3,531 matches
-
atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a actului chirurgical: totul decurgea repede, într-un mod fascinant, ca un ritual medical în care nu se putea greși. A fost un mare profesor, cursurile sale, care erau urmărite cu interes, erau adevărate causerii rafinate. Domeniile preferate ale marelui chirurg au fost chirurgia abdomenului și a tiroidei. Numele său era o autoritate internațională în aceste sectoare ale chirurgiei. Buțureanu era o personalitate deosebită prin erudiția sa, prin inteligență, prin simțul umorului. Mulți ani a fost un idol al studenților care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
chirurgical cu sute de absolvenți răspândiți în România și peste hotare. O activitate atât de prodigioasă nu încape într-o simplă însemnare, oglindă prea mică pentru un câmp atât de vast cum este opera lui Chpail. Menționez doar câteva aspecte: chirurg eminent, Chipail a abordat chirurgia "generală", dar a respectat și stimulat dezvoltarea inerentă a unor specialități chirurgicale care s-au consolidat mai ales în ultimele decenii. Operator excepțional, Chipaiul avea nu doar îndrăzneală, dar și înțelepciunea prudenței, evitând intervențiile pripite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
învățând metoda plastiei esofagiene Gaviliu.) Avea "neliniște creatorie"; ani în șir, în zilele "libere", opera la Sanatoriul de tuberculoză de la Bârnova, trecând, noaptea, singur, prin pădure, de la gară la spital. O astfel de activitate, care implica atât de mult "personalitatea chirurgului", dar și personalitatea "de fond", nu a trecut neobservată și a fost dușmănită. Succesele au stârnit și invidii (la comunicarea rezultatelor obținute în chirurgia cordului, nimeni nu a luat cuvântul). Personalitatea lui nu a fost nici ea totdeauna înțeleasă. Atitudinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de mare sinceritate, specifice lui Chipail, au provocat șocuri care nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat de cei care îl cunoșteau, a avut adversari care i-au pizmuit prezența. Gloria a cunoscut-o mai târziu. Adevărul este că marele chirurg a trăit într-o epocă nepotrivită cu structura sa lăuntrică; într-o epocă de suveranitate a mediocrității, el nu-și putea găsi refugiu decât în sala de operație. Nu știu dacă am dreptul să spun că s-a izolat; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lipsi din aceste tablete doctorul Oscar Franche, nume legat de două ipostaze ale medicinii ieșene contemporane, aceea de creator al urologiei și de rector al facultății. Pentru multe generații, profesorul dr. Oscar Franche rămâne însă mai mult decât un mare chirurg și un foarte respectat rector; el este o emblemă. În decembrie 2004, domnul prof. C. Novac a scris o foarte exactă prezentare a lui O. Franche; nu știu ce s-ar mai putea adăuga; îmi propun doar o încercare de apropiere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
clinicii, conducând peste 200 de teze de doctorat și elaborând lucrări cu tematică diversă, Elena Pușcariu s-a afirmat un savant de autoritate incontestabilă în cele mai multe domenii de cercetare oftalmologică: leziuni oculare traumatice, infecțioase, neuropatologice, tumori etc. A fost un chirurg desăvârșit, unind erudiția de specialitate cu o abilitate operatorie remarcabilă. Autoare de tratate, publicate în cele mai mari centre universitare europene, organizatoare a activității practice și profesor ilustru, Elena Pușcariu a onorat în mod exemplar învățământul universitar românesc. I. MIRONESCU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
puțin adevărat că această rezistență ascundea și un conservatorism "academic" (altfel spus, ignoranță) care condamna orice inițiativă de modernizare a tocitei practici medicale, devenită de un anacronism vinovat; este destul să menționez că pe un raport semnat de doi tineri chirurgi din Târgu Neamț, care semnalau că la Spitalul lor fuseseră vizitați inopinat de "măriile sale Principele Carol și Principele Gustav al Suediei, care tocmai absolvise medicina la Paris și ne-a întrebat de ce nu aplicăm antisepsia după metoda cunoscută a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cei mai mari savanți din istoria universală a medicinii, părăsea ostentativ cursul de patologie pe care îl ținea la Berlin dacă, în auditoriu, observa o studentă. * Prof. Leon Sculy a rămas o celebritate în analele istoriei medicinii românești. A fost chirurg distins, o personalitate deosebit de stimată în țară, nu numai la Iași și un nume cunoscut pe plan internațional, în special în școala de medicină franceză. S-au păstrat numeroase documente care atestă perseverența, energia și orientarea modernă a acestui ilustru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
distins, o personalitate deosebit de stimată în țară, nu numai la Iași și un nume cunoscut pe plan internațional, în special în școala de medicină franceză. S-au păstrat numeroase documente care atestă perseverența, energia și orientarea modernă a acestui ilustru chirurg; la facultate a început prin a preda anatomia, organizând baza elementară necesară dezvoltării acestei discipline fundamentale. Trebuie să ne imaginăm cât de grea a fost activitatea sa pentru a ne putea reprezenta, retrospectiv, anvergura operei sale administrative, desfășurată concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
necesară dezvoltării acestei discipline fundamentale. Trebuie să ne imaginăm cât de grea a fost activitatea sa pentru a ne putea reprezenta, retrospectiv, anvergura operei sale administrative, desfășurată concomitent cu o activitate permanentă didactică în domeniul anatomiei și desigur de medic chirurg, șef de clinică. Admirăm și astăzi cursul său de anatomie (1839) litografiat, probabil de studenții săi și desenele de anatomie de mare acuratețe și cu explicații clare, indispensabile însușirii anatomiei. Pe lângă această susținută activitate didactică și clinică, decanatul lui Sculy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rămas de pomină o expresie a profesorului Sculy, decanul căruia i se impuneau, prin intervenții, cadre care urmau a fi promovate ca profesori; e mult despre cineva care urma să fie trimis, în acest scop, să învețe patologia cu un chirurg celebru, de talie mondială, Billroth: "e mult mai ușor pentru dl. prof. Billroth să învețe limba română decât pentru candidatul X să înțeleagă ceva din ceea ce face Billroth". Cu timpul, Sculy a devenit o personalitate atât de mare în Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru calculoză etc.). În 1875, execută, cu succes, o ovariotomie, operație care, pentru cele mai înalte școli de chirurgie ale timpului, constituia, încă, o excepție. A creat o veritabilă școală de chirurgie pe lângă serviciul de la Spitalul Sf. Spiridon, unde era chirurg primar (1863). Devenit profesor al Facultății de Medicină (1880), contribuie la profilarea și la dezvoltarea acestei școli care se va afirma cu atâta prestigiu. La timpul său, Ludovic Russ-senior a fost considerat drept "cel mai mare chirurg al țării" (profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Spiridon, unde era chirurg primar (1863). Devenit profesor al Facultății de Medicină (1880), contribuie la profilarea și la dezvoltarea acestei școli care se va afirma cu atâta prestigiu. La timpul său, Ludovic Russ-senior a fost considerat drept "cel mai mare chirurg al țării" (profesor P. Anghel). La cel dintâi Congres al Medicilor Români, ținut la București, în 1884, alături de N. Krețulescu, a fost ales președinte de onoare. Practician pasionat, L. Russ a fost, totodată, cercetător și organizator. Colecția sa de calculi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aceasta reprezenta, încă, o excepție. Personalitatea profesorului Russ-senior a conferit un prestigiu de netăgăduit Școlii de medicină de la Iași încă de la începuturile sale. Unul din colaboratorii săi (colonelul dr. Gavrilescu) oferă următoarele date cu privire la numărul operațiilor importante efectuate de marele chirurg: 99 de operații de hernie, 249 de amputații, 381 de dezarticulații, 194 de extirpări de tumori, 193 de cataracte, 30 de operații pentru refacerea buzelor etc. Sunt cifre care, pentru vremea aceea, trebuie apreciate ca ilustrând o activitate de excepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o transforme, printr-o originală alchimie psihologică, într-o legendă. ION TĂNĂSESCU (1875-1954) Facultatea de Medicină din Iași este ilustrată de o importantă Școală de chirurgie. Unul dintre cei mai prestigioși reprezentanți ai acesteia a fost doctorul Ion Tănăsescu, eminent chirurg practician și remarcabil profesor. Cu Ion Tănăsescu, Școala ieșeană de chirurgie și-a consolidat și și-a sporit prestigiul, bucurându-se de mare prețuire pe plan internațional. Se poate admite că, în epoca activității profesorului, valoarea școlii din Iași a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
este scutit de taxele universitare. La plecarea în țară, profesorul i-a dat o recomandare puțin obișnuită: În cursul carierei mele, notează profesorul francez, am întâlnit puțini elevi așa de bine dotați ca domnul Tănăsescu". A mai lucrat cu reputații chirurgi Terrier, Le Dentu și Tuffier. Întors în țară, în 1907, după trecerea examenului de abilitare ca docent în anatomie, este numit asistent al profesorului Sculy. În 1908, trece concursul pentru Catedra de anatomie, unde devine agregat; titular în 1913, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Profesorul Ion Tănăsescu a fost ales, de două ori, decan al Facultății de Medicină, iar în 1908 a fost rector al Universității din Iași. A îmbinat o abilitate manuală excepționala cu o rară erudiție. Posedând calități didactice remarcabile, diagnostician desăvârșit, chirurg de o tehnicitate unică, I. Tănăsescu avea o capacitate de muncă deosebită și un rar spirit organizatoric. A creat o școală de înalta ținută, care-i poartă numele. Ca profesor de chirurgie, era de o exigență deosebită, bazată pe exemplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spațiu frumos, dar înșelător. Niculescu nu are nevoie de nici o înfrumusețare postumă. * Profesorul Nicolae Niculescu s-a născut în 1924. Porecla, sau nume alintat, "Nae", cine știe de cine i s-a dat. "Nae" a devenit însă emblema acestui mare chirurg, parafa sa personală. Toată cariera și-a desfășurat-o în catedra de chirurgie, în ceea ce se numea, pe atunci, "Clinica chirurgicală". Era tot atât de iscusit în chirurgia generală cum a devenit, prin 1960, ilustru în chirurgia pediatrică. Urmașul său la catedră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
destul de târziu, după cum erau legile timpului. Autor de lucrări toate elaborate de el însuși și de cărți, prestigiul lui Nae era excepțional. Povestește acad. V.D. Cotea că prin 1970, în tren spre București, l-a auzit pe celebrul și exigentul chirurg profesorul dr. Burghelea din București (pe atunci ministrul sănătății) lăudând, fără reticență, excelența profesională a lui Nae Niculescu, pe care îl situa foarte sus în ierarhia profesională. Îmi amintesc de multe episoade de acest gen, proclamând valoarea de medic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să mai bată în 1985. La înmormântarea lui Nae au bătut, simultan, clopotele bisericilor, mănăstirilor și schiturilor din întreaga Moldovă. Nu știu ce alte argumente mai sunt necesare pentru a se da, în sfârșit, numele lui Niculescu spitalului cu care acest mare chirurg și-a înfrățit destinul. În jurul capelei, numită, frumos, Sfânta Maria, Spitalul, care s-ar putea numi "Doctorii Niculescu și Nicolau" (sunt exemple de acest fel) ar constitui un așezământ onorabil, reparând, cu întârziere, o nedreptate de care se face vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în 1953 devenind profesor de otorinolaringologie. Cu perseverența și priceperea care îl caracterizau, doctorul Costinescu avea să se impună ca un prestigios șef de clinică, construind o adevărată școală de specialitate în Iași și în câteva orașe din Moldova. Excelent chirurg, om de mare corectitudine, foarte respectat de colaboratori, stimat și iubit de studenți, Nicolae Costinescu s-a impus, încă din primii ani de după război, ca un adevărat pionier al otorinolaringologiei românești. Unii dintre elevii săi, doctorii Teodorescu, Dinu, Costinescu, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o ilustrare permanentă în școala de anatomie patologică din Iași, care a imprimat acest concept unor alte catedre medicale importante din Iași, în special catedrei de anatomie. Mari savanți, ca Francisc Rainer, Gr.T. Popa, Ioan Iancu și o pleiadă de chirurgi și medici legiști ieșeni au reflectat în opera lor științifică filozofia anatomo-clinică, concepție care a avut o viață lungă la Iași. Lorica Gavriliță, care și-a identificat existența cu această știință, anatomia patologică, oferă un permanent exemplu de dăruire profesională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
românești și universale, București, 1862, pp. 237-241. * Este interesant că, în același raport către Epitropia Sf. Spiridon, dr. Aronovici semnalează că prințul Suediei, medic de profesie, s-a interesat de ce Spitalul din Târgu Neamț nu utilizează antisepsia propusă de celebrul chirurg Lister și generalizată în occident. Răspunsul Epitropului-șef al Spiridoniei este memorabil: "Metoda în cauză și concepția de microscopici agenți răufăcători este neștiințifică". * Însemnări dintr-un caiet nepublicat, scris de mână, în perioada 1960-1970, de dl. profesor Gh. Năstase. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
reciproc. O parte a problemei constă în presupunerea că, potrivit mai multor definiții, corupția politică deviază de la o normă și este o problemă individuală, o metaforă a unei excrescențe canceroase care poate fi învinsă prin incizia efectuată cu bisturiul unui chirurg. Atât în țările cu nivel ridicat, cât și în cele cu un nivel scăzut de corupție, presupunerea este, din diverse motive, înșelătoare. În țările cu grad ridicat de corupție, aceasta din urmă este o parte din combustibilul care pune pe
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]