidin fără luptă. Perioada următoare este caracterizată prin infiltrări ale cetelor otomane în Bulgaria țarului Șișman. Acesta este deposedat de cetăți pe rând, totul culminând cu luarea Nicopolelui prin vicleșug
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
sub comanda lui Firuz bei, în iarna 1393/1394 Mircea a devastat cuibul de achingii de la Karînovasî. În 1391, cetele prădalnice ale lui Firuz bei reușiseră să supună Țaratul de Vidin fără luptă. Perioada următoare este caracterizată prin infiltrări ale cetelor otomane în Bulgaria țarului Șișman. Acesta este deposedat de cetăți pe rând, totul culminând cu luarea Nicopolelui prin vicleșug. Silistra a fost ferită de o soartă asemănătoare datorită vigilenței ostașilor munteni. Între timp, îngrijorat de situația din Balcani, Sigismund de
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
în mare parte sunt păstrate și condiționate de activitățile gospodărești și sărbătorile religioase. Obiceiurile religioase sunt bine păstrate și sunt corelate cu sărbătorile precum, Crăciunul, Bobotează, Duminica Floriilor, Paștele, Rusaliile, Sfântul Ilie. Astfel în ajunul Crăciunului, sărbătorit după ritul vechi, cetele de colindători și Viflaimul vestesc nașterea lui Isus, indiferent de confesiune religioasă a colindătorilor. De Bobotează s-a păstrat obiceiul sfințirii caselor și a întregii gospodării. De Paști se merge la biserică cu pască, ouă încondeiate, diferite preparate culinare tradiționale
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
apuseana îl are preot pe părintele NICOLAE POPA, iar parohia răsăriteana îl are preot pe părintele NICOLAE ANCAU. Obiceiurile tradiționale, specifice localității Porumbacu de Sus, dintre care la loc de frunte se situează cele desfășurate la solstițiul de iarnă de către cetele de feciori. Datinile și obiceiurile au constituit în satul tradițional din totdeauna cadrul în care s-a plămădit întreaga noastră producție spirituală, principalele momente de materializare în cântec și poezie a năzuințelor, bucuriilor și durerilor țăranului român. Cele mai frumoase
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
din totdeauna cadrul în care s-a plămădit întreaga noastră producție spirituală, principalele momente de materializare în cântec și poezie a năzuințelor, bucuriilor și durerilor țăranului român. Cele mai frumoase datini, cu implicațiile lor poetice, sunt legate de sărbătoarea Crăciunului. Cetele de feciori, în număr de două (Răsăriteana și Apuseana) se constituie, de obicei, la lăsatul postului de Crăciun, când își aleg prin vot deschis și persoanele care conduc: primar și crâșmar. Cetele au următoarele atribuții: Statutul fiecărui membru al cetei
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
implicațiile lor poetice, sunt legate de sărbătoarea Crăciunului. Cetele de feciori, în număr de două (Răsăriteana și Apuseana) se constituie, de obicei, la lăsatul postului de Crăciun, când își aleg prin vot deschis și persoanele care conduc: primar și crâșmar. Cetele au următoarele atribuții: Statutul fiecărui membru al cetei este relevat printr-un semn distinctiv, constând în elemente de port și podoabe specifice. În ajunul Crăciunului, ceața de feciori pornește spre biserică alături de muzicanții dinainte stabiliți, pentru a primi binecuvântarea preotului
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
Cetele de feciori, în număr de două (Răsăriteana și Apuseana) se constituie, de obicei, la lăsatul postului de Crăciun, când își aleg prin vot deschis și persoanele care conduc: primar și crâșmar. Cetele au următoarele atribuții: Statutul fiecărui membru al cetei este relevat printr-un semn distinctiv, constând în elemente de port și podoabe specifice. În ajunul Crăciunului, ceața de feciori pornește spre biserică alături de muzicanții dinainte stabiliți, pentru a primi binecuvântarea preotului. Merg apoi să colinde preotul, primarul, dascălii și
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
Plopi este un sat în comuna Bretea Română din județul Hunedoara, Transilvania, România. Situată pe valea Streiului, în Țară Hațegului, oamenii locului încearcă să păstreze unele dintre cele mai vechi tradiții și obiceiuri culturale. În perioada sărbătorilor de Crăciun, cete de călușeri din localitatea Covragiu vin să încânte locuitorii satului Plopi. În fiecare an (a treia zi de Paști) puteți participa la Nedeia din satul Plopi. Este un obicei strămoșesc foarte vechi. După părerea unor specialiști în folclor, își are
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
nedeita”. Când se apropie Crăciunul și celelalte sărbători de iarnă, tinerii din sate se pregătesc cu mult timp înainte. Se strâng în fiecare seară, cu rândul, pe la casele fiecăruia dintre ei, unde fac repetiții la colinde. Colindătorii sunt organizați în cete, în funcție de vârstă, incepand cu grupul celor mici până la feciori de însurat. De remarcat că și conținutul colindelor diferă de la o grupa de colindători la alta. Colindul începe în seara de ajunul Crăciunului. Prima dată pornesc copii mai mici care merg
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
pânză de o profunzime teologică și o valoare artistică deosebită. Pe bolta altarului este pictată sub formă de medalion “Sfânta Treime.” La picioarele Sfintei Treimi este prezentată Maica Domnului ca “Împărăteasă a cerurilor” cu pruncul Iisus în brațe înconjurată de cetele îngerești. În stânga Maicii Domnului se află Arhanghelul Gavriil cu o floare în mână, simbol al Buneivestiri iar în dreapta un alt înger cu o cădelniță în mână. Pe pereții altarului este prezentată “Liturgia cerească”, Mântuitorul îmbrăcat în veșminte arhierești stând în
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
copii cu Steaua, prin poezia căreia vestesc pe gospodarii satului "„Că azi Maria, naște pe Mesia”", gospodarii îi primesc pe urători și îi cinstesc acum cu bani, dar mai demult îi cinsteau cu mere, nuci și covrigi. Seara mai târziu, ceata feciorilor pornea cu „Turca”, obicei de colindat în care o parte colindă, în timp ce un flăcău joacă acoperit de un covor împodobit cu „cănaci” colorați și sprijinit de o bâtă, terminată cu un „clonț” mobil, care se închide și se deschide
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
fiecare mișcare. Cel care joacă este însoțit de un alt flăcău, mascat de obicei în militar, care prin gesturile sale încearcă să înveselească gazdele, în timp ce colindătorii au aceeași intenție transpusă în verbul colindului "„Fă-te vesel gazdă bună”". Toată această ceată este acompaniată de unul sau doi fluierași. Melodia jocului este veselă, ritmată dar într-un moment se transformă în doină jalnică. Atunci Turca se prăbușește, iar băiatul mascat, adică „bgidușul”, motivează că gazda sau fata gazdei „s-a uitat lung
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
de joc și turca își revine și începe din nou jocul. După ce colindătorii turcii sunt cinstiți cu „jinars” (țuică de prune) și cozonac, iar „chizeșul” (organizatorul jocului) cu bani, alaiul pleacă chemat de sunetul unui „bucin”. Însurații și nevestele formează cete mixte de colindători și își colindă neamurile, prietenii și preotul satului. Poezia colinzilor este cu precădere religioasă, cântând Nașterea și Botezul Domnului, mai ales fiind o localitate de ciobani și păstori, existând și o temă laică a celor „trei păstori
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
și seara petrecerea are loc la casa jocului. Ajunul Anului Nou începe tot cu glasul copiilor care de această dată vestesc faptul că "„Mâine anul se-nnoiește”" sau "„C-a venit Sfântul Vasile”", în poezia "„Plugușorul”". Și în această noapte cetele de colindători își întorc colindul, ocazie în care se petrece cu băutură și mâncare. De data aceasta, ca mâncare tradițională sunt servite „găluștele” (sarmale cu păsat), iar băutura preferată este țuica de prune fiartă. După colindat nici nu apucă bine
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din șezătoare, de la muncă sau de la petrecere, feciorul a umblat la fată, la pețit, părinții s-au înțeles, a avut loc o petrecere de logodnă și, la o dată stabilită, are loc nunta. Invitația era făcută în mod solemn de o ceată de feciori și fete care se numeau chemători, îmbrăcați de sărbătoare, ce umblau din casă în casă pentru a vesti nunta și pe locuitori ca să participe la acel important eveniment: "„Să nu vă țineți mândri și măreți, Și să vă
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
formând satul Betegi. Urmele bordeielor au dăinuit până prin 1950, prin resturi de cărămizi, vetre, gropi, cioburi de vase, etc. Popa Pistol, după trecerea prigonirii turcilor, rămăsese cu un pistol pe care-l purta la chimir, pentru a se răzbuna pe cetele de turci care încă mai dădeau iama călări prin gospodăriile oamenilor.Și astfel a luat numele Armei, de Popa Pistol. Cătunul Ciuculești era așezat la captul dinspre apus al moșiei Mânăstirii Aninoasa, pe apa Strâmbei, numindu-se Strâmba??. Din această
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
punctul de plecare și „argumentul” privind deposedarea de pământ. Din acest moment a început bătălia stroeștenilor pentru recâștigarea dreptului de proprietate asupra moșiei lor. O primă reacție împotriva deposedării de drepturi a stroeștenilor datează din 20 mai 1526. Tăbăci cu ceata lui din Stroești s-au plâns domniei și, în urma procesului, voievodul Radu de la Afumați întărește jupâniței Neagoslava, a lui Barbu Craiovescu, stăpânirea asupra satului Stroești. Stroeștenii au pierdut procesul, dar, spre a-i domoli, Neagoslava „"a dăruit Stroeștii toți și
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
numele de la niște coloniști sași din Ungaria, reformați de confesiune calvină, refugiați din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Buzău din județul Buzău, și era formată din satele Calvini, Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus, Frăsinet, Iorgulești, Olari, Slobozia, Valea Seacă și Zeletin, totalizând 2370 de locuitori
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
a fost înființat simultan cu satul Starchiojd, de către fiii unui tătar (după alte surse, român ardelean) așezat aici în vechime. În zona comunei s-au stabilit de-a lungul secolelor români ardeleni din Sita Buzăului, care s-au organizat în ceata de moșneni sitilești, denumiți ulterior "izbășoi" (după ce un reprezentant al lor a devenit izbașă al moșiei Roma Spătărească de la București a spătarului Cantacuzino). Comuna a făcut temporar pe la începutul secolului al XIX-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]