2,837 matches
-
de ea. Numai de n-ar trimite-o bătrânul la vreo mănăstire de maici!” “ Doamne! Numai asta să nu se întâmple!” - m-am rugat eu în disperarea mea. În cele din urmă, am zărit turla bisericii. De undeva dinspre niște chilii am auzit glas aspru. M-am oprit să ascult. Nu înțelegeam ce spune glasul, dar discursul era unilateral. În cele din urmă, am recunoscut vocea bătrânului... După ce vorbele s-au sfârșit, a apărut bătrânul, călcând apăsat și bocănind abitir cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale, bătrânul m-a făcut atent: ― Te rog ca diseară să nu întârzii. ― Nu voi întârzia, părinte. ― Poftă bună, fiule. ―Mulțumesc, sfințite. Aceeași urare și din partea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale, bătrânul m-a făcut atent: ― Te rog ca diseară să nu întârzii. ― Nu voi întârzia, părinte. ― Poftă bună, fiule. ―Mulțumesc, sfințite. Aceeași urare și din partea mea. Acea atenționare: “Te rog ca diseară să nu întârzii” m-a făcut să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din partea mea. Acea atenționare: “Te rog ca diseară să nu întârzii” m-a făcut să cred că nu voi fi doar eu cu bătrânul; poate vor fi prezente și cele două femei: Zâna și Sevastița. Îndată ce bătrânul a intrat în chilie, cu inima zvâcnind, m-am repezit să văd dacă nu găsesc vreo noutate în camera mea. Nu. Nu era nimic deosebit... După ce am mâncat, spre deosebire de celelalte zile când trebuia să mă întâlnesc cu bătrânul, m-am întins în crivat, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-am destul timp să rămân în preajma lui, am pornit fuga spre chilie, unde am stat câtăva vreme, ca să-mi revin din vâltoarea acelui vis. Când am simțit că sunt stăpân pe mine, am ieșit în cerdac. Soarele, sprijinit într-o rază pe culmea dealului din spatele mănăstirii, îmi zâmbea galeș. M-am oprit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu știu sau mai degrabă nu cred, dragul meu drag”. “Întâi, dă-mi voie să-ți urez casă de piatră, prietene. Apoi, nu cred că ți-a trecut măcar prin minte că ai putea sta lângă iubita ta aici, în chilie mănăstirească. Așa ceva nu se va întâmpla de-ai muri de dorul ei!” - m-a “încurajat” gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru urare, dar...” “Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți piele mintenaș”. După o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
1 Rowe urcă scările de piatră Împreună cu omul În uniformă albastră, care-l duse apoi pe un coridor cu o mulțime de uși. Unele dintre ele erau deschise, lăsînd să se vadă niște odăi de același format, mici ca niște chilii și mobilate cu cîte o masă și trei scaune tari și drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița asta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la întâlnire. A adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
l-ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns la telefon, dimineață, demult, acum un veac. L-ar fi acceptat, probabil, s-ar fi împreunat îndelung, în cazanul încins al acestei chilii înguste. Custodele, mutată din răcoarea sălii de lectură pe grătarul fierbinte al patului de campanie, da, l-ar fi primit în ea, zi întreagă, un veac, uite nebunia zilei. N-ar fi auzit urletul arzând aerul, n-ar fi văzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
conducător al poporului Traian Băsescu, în cuvintele sale duioase s-a întors din nou la dragul său popor. De data asta ca să-i dea una zdravănă peste bot. A tunat și a fulgerat, că în timp ce el s-a retras în chilia lui de Cotroceni, ca să dea poporului Legea fundamentală, Constituția, poporul ce-a făcut? Ce a făcut domnule nemernicul acesta de popor român care nici măcar nu-și merită un conducător de talia lui? A cârcotit, a lenevit, s-a îmbolnăvit, ca să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
legate direct de originea lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
3. Catedrala nouă 4. Clopotnița-poartă 5. Muzeul Mănăstirei 6. Atelierul de lumânări și croitorie (Perfectă Îmbinare specifică a două ateliere Într-unul singur.) 7. Arhondaricile - casa pt. oaspeți 8. Magazia de lemne 9. Bucătăria 10. Trapez - sala de mese 11. Chiliile Călugărilor cu etaj (sic!) 12. Atelierul de sculptură 13. Atelierul de pictură (de data aceasta două ateliere separate și nu două Într-unul ca mai sus) 14. Fântâna 15. Sfânta cruce ridicată În memoria Călugărilor răposați În Sfânta Mănăstire X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și Înfricoșătoare, se aud strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați morți și lăsați deocamdată acolo unde au căzut eroic. Dac-am plecat, Ardealule, din tine, Nu-i vina noastră și iarăși vom veni, N-am fost Învinși și nu vom fi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu trece prin această curte, izolată de stradă. Nici nu se aude vreun zgomot. Pe dalele de ciment și pe straturile de flori stăruie o liniște ușor ireală. Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In noaptea aceea a lipit pe ușa chiliei mele o hârtie pe care copiase un verset din "Cartea Regilor": Această casă va fi ca un exemplu. Oricine va trece prin fața ei se va cutremura și va spune: De ce Domnul a făcut aceasta, acestui pământ și acestei case? Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
verzi, negre, sure. Se prefac toate laolaltă într-un copil de-o șchioapă. Să veniți mâine pe seară, fraților. Doi bărbați îl ajută să se ridice din strana de lângă icoana Făcătoarei de Minuni și îl poartă de subțiori înapoi în chilia lui. Părintele Ieronim nu-și mai poate folosi picioarele de douăzeci de ani, când a tras o căzătură urâtă și-a rămas cu șoldul frânt, dar poporul tot la dânsul vine să se dezlege și să se miluiască. În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de alte nume sonore născute în satele comunei Dolhești, cum nu mi-aș fi putut închipui, motive de mândrie pentru orice român, medici și alți specialiști în medicină, educatoare, învățători și profesori, slujitor i ai artei și ai bisericii, ai chiliilor călugărești, ingineri, tehnicieni, maiștri în industrie, construcții și agricultură, juriști, economiști și contabili, mecanizatori și silvicultori, lucrători în transporturi, poștă și telecomunicații... În numele Europei, a unei Europe care multă v reme nu s a putut exprima, Dolheștii, ca și alte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Convinge pentru că adresându se bărbatului, celui cu care n-a avut timp să devină pereche, ea îl are în ea și alături , gr ăindu-i: „Te-am admirat secole-ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care-au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]