2,841 matches
-
ați purica amănunțit CVurile, veți vedea că absolut toți provin din rândurile mărunților jurist-consulți de la fabricile și uzinele lui nea Nicu, și sunt numiți în scaune lor bine plătite, doar pe criterii politice. Domnilor, acesta e modul în care președintele, cică ar vrea să rezolve problemele din Justiție. Adică, dacă furi de la stat, trebuie să fii cu atât mai aspru pedepsit, cu cât ești mai calic și cu cât ai furat mai puțin, iar dacă te fură statul pe tine, cetățean
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tărăboi cu Opoziția, tărăboi chiar și cu ai tăi, dar asta contează cel mai mult, pe asta s-a mizat, pe ascunderea într-un nor de fum a adevăratelor intenții. Ca, chestia să fie mai lată, mai trimiți un mesaj, cică de dialog, Opoziției. Adică, mă rog, cu cine să discute președintele jucător? Cine este, după el, Opoziția, a spus-o de mai multe ori, Opoziția e Ponta, incapabilul, copilotul, pupilul bunicuței comuniste, Iliescu. Crin, după părerea lui, este colaboratorul fostei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de mai multe ori, Opoziția e Ponta, incapabilul, copilotul, pupilul bunicuței comuniste, Iliescu. Crin, după părerea lui, este colaboratorul fostei Securități, leneșul, putoarea incurabilă din Parlament. Și-apoi ce să discute? Spuneți și dumneavoastră. Să discute despre hotărârea pe care cică deja a luat-o despre modificarea Constituției? Sau despre prognozata organizare teritorială a țării? Doar un jucător de alba-neagra, poate să mimeze, că vrea să stea de vorbă cu niște oameni pe care îi desconsideră total, despre niște hotărâri, pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Termenul este definit ca "reformă". Și lichelele vorbesc tot într-o veselie, despre reforma statutului, reforma bugetară, reforma învățământului, reforma poliției, reforma în administrație sau, mai nou, despre reforma administrativ- teritorială a României. După cum se vede și fără ochelari, noi, cică suntem tare preocupați de acest subiect. Dacă un străin de aiurea, de la calculatorul său din Străinezia, „scanează" presa românească, în căutarea celor mai frecvente cuvinte, ajunge rapid și invariabil la concluzia că suntem cel mai reformist popor de pe fața Pământului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că în materie de reformă noi suntem marii și singurii inventatori al conceptului de „aflare în treabă". Și să nu credeți că asta este de azi, de ieri. Ne-o spune la modul cel mai serios conu' Iancu Caragiale, el cică aflând-o „dintr-un izvor vrednic de toată încrederea". Ehei, demult, demult, cuprinși de entuziasmul mesianic al modernizării societății românești, Al. I. Cuza și primul său ministru, M. Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera riscuri extreme pentru domnitor, motiv pentru care șeful a recurs la gârbaci ca instrument corector și mai ales pentru ținere de minte. Cel mai revoltat de această chestie, cică a fost primul ministru, care propune imediat domnitorului să introducă o lege, prin care să fie interzisă bătaia în armată. Vodă, care fusese colonel, deci mai bun cunoscător al situației, încearcă să-l tempereze cu vorba pe impetuosul Kogălniceanu, explicându
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bătându-i de zor obrazul: „Rușinică, băi nea prezidentu'! Păi e posibil să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da' pân' la... monarhie! Ne-ai jignit profund, ne-ai lovit direct la lezmajestate! Știți cine sunt aceștia? Sunt oameni cică „citiți" pe care, dacă-i pui să scrie exact numele de familie al ex-monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă strict personalizată pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr- odată s-au umplut toți de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
români „homosexuali", aceeași „elită" băsistă cu pretenții intelectuale, probabil că s-a simțit confortabil cu asta, căci n-a scos nici un scâncet! Și de când e lumea, se știe, cine tace, consimte... Când Băsescu făcea pe un ziarist „găozar", alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans-modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când același Băsescu, cu gura plină spunea că școala românească scoate doar tâmpiți, un mare „elitist", din grădina sa, îl
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune a fost că peste Prut s-au instalat poduri de flori; multe din ele de plastic, cică. L IV Mama Sabinei are capul mare și ochii alungiți. Mă întreb până unde au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
combinat chimic. Li se distribuie bilețele cu poezioare despre părinții iresponsabili. Când ajung la Inspectorat, deja coada ocupă trei coridoare. Multe figuri cunoscute. Mă încurajează: tot mai bine era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se pripească: o fi prostie multă, dar e un mediu în care se învârt o grămadă de bani, iar ea chiar e telegenică, nu ca prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană. Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam Cucu se speriase și ținea morțiș să vină în București. Cică s-o aștept la personalul de ora 19. Norocul nostru! Sabina a rămas să facă ordine, iar eu am luat-o agale spre Gara de Nord. La intrare au făcut cerc în jurul meu vreo cinci țigănci bleojdite: - Hai, frumosule, mușchiulosule, cocostârcule, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făceam pârjoale în curtea din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta că mă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
debara. Deci e bine că suntem români. C XVI Chiar, Sabina nu a fost geloasă pe Maiko atunci când Leo o ducea pe umăr? Eu în locul ei aș fi fost, își spune Cosmin ducându-l pe Tubu în baie. Desi pisicile cică nu se spală, el nu concepe așa ceva. Închide ușa bine, se dezbracă în chiloți, îl șamponează, răsucește robinetul de la duș. Motanul miorlăie îngrozit - parcă e o alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea! Fără să aștepte invitație, s-a așezat pe pat, cu fundul pe blugii mei. M-a rugat să-i dau o pălincă. Cică îl durea cumplit o măsea - de parcă ar mai fi avut el în gură oase d-astea! M-am dus până în bucătărie să caut niște pălincă și să spăl un pahar. N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l pe părintele. Spuneți-le jăndarilor să vi-l dea îndărăt, că-i nevinovat și-i om bun: v-a făcut școală și poștă. Ce mai stați! Da’ mocofanii nu-ș ce naiba făcură, că s-au întors cu coada-ntre picioare. Cică le-a fost rușine... - Și cum de n-a murit Bunicul la canal? se interesă un nepot. - Păi era șchiop, se mișca greu. Prin ’34, la un an după ce ne-am luat, l-a lovit poliomelita. L-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia să fac rost cumva de o familie. Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a uitat să-mi zică ieri (doar azi mi-a spus) că m-ai căutat (nu știe exact cine, era Zare dar nu mai știe exact cum arăta și cum etc. și să-l las În pace cu Întrebările OK? (cică, el!). Ai fost la Cluj, Zare? Și dacă Într-adevăr ai fost nu știu exact dacă ai venit cu intenția și hotărârea fermă să mă și Întâlnești! Pentru că dacă veneai așa cum zic eu o sculai pe Betty care dormea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mutat În pod o săptămână și, foarte pretențioasă devenind, am tratat un subiect destul de greu, poate ca să mă ierte domnul Piaget că am ajuns să-l urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a citit lucrarea și i-a plăcut. Cică. Și atunci, cu lucrarea apoape gata mă prezint și eu la profesorul meu, stimatul și mult prea respectatul domn și profesor Popa - bărbat bine, tânăr, orgolios și afemeiat - soțul prietenei mele Kity - știi povestea cu eu-baby-sitter timp de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ne-au dat să mâncăm. Eram numai noi doi și bucatele puse pe masă. Încercam să-i recunosc lui Mușu gesturile, inflexiunile vocii. Povestea de cum se face pe la ei când moare cineva tânăr. Apoi legende ciudate din satul lui. Cică doi prieteni de-o vârstă. Și unu trebuia să moară. Mă pretine! Ce? Io oi muri! Când? Api, până mâne mor. Da’ știi ce? Noa? Mă, dacă poț, api să vii pă la mine să stăm de vorbă. Și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
uitat eu la el a ridicat și el capul și s-a uitat la mine. Eu zic: Bă! Și el atunci lasă capul la loc. Da’ știi cum a fost? Parcă ne-am dat bună dimineața unul la altul! Ăia cică: «Bă, al dracu’ ești. Grințule, vorbești cu șerpii cum ai vorbi cu răcanii!» M-am ridicat așa ușurel și am ieșit d’acolo de lângă el.“ E evident că bătrânul are un mod de a povesti care Într-adevăr reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
starea de război Înseamnă - chiar dacă oamenii supraviețuiesc - Înlocuirea principiului rațional al celui mai important și mai strălucitor edificiu ridicat de oameni, cu un principiu absurd. Acest edificiu este societatea umană și dacă el este amenințat, oamenii degeaba mai supraviețuiesc. * (ULCIOR) ... cică n-ar merge de multe ori la apă. Chestiune de rezistența materialelor! * Radu A. Grințu primește săptămânal scrisori de la fostul coleg de armată. În ultima vreme acesta se arată mai furios, mai intransigent. Cum Își permite tovarășul frate-miu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la unul personal cel mult 100 €. Astea sunt partidele, ce să-i faci. A încercat să obțină ajutor de la Casa de sănătate - degeaba a bătut la toate ușile. Nici măcar cardul de sănătate pentru mamă nu l-a obținut (cardul european): cică n-aveau formulare. Oare pentru asta plătesc bieții oameni asigurările?!? Sunt angajați acolo, care nu știu nici măcar cum se completează un formular pentru străinătate Ce părere aveți de asemenea oameni care te trimit de pe un drum pe altul în timp ce ei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]