4,898 matches
-
capsula se aflase la bordul navei Troog, îi evocaseră nedumerirea. De data aceasta, testările erau pentru a se asigura că se află într-adevăr în capsulă. Așa părea să fie. Pentru că, atunci când ridică mâinile, întâlni tavanul tare, metalic, la câțiva centimetri deasupra lui; și se părea că stă întins pe același fel de saltea de care își amintea. Erau câteva deosebiri, desigur, între celelalte ocazii și acum; de data aceasta era îmbrăcat bine, nu gol; și de data aceasta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de pod, vapoare care se scufundau în ocean în timp ce pasagerii moțăiau. Mă așezam la Eschede lângă tipul din ICE 884, cu bara de metal încins desprinsă din boghiu, țâșnind la 282 km/h prin podea, apoi prin scaun, la doi centimetri de piciorul lui (într-un perfect spirit nemțesc, controlorul îl liniștea, zicându-i că nu poate trage semnalul de-alarmă până nu vede despre ce e vorba). Îl urmăream pe căpitanul Willie Odom bușindu-și noaptea șlepul de podul feroviar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pică din ceruri. Cilindrul de metal care zbura la 10 000 de metri se transforma instantaneu într-o folie de-aluminiu creponată. Între viața fericită a oricărui plăvan rămas acasă și viața mea s-ar fi interpus un fitting, doi centimetri de fir, un capăt de tijă și o fâșie de cauciuc. Piesele astea defecte, neunse, prea apropiate sau prea depărtate una de alta, făceau toată diferența, apropiind sau depărtând destinele de scheletul lor, ochiul de ultima imagine, pielea de suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că-i un lemn, ceva de la vânt. Cu piciorul a atins-o, din greșeală, prostește. Drăcia a zburat până jos, a auzit-o probabil cum cade. Nu s-a spart. Pot să-ți descriu și dimensiunile ei: avea șaptezeci de centimetri, cât lățimea șemineului.“ „Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când își ieșea din pepeni. Frumoasă și vulnerabilă, cum mi-o doream. Mihnea s-a ridicat de pe scaun, cu tot cu motan. L-a depozitat pe dulap, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cunoșteam pe de rost, cu timpul îmi confecționasem o hartă mentală a fiecărei străzi, care mă ajuta să le ocolesc. Mai trebuia să numeri și canalele, rămase de la ultima asfaltare, cu tot cu fundațiile pătrate de beton. Se înălțau cu vreo zece centimetri deasupra bordurilor; suficient cât să-ți faci praf baia de ulei. Pe străzile laterale, treceai liniștit: canalele se-aflau la locul lor, fixate de-un secol în piatra cubică; doar capacele lipseau. Se furau cu furgoneta, noaptea, la lumina lanternei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la ce folosește. Nu-l mișcau un centimetru de pe braț, așa cum nici aprozariștii de pe vremuri nu umblau la creionul chimic de după ureche. Ne-am așezat la o masă imensă, cu tăblia lată și încăpătoare. Mi-o și imaginam acoperită de oale cu sarmale și cazane cu ciorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
umiditate. Deasupra primei pânze se turna un lichid special, ca un lac, invizibil cu ochiul liber: culorile se impregnau apoi în spațiul nou creat, iar desenul inițial era menținut intact. Nu-ți dădeai seama, nici dacă te uitai de la doi centimetri. Practic, în felul ăsta, între cele două desene apărea un fel de suspensie solidificată, o peliculă rezistentă și uniformă, ca un strat transparent de protecție. Pentru orice privitor, nu exista decât un singur tablou și-o singură pictură: cea vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
televizor te plimbai pe 39 de canale. La orice oră, puteai să cumperi opt feluri de pâine la magazin. Pe marile bulevarde, oriunde întorceai capul, vedeai coloane de X5, Cayenne și Touareg, din care coborau costume, parfumuri, tocuri de zece centimetri. Orașul se colorase, viața la fel. Nu mă interesa. Grijile crescuseră, ca igrasia pe-un perete curat. Fugisem în permanență de răspundere, evitasem să fiu pus în situația de-a lua decizii, de-a-mi deplasa universul personal într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu repeziciune. Am văzut Vento-ul țâșnind dintre mașini și depășind coloana. Rapotan țipa ceva, dădea din lăboanțe, poate și din picioare (ca-n Fred și Barney), mașina fugea de mânca pământul. Cele două Lada se țineau după ea, la câțiva centimetri; aproape o flancau. Le admiram spoilerele și țevile nichelate, numai carbon și-oțel inox. Nu erau Lada 1200, doar caroseria se mai păstrase din fabrica de la Krasnoiarsk. Aveau motoare preparate, de BMW Alpine, 4000 de centimetri cubi, turbo; făceau suta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după ea, la câțiva centimetri; aproape o flancau. Le admiram spoilerele și țevile nichelate, numai carbon și-oțel inox. Nu erau Lada 1200, doar caroseria se mai păstrase din fabrica de la Krasnoiarsk. Aveau motoare preparate, de BMW Alpine, 4000 de centimetri cubi, turbo; făceau suta-n 4,8 secunde. Ca tipul din Pajura, care zbura cu Trabantul cu 120 lângă Casa Scânteii; ziceai că visezi, te-a depășit o glumă proastă. Îl recunoașteți și-acuma, dacă treceți seara pe-acolo: are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o așteptam. Întotdeauna când Maria venea de la „Hanul cu Tei“, o sărutam direct pe gură; profitam de ocazie să-i verific hainele, de sus până jos, discret, fără să observe. Nările își făceau imediat datoria, ca un câine credincios. Fiecare centimetru se trezea examinat, trădând întâmplările din ziua respectivă. Nici nu vă imaginați câte povești spun hainele! Orice miros suspect mi se întipărea în memorie și clopoțelele sunau instantaneu pe zeci de tonuri, exercițiu de rutină sau alarmă maximă: un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oligofreni“. „Mai e un pasaj.“, m-a anunțat Mihnea. „Mai poți?“ „Cred că da...“, am mințit, cu ochii roșii. Corpul Adinei e generos. Proprietatea privată a pielii devine un bun comun pe retina și-n mâinile amanților. Degete străine împart centimetri pe care-i credeam descoperiți numai de mine, palme ieșind din manșete albe se-ntind pe marile spații topografice ale pulpelor, brățări și ceasuri atârnă-n perimetrul sânilor, rămân incrustate cu zeci de carate de aur în mulajul poros. „Autonomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pătrat sau oval; cu salteaua ortopedică (turcească, de import), burdușită cu lână (ca pe vremea bunicilor), sau umplută cu apă (made in USA). Dimineața, ne trezeam amândoi pe partea mea, lipiți unul de altul, pe-o porțiune de 20 de centimetri. Războiul se purta calm, dincolo de granița cearșafurilor. Maria împingea liniștit, inconștient, implacabil: cu-o forță egală doar cu încăpățânarea ei. Niciodată nu reușisem să aflu dacă gestul era unul de frică sau de-afecțiune. O întrebasem, dar fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dacă încercai să-i arăți cuiva pe unde copilăriseși, te rătăceai. Se comprimau curți, ganguri, distanțe între case. Unde nu mai rămânea loc pe-orizontală, se sărea pe verticală, cu cinci etaje peste vila vecinului. Betonierele pompau oriunde, umpleau fiecare centimetru de spațiu. Străzile se încleiau în praful basculantelor; când dădea câte-o ploaie, te simțeai în week-end, la Balotești sau Săftica. În locul terenurilor de fotbal din școli, niște demenți ridicaseră...săli de sport; spațiile se închiriau la oră, pe sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mutasem fără să vreau din loc) și-am tras de clanța dulapului. Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit un clinchet metalic, și ușile au sărit în lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă. Știam trucul de la hoții din Pajura, care deschideau în felul ăsta Daciile. Treaba mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ultim etaj de controlat. Biblioteca urca pe încă un nivel, răsucită cu tot cu sertare și vitrine pe două scări metalice, care se întâlneau în vârf. Pereții culoarului erau umpluți cu inscripții, ornamente, brâuri, citate din Clasici, de sus până jos. Nici un centimetru de tencuială nu rămăsese liber, toată întinderea peretelui fusese ocupată, decorată cu un semn, o literă sau o înfloritură artizanală, de parcă artistul suferise de vertij sau căpătase fobia spațiilor goale. Acolo, sub acoperișul călduț, protejată de câteva zeci de calorifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ecranul fiecărui calculator, prelungită prin tubul monitorului, se forma câte-o imagine 3-D, de cea mai bună calitate. Holograma, întâi tastată, apoi afișată pe ecran, ieșea din computer, trecea prin porii de plastic ai carcasei și se rematerializa la doi centimetri în spatele aparatului, pe-un suport de aer, pixeli și neon. Era ca și cum ai fi scris o poezie din care cuvintele dispăreau, transformate în imagini palpabile, curate și demente. Atâta doar că mie nu-mi plăcuse niciodată poezia. Dintr-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în volume cartonate. Au steluțe pe cotor, ca pe vremea lui Stalin, și pete de suc sau de măr uscat pe coperta unu. Când deschizi, surpriză: parcă ai greșit revista! Dacă te uiți la dimensiuni, formatul nu corespunde: lipsesc doi centimetri de jos și-unul de sus; paginile au fost tăiate industrial, la o presă. Foița e prea subțire și nu miroase a cerneală de ziar. Cotoarele nu poartă capse metalice, ca originalele, ci sunt cusute cu sfoară și lipite apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am întors spre geamul exterior. Nici nu știam cum să-i spunem: exterior, interior, depindea de unde te uitai la el și cum vroiai să învârți pereții. Între el și zidul de cărămidă al clădirii din față rămăseseră vreo cincizeci de centimetri, nu mai mult; destul cât să încerci să faci pe Omul-Păianjen în caz de pericol, suficient cât să-ți dea vertij dacă erai claustrofob. Jumătate din interstițiu fusese ocupată cu o etajeră ondulată, din lemn și fier forjat, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o armată avansând decisiv spre teritoriul râvnit. Ca mijloace de apărare, Maria întrebuința gemetele, dialogurile imaginare cu atacatorii, îmbrățișările sufocante (venea peste mine în pat și, după ce mă strângea cu toată forța, mă împingea cu picioarele până rămâneam pe cinci centimetri de așternut). Dacă nici o metodă nu dădea rezultate, recurgea la ultima soluție: brațele îndoite deasupra capului. Le ținea în echer, cu pumnii strânși și palmele astupându-i urechile - singurul loc prin care invadatorii ar mai fi putut intra. Se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vioiciunea? Se pregăteau să dispară, deși îi mai așteptau încă ani mulți. Prietenii mei cloceau în aceeași nesiguranță ca și mine, anchilozați de deciziile pe care trebuia să le ia. Se simțeau rău, defazați, purtați înainte fără să miște un centimetru. A doua zi curgea la fel ca azi, azi la fel ca ieri. N-aveam unde să fugim, pentru că lumea în care am fi vrut să ne oprim se deplasa odată cu noi, încremenită în propria ei viteză. Era ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
expresie care permit, prin simplă expunere, un impact cât mai direct asupra receptorului (imagini, formule-șoc, sloganuri etc.). Concizia derivă din constrângerile discursului publicitar, a cărui apariție în mass-media este condiționată de plată. Astfel, spațiul publicitar din ziare este oferit la centimetru pătrat, la radio și televiziune fiind măsurat în secunde, în condițiile în care, de multe ori, o secundă înseamnă plata a sute sau mii de euro. Scena discursului publicitar este o agenție de publicitate, iar suportul poate fi unul specific
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Uniunea Sovietică. Totodata aceasta reprezenta una dintre ideile principale ale politicii titulesciene. În acest sens președintele Consiliului Francez, Louis Barthou, declara în Parlamentul României la 21 iunie 1934: “Teritoriul vostru este doar al vostru. Cine ar vrea să ia un centimetru pătrat din el s-ar izbi de rezistența voastră. Dar, concetățeni ai României, rezistența voastră n-ar fi singura; aveți alături de voi glasul, ajutorul și inima 28 25 Franței. Cel care va pronunța împotriva voastră, împotriva unității voastre naționale, împotriva
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Uniunea Sovietică. Totodata aceasta reprezenta una dintre ideile principale ale politicii titulesciene. În acest sens președintele Consiliului Francez, Louis Barthou, declara în Parlamentul României la 21 iunie 1934: “Teritoriul vostru este doar al vostru. Cine ar vrea să ia un centimetru pătrat din el s-ar izbi de rezistența voastră. Dar, concetățeni ai României, rezistența voastră n-ar fi singura; aveți alături de voi glasul, ajutorul și inima 28 25 Franței. Cel care va pronunța împotriva voastră, împotriva unității voastre naționale, împotriva
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
de resuscitare, scaunul stomatologic, care prin consistenta lui permite o resuscitare eficientă, trebuie adus în poziție orizontală. Se inițiază masajul cardiac extern: se comprimă toracele pe linia medio-sternală, ritmic, cu o frecvență de 80-100 comprimări/minut, profunzimea fiind de 3-4 centimetri, durata compresiunii trebuind să fie egală cu durata decompresiunii, cu revenirea completă a sternului la poziția inițială. Întreruperile masajului trebuie reduse la maxim pentru a fi executat un masaj eficient. După 30 de comprimări ale cutiei toracice (sau după 15
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]