38,100 matches
-
cer, barca de salvare, rugăciunea zdrobita și în același timp, paradoxal, renăscuta că o pasare Phoenix. Marius Oprea în „Adevărată călătorie a lui Zahei - V. Voiculescu și taină Rugului Aprins” (2008), cu un cuvant înainte de Andrei Pleșu, readuce în mintea cititorului, uitată mișcare a Rugului Aprins, unica în istoria românilor. Autorul cu îndelunga răbdare stăruie în căutarea prin țară mărturisitorilor martiri și identifică tensiunea spirituală. Fără a face o recenzie asupra românului realist, căutăm să determinăm cititorul la o lectură participativa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Pleșu, readuce în mintea cititorului, uitată mișcare a Rugului Aprins, unica în istoria românilor. Autorul cu îndelunga răbdare stăruie în căutarea prin țară mărturisitorilor martiri și identifică tensiunea spirituală. Fără a face o recenzie asupra românului realist, căutăm să determinăm cititorul la o lectură participativa, al cărui rezultat va fi identificarea documentației despre câteva din mărturiile inedite și portrete remarcabile ale unor personalități isihaste. Nu lipsesc informațiile despre toți membrii Rugului Aprins. Revoltător va fi punctul în care descoperim că un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
potignea când la rându-mi îl întrebăm despre-ale vieții. Liric și meschin liric fiind i-am furat poetului George DRACU din caietul lui intim, de inginer, cateva poeme pe care pe care, fără știrea lui, le am încredințat tiparului și cititorilor. Și asta așa... că să știe că eu știam de mult că el este poet, iar acum îi dau prilejul să afle și el. Succes poete, este departe până la capăt... și-odată, dintre primăveri, ultim lăstar i-a răsărit și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei clipă, și încearcă să îndepărteze roiul de neaveniți, chiar de cititori inadecvați ai acesteia. Dar dezavuarea metaforizării presupune eforturi continue, fiindcă metaforizarea este solicitată chiar de procesele limbii, unde se ascunde și fascinează, însoțind cuvântul că o umbră, mai ales, în încercările inadecvate de recuperare a individualului. Și mai cu spor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
maxim 9. Cinste, voința, determinare, ajutorare a imigranților și alte acte de caritate 10 de puncte maxim Explicații: Un candidat poate să obțină maxim 120 de puncte. Criteriile și punctajul propuse mai sus nu sunt definitive. Așteptăm propunerile și sugestiile cititorilor. Aceste propuneri și sugestii vor fi publicate la Poștă redacției, împreună cu comentariile noastre. În juriu nu va putea fi acceptat un eventual candidat la categoria «Primii cinci» în viață. Acest juriu pentru analiză și acordarea punctajelor va fi stabilit de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
publicate la Poștă redacției, împreună cu comentariile noastre. În juriu nu va putea fi acceptat un eventual candidat la categoria «Primii cinci» în viață. Acest juriu pentru analiză și acordarea punctajelor va fi stabilit de redacție, în funcție și de propunerile cititorilor, însă nu va fi făcut public decât în momentul anunțării clasificării finale. Urmărim să existe maximă obiectivitate și corectitudine posibilă. Pentru categoria «Primii cinci» care nu mai există printre noi, rudele sau orice organizație canadiană poate propune candidații. Această propunere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nenorocire, angoasele nu trebuie date mai departe. Generozitatea cu care un scriitor oferă frumusețea lumii și căutarea acelei "limbi comune" care să stîrnească emoții în oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninătate, de a satisface nevoile cititorului, recuperând povestirea din zonele marginale, oferind-o apoi mai departe, modest, fără orgoliu auctorial... Sorin Stoica spunea că astăzi, revoltații, snobii, dezabuzații, "nonconformiștii", abia ei sînt trend: "Unii protestează, se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie." Sorin
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
citi și scrie niciodată despre o nouă carte de-a sa. În literatura lui senină, generoasă, neatinsă de orgoliu credeam cel mai mult. Să trebuiască să vorbesc despre el la timpul trecut este, vorba lui Fuentes, o mare porcărie... Ca cititor și cronicar literar, moartea lui Sorin Stoica mă lasă singur și sărăcit.
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
și foarte bine informat, despre care am concluzionat atunci că trebuie să fie un erudit în vârstă, pe care va trebui să-l urmăresc atent și de la care voi avea multe de învățat. Așa am și făcut, am devenit un cititor statornic al "Secolului 20", am devenit student la IATC și... l-am cunoscut pe George Banu. Nu mică mi-a fost mirarea când am înțeles că este student la același institut, doar cu câțiva ani mai mare și... i-am
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
de-a face cu un om care scrie în cunoștință de cauză despre lucruri despre care foarte puțini au o cît de mică înțelegere. Paradigme universale II. Pornind de la un zîmbet este o carte la capătul căreia te trezești îngenuncheat. Cititorul cu pregătire umanistă nu-l va putea urmări pe autor decît în trei sferturi din paginile cărții, restul rîndurilor fiind fortărețele inexpugnabile ale unei filozofii a științei pe care nu știu cîți intelectuali umaniști au pregătirea să o înțeleagă. Considerațiile
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
Considerațiile matematice ale lui Solomon Marcus, cu prezentarea unor ecuații sau formule algebrice, cu indicarea unor scheme și cu punerea în lumină a unor noi tipuri de mulțimi (mulțimi "urîte", mulțimi "neglijabile", mulțimi "de măsură Lebesque nulă") vor avea asupra cititorului umanist efectul unui șir de upercuturi. Va rămîne neconsolat în neputința de a se ridica de la podea în fața unor cunoștințe pe care, neputîndu-le înțelege, le va percepe ca pe tot atîtea dușuri reci. Paradoxul uimitor al acestei cărți este că
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
prin care literații, tocmai pe baza asociațiilor de idei, se pot apropia de terenul spinos al tărîmului de dincolo. Și mai este un amănunut psihologic aparte: e vorba de efectul tonic pe care perspectiva teoretică a cărții o are asupra cititorului. Cînd realizezi că, în comparație cu problemele noastre, miza acută a lumii stă în cu totul altceva, și anume în subtilitățile aproape insesizabile ale unor chestiuni matematice, atunci îți dai seama cum, în contrast cu ele, frămîntările noastre încetează să mai fie probleme. Există
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
nivel de expresivitate ieșit din comun. Atât de bine scrie autorul, încât ideile susținute de el devin mai pregnante și mai autentice decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e mai degrabă un discipol al lui Eugen Ionescu, decât al lui Constantin
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
Constantin Țoiu Ante-scriptum Autorul anunță cititorii și Uniunea Scriitorilor că vineri 19 mai a.c., orele 12, a avut loc la Urziceni ceremonia denumirii bibliotecii municipale, Constantin }oiu, din orașul natal al scriitorului. Cu această ocazie a fost lansat romanul Istorisirile signorei Sisi, recent apărut la Editura
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
cei vestici? Cum să explici într-un simpozion delimitarea relativ tinerei culturi ucrainene (mă refer la acea latură a sa sincronizată cu modelele vestice) de cea rusă? În ceea ce privește ultima întrebare, prezentări generale, stufoase și uneori greu inteligibile (fie din cauza accentului cititorului, fie a abundenței de nume necunoscute pentru auditorul care nu a avut alt material complementar pe care să-l consulte) au parcurs date despre școlile componistice de la Kiev, Odessa, Harkiv. Altele două, mai clare și mai elocvente (autoarele, mamă și
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" - spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
limbajul - moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine - fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile - prea puține, dar reale - confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cauzalitate cronologică. Cauzalitatea cronologică implică atitudinea convențională față de timp, de șirul evenimentelor. Autorul pornește de la premiza că și el și cititorul știu că întâi vine "trecutul", care are drept "cauză" imediată "prezentul", care prezent secretă inevitabil un viitor pe care vrem cu toții să-l știm. Întrebarea copilului când ascultă un basm - "și?, și?" - exprimă tocmai acest adevăr cunoscut tuturor și care
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism, fiindcă termenul e din ce în ce mai vag, controversat și rău definit
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar. El respectă limbajul și prin aceasta recâștigă pe cititor. Face din nou lectura posibilă, după ce Joyce își jurase în barbă că va ține în alertă mai multe generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Desperado care se
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Desperado care se scrie sub ochii noștri dovedește că Modernismul a fost un moment de rătăcire. Scurt, dar esențial. A dărâmat un mit, mitul/tradiția basmului în literatură. Timp de câteva decenii, cititorul n-a mai putut întreba în mintea lui de copil "și, mai departe?". A învățat să accepte că nimic nu se termină în fond și că povestea nu contează. Ceea ce contează e "cum" o povestești. Ceea ce nu era tocmai adevărat
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă grijă decât să repetați, "și, și?": veți observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul trans-romanului e uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de toleranța lecturii). Tot acolo cronologia e un fotoliu comod: ea nu împiedică, nu tulbură povestea, nu ne intrigă. Multe romane, de toate felurile, au această nouă intenție de a liniști cititorul. Surpriza, așadar, se mai ascunde, se mai însoțește și de altceva, la fel de important. Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el - și nu numai cu el - narațiunea s-a mutat definitiv
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
parte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea din convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil, atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare - de la marketing la teoria criticii literare - iau locul convenției în sine (la care neîndoielnic noi, cititorii, vrem să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, Internetul de azi e în fond
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
ciocolată. Arghezi, pe cea cu piper. Tablete din țara de Kuty, 69 la număr, strînse în volum la Naționala Ciornei, închipuie "o simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișideunde, fără final și putînd sfîrși acolo unde vrea cititorul să-i puie o zăloagă, să o abandoneze sau să o arunce." Totuși, povestea începe de undeva, de la sfada a doi romancieri despre cum se scrie un roman (formula, în vremea lui Arghezi, nu era foarte nouă - consultați, bunăoară, Catastihul
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]