11,436 matches
-
care apoptoza este un fenomen activ de autodistrugere controlat genetic; un sistem de apărare al gazdei, care limitează difuzarea agentului patogen din țesutul infectat și permite înlocuirea continuă a celulelor distruse. În exprimarea morfoclinică a morții trebuie să deosebim: - Moartea celulară programată, moartea fiziologica sau naturală și - Moartea celulară patologica prin necroza și/sau prin apoptoza. În toate aceste tipuri de moarte se pot identifica două mecanisme fundamentale: necroza și apoptoza. Ne însușim și punctul de vedere a lui Lotchman D.S.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
controlat genetic; un sistem de apărare al gazdei, care limitează difuzarea agentului patogen din țesutul infectat și permite înlocuirea continuă a celulelor distruse. În exprimarea morfoclinică a morții trebuie să deosebim: - Moartea celulară programată, moartea fiziologica sau naturală și - Moartea celulară patologica prin necroza și/sau prin apoptoza. În toate aceste tipuri de moarte se pot identifica două mecanisme fundamentale: necroza și apoptoza. Ne însușim și punctul de vedere a lui Lotchman D.S. (1995Ă: fără îndoială apoptoza este vitală foarte multor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
D.S. (1995Ă: fără îndoială apoptoza este vitală foarte multor sisteme. Dar entuziasmul pentru noțiunile „moarte programată” și apoptoza” nu trebuie să ducă la explicarea tuturor fenomenelor de boală. Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza, moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fără îndoială apoptoza este vitală foarte multor sisteme. Dar entuziasmul pentru noțiunile „moarte programată” și apoptoza” nu trebuie să ducă la explicarea tuturor fenomenelor de boală. Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza, moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă faza de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este vitală foarte multor sisteme. Dar entuziasmul pentru noțiunile „moarte programată” și apoptoza” nu trebuie să ducă la explicarea tuturor fenomenelor de boală. Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza, moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă faza de tumefiere celulară, de unde
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
multor sisteme. Dar entuziasmul pentru noțiunile „moarte programată” și apoptoza” nu trebuie să ducă la explicarea tuturor fenomenelor de boală. Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza, moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă faza de tumefiere celulară, de unde și denumirea de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă faza de tumefiere celulară, de unde și denumirea de oncoză, folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii pentru celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulară, de unde și denumirea de oncoză, folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii pentru celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular, cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi lizarea acesteia-cromatoliza și în final topirea membranei nucleare-karyoliza (Fig 1.1Ă. Fig. 1.1. Modificările nucleare în instalarea morții celulare. A - celulă normală; B - picnoză; C - hipercromatoză periferica; D - karyorexă; Ekaryoliză ; F- cromatoliza. Dacă nucleul, în drum spre dezagregare, urmează în general această cale, citoplasma folosește căi multiple, în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
morții celulare. A - celulă normală; B - picnoză; C - hipercromatoză periferica; D - karyorexă; Ekaryoliză ; F- cromatoliza. Dacă nucleul, în drum spre dezagregare, urmează în general această cale, citoplasma folosește căi multiple, în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
dezagregare, urmează în general această cale, citoplasma folosește căi multiple, în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu prelungirea ciclului celular și altele intrate în repaus, dormante sau quiescente = liniștite, celule metabolic active dar fără capacitatea de a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu prelungirea ciclului celular și altele intrate în repaus, dormante sau quiescente = liniștite, celule metabolic active dar fără capacitatea de a se divide. Moartea celulară amânată sau clonogenică definește incapacitatea unei celule izolate de a forma o colonie sau o clonă de cel putin 50 de celule (Hall, 1988; Tubiana și colab., citați de Mornex F. și colab., 1994Ă. APOPTOZA Apoptoza este un proces biologic
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celule izolate de a forma o colonie sau o clonă de cel putin 50 de celule (Hall, 1988; Tubiana și colab., citați de Mornex F. și colab., 1994Ă. APOPTOZA Apoptoza este un proces biologic activ de distrugere sau autodistrugere (sinuciderea celulară pus în mișcare și desfășurat prin activarea unui program genetic specific (Mc Conkey D. și colab., 1972Ă. Ea se caracterizează morfologic printr-o pseudoînmugurire a membranelor celulare, segmentarea membranei nucleare, condensarea și degradarea legăturilor internucleozomice, fragmentarea nucleului cu formarea de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1994Ă. APOPTOZA Apoptoza este un proces biologic activ de distrugere sau autodistrugere (sinuciderea celulară pus în mișcare și desfășurat prin activarea unui program genetic specific (Mc Conkey D. și colab., 1972Ă. Ea se caracterizează morfologic printr-o pseudoînmugurire a membranelor celulare, segmentarea membranei nucleare, condensarea și degradarea legăturilor internucleozomice, fragmentarea nucleului cu formarea de apoptozomi și în final clivajul celulei cu formarea de corpi apoptotici care vor fi fagocitați de către celulele vecine (Denis H. și Mignote B., 1994; Vasilakos J.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
moleculară mare și / sau în oligonucleozomi. Funcțional se constată fagocitoza celulei muribunde de către macrofage și eliminarea astfel din organism a celulelor infectate, intoxicate, nocive pentru supraviețuirea organismului. Jacotot E. (2000Ă, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă menționează și un fenotip celular al apoptozei care se finalizează prin autofagia celulei - moartea autofagică sau moartea celulară de tip ÎI. Sunt discutate în literatura de specialitate contribuțiile diferitelor organite celulare la desfășurarea apoptozei. Jacotot E. și colab. (2000Ă pun pe primul plan mitocondriile, Ferri
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
macrofage și eliminarea astfel din organism a celulelor infectate, intoxicate, nocive pentru supraviețuirea organismului. Jacotot E. (2000Ă, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă menționează și un fenotip celular al apoptozei care se finalizează prin autofagia celulei - moartea autofagică sau moartea celulară de tip ÎI. Sunt discutate în literatura de specialitate contribuțiile diferitelor organite celulare la desfășurarea apoptozei. Jacotot E. și colab. (2000Ă pun pe primul plan mitocondriile, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă subliniază și rolul reticulului endoplasmic, al aparatului Golgi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
organismului. Jacotot E. (2000Ă, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă menționează și un fenotip celular al apoptozei care se finalizează prin autofagia celulei - moartea autofagică sau moartea celulară de tip ÎI. Sunt discutate în literatura de specialitate contribuțiile diferitelor organite celulare la desfășurarea apoptozei. Jacotot E. și colab. (2000Ă pun pe primul plan mitocondriile, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă subliniază și rolul reticulului endoplasmic, al aparatului Golgi, a endozomilor și a lizozomilor. Tizard J. (2004Ă evidențiază două căi majore: una
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de receptorii domeniilor morții. IOAN PAUL14 Rolul mitocondriilor în patogeneza apoptozei După o primă prezentare a celulelor apoptotice ca fiind posesoarele unor organite morfologic intacte (Kerr J.F.R. și colab., 1972Ă, cercetările mai noi subliniază faptul că perturbările moderate ale organitelor celulare pot modifica secvențele de coordonare a diferitelor evenimente biochimice din evoluția procesului apoptotic până la instalarea deplină a morții celulare. Pe langă rolul esențial de centrale energetice ale celulei, mitocondriile s-au dovedit în perioada 1990-2002 și activatori esențiali sau executanți
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fiind posesoarele unor organite morfologic intacte (Kerr J.F.R. și colab., 1972Ă, cercetările mai noi subliniază faptul că perturbările moderate ale organitelor celulare pot modifica secvențele de coordonare a diferitelor evenimente biochimice din evoluția procesului apoptotic până la instalarea deplină a morții celulare. Pe langă rolul esențial de centrale energetice ale celulei, mitocondriile s-au dovedit în perioada 1990-2002 și activatori esențiali sau executanți centrali ai apoptozei. S-a conturat în acești ani o viziune mitocondriocentrică a apoptozei, cu o anumită dinamică evolutivă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și Bim (Martinou J.C. și Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de a cliva reziduurile de acid aspartică, a hidrolazelor catabolice și a deoxinucleazelor (AON-azeloră, care digera numeroși compuși celulari. Cascadă caspazelor Caspazele sunt enzimele proteazolitice cele mai importante. Până în 2003 erau cunoscute 14 caspaze, dintre care 8 sunt active în controlul apoptozei și 6 în desfășurarea procesului inflamator. Sunt implicate în apoptoza caspazele: 2, 3, 6, 7, 8, 9
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
un mediu cu pH acid. Catepsinele lizozomale au fost implicate în apoptoza de tip ÎI sau moartea autofagică. Liberarea catepsinei D din lizozomi poate precede liberarea citocromului c din mitocondrii, participant activ la cascadă caspazelor. Se constată astfel că organitele celulare contribuie într-o măsura mai mică sau mai mare la instalarea morții celulelor izolate. În raport de mecanismul predominant și stadiul evolutiv al procesului, celulele apoptotice apar ușor tumefiate, cu ștergerea microvilozităților și a dispozitivelor joncționale, pierderea contactului cu celulele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la clarificarea conținutului fiecărei noțiuni și astăzi putem prezenta câteva elemente diferențiale (Tabelul 1.1.A Tabel 1.1 Caracterele diferențiale ale apoptozei și ale necrozei* Criterii Apoptoza Necroza Distribuția De obicei celule izolate Afectarea unor grupuri decelule învecinate Volumul celular Normal sau redus Mărit, hidratat Plasmalema Intactă, uneori crenelata Distrusă din fazele timpurii Citoplasma Condensata, hidratata cu organite la început normale apoi fragmentate Tumefiata prin hidratare crescută Organitele citoplasmatice Inițial intacte Afectate rapid Nucleul Condensare periferica a cromatinei și ulterior
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
internucleozomic - corpi apoptotici. Mici mase de cromatina dispersate în corpul nuclear, pe cale de liza (cromatolizăă și în final carioliza. Reacție locală În general absența, dar uneoriși exacerbata. Reacție inflamatorie mai mult sau mai putin accentuată. Proces biologic Activ fiziologic = moarte celulară programată, dar și de apărare în infecțiile virale. P. pasiv *Compilație după: 1. Martinou J.A. 1995; 2. Alien, Fr. și colab., 1997; 3. Helts S.W. 1998, 4. Dănăilă N. și colab. 1999, 5. Savill J. și colab. 2002
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
4. Dănăilă N. și colab. 1999, 5. Savill J. și colab. 2002, 6. Slauson D.D., Cooper B.J. 2002. IOAN PAUL20 TANATOLOGIA TISULARA Nivelurile de structuralizare a organismelor animale sunt: celulele, organele și sistemele organice. Am prezentat câteva aspecte ale morții celulare. Începe prin moartea celulară programată genetic și participă efectiv la sculptarea diferitelor forme de organe, în raport cu specificul funcțional al acestora și specia de animal luată în considerare. Este moartea fiziologica specifică ontogenezei fiecărui organism viu. Pe masura dezvoltării și intrării
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colab. 1999, 5. Savill J. și colab. 2002, 6. Slauson D.D., Cooper B.J. 2002. IOAN PAUL20 TANATOLOGIA TISULARA Nivelurile de structuralizare a organismelor animale sunt: celulele, organele și sistemele organice. Am prezentat câteva aspecte ale morții celulare. Începe prin moartea celulară programată genetic și participă efectiv la sculptarea diferitelor forme de organe, în raport cu specificul funcțional al acestora și specia de animal luată în considerare. Este moartea fiziologica specifică ontogenezei fiecărui organism viu. Pe masura dezvoltării și intrării organismului în contact cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]