2,856 matches
-
domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând mâna ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spațiul în care se desfășoară investitura trebuie să fie, în mod necesar, sacralizat, pentru a conferi legitimitate ceremonialului și pentru ca noua lume instituită să își poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către locul de înscăunare, aducându-i-se un prim omagiu de către alaiul care îi iese în întâmpinare (spre exemplu, în cazul lui Petru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
natură a puterii supreme de inspirație bizantină, dar totodată și la postura de conducător al "familiei" creștine. Obiectele investiturii - inelul, cârja voievodală, pocalul, coroana, tronul și sceptrul - și cele ale jurământului - Biblia, crucea și icoanele - puneau în relație foarte strânsă ceremonialul cu instanța religioasă a clericatului; ca instituție de putere, acesta și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice ale (re)întemeierilor de domnii. [Relația
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată de păcat -, simplu mijloc pentru o continuitate asumată orgolios de către bărbat ("Domnului i s-au născut fiu", expresie-standard în majoritatea cazurilor când sunt menționate nașterile de moștenitori masculini
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca ritual) de Evanghelie (în principal, viața și faptele lui Iisus) și de Apocalipsă (timpul negat). Ea nu anulează însă prin această delimitare opoziția închis-deschis (dintre chilie, catedrală sau grotă/mormânt și deșert); dimpotrivă, amplifică semnificațiile topografice ale spațiilor religiosului. Ceremonialul în biserică, deși are loc într-un spațiu închis, mediază comunicarea dintre om și divinitate prin călăuzele spirituale purificate (clerici), în timp ce modelul pustnicului permite un dialog direct cu divinitatea, într-un spațiu nelimitat. Locul și timpul specifice încadrează, așadar, practica
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului aflat sub semnul negării și al păcatului (pentru iad și celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a Edenului, despre ceremonial, dar și despre Înviere. Locul absolut de trecere între supra- și sub-terestru rămâne, în planul vieții pământești, biserica, de fapt "casa" instanței legiuitoare în numele dogmei, a ecclesiei. Transferând semnificațiile muntelui din mitologiile păgâne asupra construcției și asupra arhitecturii suple a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române; �� personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care execută dresajul sau îngrijirea căilor ori câinilor de serviciu; personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, participant la ceremoniale și onoruri polițienești sau militare; �� personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care participă la parade militare sau manifestări ocazionate de aniversările unor serbări naționale (evenimente istorice) sau la aplicații în România împreună cu efective din țările membre N.A.T.O. și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180977_a_182306]
-
de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
toate dosarele secrete și toate cifrele. Marți, 24 iunie, la ora 2 după masă, am primit un telefon de la Kremlin că dl. Molotov dorește să mă vadă. La ora 4 fără un sfert am fost primit la Kremlin cu același ceremonial ca la vizita cea dintâi pe care o făcusem acum un an d-lui Molotov. Un ofițer mă aștepta pe peron, se prezintă, îmi strânge mâna, mă întovărășește până în apartamentul de primire. Sunt introdus în biroul cel lung, cu ușa
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
învățământul, știința - sau o parte a unui sistem - un rol social, ca, de exemplu, rolul de „profesor”, „consultant psihologic”, „director de întreprindere”, o normă socială, ca, de exemplu, „interdicția incestului”, „obiectivitatea cercetătorului științific”, „patriotismul”, sau o practică colectivă, cum sunt „ceremonialurile de căsătorie”, în fine o acțiune individuală sau colectivă, ca, de exemplu, greva muncitorilor dintr-o întreprindere, o revoluție politică, sau lectura unei cărți. Funcția este definită drept consecințele unui fenomen oarecare pentru funcționarea unui sistem. Conceptele de cerință funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
creștinismul ar fi dus la o sărăcire a lamentației funerare. Argumentul lor este găsit În procesul de ,,replăsmuire folclorică” a unor motive și elemente ,,mitico-magice” creștine și păgâne, la nivelul comunităților țărănești din România. Observarea și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte măruntaie. Dar ar fi periculos să credem că nicăieri pe bătrânul continent nu mai este întâlnit acest fel de mâncare ceremonial. Deși modernizarea Europei Occidentale a cam trimis în uitare asemenea tradiții, ele mai sunt totuși practicate în spații geografice izolate, cum ar fi satele din regiunile muntoase ale Franței. Acolo porcul se taie exact ca la noi, iar la finalul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin dubla mediere a apei de fierbere și a recipientului, poate aduce alimentul la un stadiu de cvasidescompunere). În toate societățile, preparatele culinare au semnificații diferite în funcție de tehnica de gătire: de cele mai multe ori, alimentele fripte sunt considerate feluri de mâncare ceremoniale, oferite oaspetelui, străinului, în timp ce acelea fierte sunt destinate familiei, unui cerc social închis (la unele triburi amazoniene, este interzisă 84 oferirea cărnii fierte văduvilor sau văduvelor, din cauză că acest gest ar putea fi interpretat ca unul de apropiere excesivă). În general
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
comerțul dintre Imperiu și regiunile nordice, care furnizau vite și oi pentru piețele constantinopolitane, nu puteau să nu fi fost prezente la banchetele noastre domnești. Nu trebuie uitat nici faptul că stolnicul Constantin Cantacuzino a cerut traducerea unui tratat de ceremonial al curții bizantine, text datând din secolul al XIV-lea, care urma a constitui model pentru curtea domnească. De la jumătatea secolului al XV-lea, odată cu ocuparea Constantinopolului, influența turcească devine treptat din ce în ce mai puternică în nordul Dunării, ajungându-se la suzeranitatea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a dispărut aproape total din India, devenind însă „religia cu cea mai mare influență din Asia”. El poate fi comparat cu creștinismul care, gonit din Palestina, a devenit o religie universală. Buddhismul a promovat sisteme elaborate de doctrină, filosofie, etică, ceremonialuri somptuoase și sărbători sacre, scrieri voluminoase, o artă și o arhitectură elegante. Religia întemeiată de Buddha nu depinde de scrierile sfinte, socotite ca bază a doctrinei. Puțini clerici sau laici cunosc toate scrierile produse de tradiția lor. Ceea ce-i unește
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
întreaga Biserică. Chipurile bunilo r și biruitorilor mucenici, învrednicite de nimbul martiric, sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. În calendarul Bisericii Ortodoxe, există două ocazii anume în care este subliniată importanța centrală a martiriului. Prima o constituie ceremonialul „Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi în „Gazeta Transilvaniei”, apoi în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de moarte”. Lirismul discret se regăsește și în elogiul cetății, prezent încă în Voievod de stea. De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană, iar în Poem de țară și în Poem cu domnițe se simte o interiorizare a sentimentului patriotic. Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și conceptele folosite În acest domeniu. Peisajul este foarte diferit de ceea ce aveam noi la dispoziție În anii ’70. Cu toate acestea, tânărul Învățăcel sau cititorul pasionat de antropologie nu beneficiază Încă de nicio carte consacrată familiarizării lui cu formele ceremoniale și mitologice și cu limbajul de specialitate folosit În studiul mitului și al ritului. O vreme am crezut că este o simplă problemă de timp până ce va fi tradusă o lucrare de profil din bibliografia străină. Acum, după ce am parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
largă. Chiar dacă aceste sinteze pot fi acuzate de aplicarea, generalizatoare și reductivistă, a unor categorii făurite de antropologi fie după modelul unor manifestări europene, fie prin „europenizarea” unor fenomene locale (vezi discuțiile nesfârșite despre animism, mana, totemism sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Termenul morfologie poate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mana, totemism sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Termenul morfologie poate să pară desuet, În contextul actual al dezbaterilor antropologice, context dominat de moda „antropologiei critice”. În ultimele decenii, antropologia s-a confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de preamărire a zeilor și, implicit, sistemul de obligații ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui de „cult” (provenit din colere, „a cultiva”, „a preamări”), care se referea la ansamblul de rituri legate de un anumit zeu, un anumit moment ceremonial, și celui de „religie” - provenit dintr-o rădăcină indo-europeană (leig, „a lega”). În acest sens, ...În perioada Romei și În latina folosită de limbajul creștin la Începuturile sale, substantivele religio și religiones, precum și adjectivul religiosus și adverbul religiose erau cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rând la Îndeplinirea riguroasă a obligațiilor rituale (J.Z. Smith, 2004, p. 180). Acțiunea religioasă și actul ritual se contopesc, ambele referindu-se la legătura dintre om și divinități și la confirmarea acestei legături prin respectarea ordinii impuse de canonul ceremonial. Limbajul religios asociat practicilor ceremoniale a inclus și termenul liturghie (derivat din termenul grecesc leitourgia, adică ergon, care Însemna „acțiune”, „muncă”, și laitos, ce semnifica „pentru oameni”, „pentru public”) al cărui sens nu era inițial legat de ceremonii strict religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obligațiilor rituale (J.Z. Smith, 2004, p. 180). Acțiunea religioasă și actul ritual se contopesc, ambele referindu-se la legătura dintre om și divinități și la confirmarea acestei legături prin respectarea ordinii impuse de canonul ceremonial. Limbajul religios asociat practicilor ceremoniale a inclus și termenul liturghie (derivat din termenul grecesc leitourgia, adică ergon, care Însemna „acțiune”, „muncă”, și laitos, ce semnifica „pentru oameni”, „pentru public”) al cărui sens nu era inițial legat de ceremonii strict religioase. Pentru unii cercetători acest concept
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]