KorAP: Find »[drukola/base=cheie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...1058 >

26,437 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți nu era nevoie să ajungi până aici. Puteai sta și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar cheia se afla la locul ei. Deschise fără greutate și intră În curte odată cu noul val de ninsoare. Se apropie de ușa magaziei de lemne. Prin Întuneric, degetele sale lungi și fierbinți pipăiau sfioase cuvintele Irlandezului: „je vais me réveiller, dans

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un artefact qui, moyennant diverses voies et façons d'apprentissage, tend à se confondre au modèle dont il est le fantasme. Expérience inquiétante de la différence

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin cap: omul cu anunțul ținea În mâna sa cheia vieții, secretul ei ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare chiar și inima. Se poate deci trăi și fără ea, căci nu e casa sufletului. Doar cu un rinichi, s-au mai văzut cazuri. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o clipă de Îndrăzneala proiectului său pe care, iată, Îl socotea acum de un gust (Îndoielnic) frivol, chiar dacă dublat de grija de a feri Încăperile intime ale casei de priviri indiscrete. Ca să evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu cheia. Furculițe mici de plastic, pahare de unică folosință și farfurii de carton ar fi tot ce s-ar putea sustrage din casă. Și dacă cineva ar vrea totuși să dea lovitura, profitând de o clipă de neatenție din partea gazdei, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îl cheamă Húsvágó Tamás Húnór, un nume care, zice el, nu i se potrivește. Ar trebui ca numele să se dea de probă, până la majorat. În felul ăsta poți să vezi dacă potrivește ori nu potrivește la tine. Ca o cheie la ușă. Dacă nu se potrivește, schimbi. I-ar fi plăcut să Îl cheme Képiró, cel care „scrie” pictura, cum făceau miniaturiștii și iconarii din mânăstiri. Pe vremuri. Pentru că el a văzut și simțit lumea Întotdeauna ca un pictor. Altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

eu nu mai sunt. Ia telefonul și formează comanda rapidă 1. Spune-i femeii care va răspunde că ești Eric Sanderson. Femeia e doctor Randle. Ea va înțelege ce s-a întâmplat și vei putea s-o vizitezi numaidecât. Ia cheile de la jeepul galben și du-te acasă la doctorița Randle. Dacă n-ai descoperit-o încă, e o hartă în plic - nu e foarte departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să-mi văd viața de până atunci. Trebuia să văd o poză cu mine și cu fata care murise în Grecia. Mi-am amintit că, la etaj, văzusem o ușă încuiată, lângă dormitorul în care mă trezisem. Voiam să găsesc cheia potrivită și să văd ce era așa important de era nevoie să fie închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin sertare și scoțând obiectele dinăuntru, unul câte unul. După aproape două ore de explorări, încă nu găsisem nici unul din obiectele de pe lista mea. Nici o agendă cu adrese, nici o cheie, nici măcar o fotografie sau un album foto. Cu cât trecea mai mult timp și cu cât mai multe încăperi exploram - camera din față, dormitorul -, cu atât îmi dădeam bine mult seama că lipseau și alte lucruri: nu dădeam peste nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ăsta. Asta e prima dintr-o serie de scrisori pe care le-am creat ca să te ajut să supraviețuiești noii tale vieți. Vei primi scrisorile la intervale regulate. Uneori zi de zi, timp de mai multe luni. Procesul e automat. Cheia celui de-al doilea dormitor îți va fi trimisă în curând. Pentru binele tău, te rog să nu încerci să intri în cameră înainte de asta. Iată ce urmează. Ai de făcut o alegere foarte importantă. Doctorița Randle ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat gros de carton înăuntru, am știut că ultimul „eu“ al meu a ajuns la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scosesem ciocanul din cutia cu unelte și căutam prin dulapul din bucătărie, plin cu scrisori nedeschise de la Primul Eric Sanderson. Am găsit plicul în care se afla pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu. Ridică un mic zid din cărți în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de trei sau patru cărți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 23 noiembrie) Scrisoarea nr. 60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la intrarea în hotel, pentru că la biroul de recepție nu se mai afla nimeni după ora zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la intrarea în hotel, pentru că la biroul de recepție nu se mai afla nimeni după ora zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
le poate standardiza după un singur eu; pur și simplu, sunt prea multe informații și sistemul e imperfect, așa că e blocat pe la cifra o mie. Ward crede că înțelegerea diferitelor tipuri de pești, mai ales a ludovicianului, ar putea fi cheia unui proces de standardizare perfect, prin care un număr nedefinit de corpuri ar putea fi updatate instantaneu cu noi cunoștințe. Scout căzu pe gânduri. — Nu că ar risca vreodată să se apropie de un rechin aflat în libertate. — Aha! — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy, desigur, Scout știa asta. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni era cheia întregii tărășenii. Nimeni fusese unul dintre cei mai importanți agenți operativi ai lui Mycroft Ward și, pentru șaizeci de secunde, zi de zi, între 12.21 și 12.22, laptopul lui avea permisiunea de-a se conecta direct la gigantica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]