3,264 matches
-
părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca un fel de litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o mai oprească. Așa l-am cunoscut pe doctorul Voiculescu. Nichita Stănescu Motive asupra cărora prefer să nu insist m-au împiedicat să iau act de apariția lui Nichita Stănescu la vremea când s-a produs. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puternic, cu o voce din cap și piept, și efectul a fost maximal. Am fost aplaudată neobișnuit și felicitată de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu cizme cu „diamante” plus burta ca un măr cosmic! Gala s-a încheiat la miezul nopții, cu un succes nebun! Li Li a recitat superb, fascinând publicul nu numai cu frumusețea lui de tânăr „împărat” chinez! Ce rămâne din toată seara
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam alandala, cum îmi vin în minte. Mi-a spus Aurel să scriu. Pentru ce? Așa trebuie. Din slăbiciunile noastre ceilalți, dacă o și doresc, pot deveni mai puternici. Amintirile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sunt documente de familie. și nu numai. Bine, scriu, dar las în seama ta să le așezi cât mai bine în vitrina lumii. Sper să însemne ceva. De toate am fost: cherestegiu, telefonist, învățător, legător de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor;numai arhivar la propria arhivă, nu. și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnișoară? La cine? Părintele, unchiul dumitale e departe, mama la fel, frații? Aici, aproape, deasupra noastră, e sigur Dumnezeu și el ne va arăta, când o fi cazul să urcăm ca Noe în Arcă. Plus că am pentru dumneata niște cizme de-ai să intri cu totul în ele. Arca era o barcă mare, de mai multe cravace, în care am fi încăput cu toți. Dar n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele din piele, cu tocuri înalte au tras umezeală și s-au umplut de noroi. Ploaia s-a transformat puțin câte puțin în chiciură, iar știuleții erau uzi și înghețați. Această ieșire a noastră era probabil prilej de satisfacție pentru țăranii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mâncarea gătită în două genți și m-am acoperit cu o blană mare de oaie în spate și cu pături pe picioare. Eram îmbrăcată cu o salopetă pufoaică, din acelea care foloseau alpiniștii, o haină tot pufoaică, cu glugă și cizme îmblănite. Astfel echipată, am plecat la drum. Nu simțeam frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am ajuns la ieșirea din comună. Mai erau cinci km până la șoseaua națională. Viscolea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pășunile. În noaptea când apele au venit mari și gospodăriile au fost inundate, eram în comună. A durat mai puțin de jumătate de oră până ce s-a adunat comandamentul pentru situații de urgență și, echipați cu pelerine de ploaie și cizme de cauciuc, am plecat să ajutăm oamenii care aveau apă în gospodărie. Apele s-au retras destul de repede, fără prea mari pagube în realitate, dar cu mari pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din plastic. Făceam întotdeauna economie la apă. UN TRAI INVIDIAT Puțin câte puțin, din orășeanca elegantă, îngrijită și delicată, așa cum eram până să încep această muncă, am devenit asemenea țăranilor în mijlocul cărora lucram. Eram neglijentă, purtam haine largi, comode și cizme de cauciuc, mă spălam superficial într un lighean. Când ajungeam în oraș și vedeam cunoștințe sau foști colegi de serviciu, nu știam cum să mă ascund. Îmi era rușine de felul cum arătam. Atitudinea mea era înțeleasă greșit de către aceștia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
funcții importante. Casa parohială așezată lângă biserică era mare, iar în curte se putea întoarce tractorul cu remorcă. Curtea era neîngrijită și plină de păsări nenumărate, lăsate libere. Când ploua, în curte era noroi și nu puteai umbla decât cu cizme de cauciuc sau cu gumari. În casă, peste covoarele persane, erau puse mereu foi de plastic pentru ca nenumărații musafirii veniți în vizită să nu fie nevoiți să se descalțe. Ocupată cu treburile școlii, ale parohiei, dar și cu aflarea tuturor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foarte mult. Nici nu apucasem să-i spun că vreau geanta înapoi! Îl voi căuta și i-o voi cere. Am revăzut-o pe profesoara de la catedra de comerț exterior, cochetă, cu scurta de vulpe polară, cu pălărie și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aveam grijă să nu plec pe teren fără a-i da să mănânce ovăz și să bea apă proaspătă. Când era zăpadă mare și trebuia să merg pe teren, înhămam calul la sanie. În zilele reci și umede, echipată cu cizme de cauciuc în picioare și cu pelerina galbenă de ploaie adusă din Germania de fiica lui tanti Maria din satul Boiereasca, îmi acopeream picioarele cu pătura peste care puneam o folie de plastic ca să nu-mi pătrundă ploaia la haine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
deruta mea completă. Pe ușa larg deschisă au intrat și alți săteni. Aceștia erau cunoscuți ca fiind bețivii comunei. Starea lor era de avansată ebrietate. Și-au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându-și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. Te-am prins, primărițo! Ai încurcat-o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Te-au trimis să studiezi la „Sorbona”, academia aia a voastră de politică, unde vă învață să le știți pe toate! În clipa următoare, șchiopul, fixându-și cârja în dreptul inimii mele, m-a împins spre sobă și, strivind țigara cu cizma de cauciuc plină de noroi uscat amestecat cu baligă de la animale, a strigat furios: Cred c-am să-ți scot inima din tine! Am s-o tai și am s-o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
săturate, i-au lăudat pe bucătari și au rămas uimiți de prețul mesei. Abia terminaseră, când au apărut elicopterele erau două! Din unul a coborât Ceaușescu, din celălalt "suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
profesia de diplomat. Față de "Cooperativă", că nu aveam încotro, așa erau vremurile, așa erau legile și așa erau practicile, deși doream să le spun: "lăsați-mă, tovarăși, în pace și duceți-vă...", eram rece și nu acceptam să își bage cizmele în treburile mele! Asta a fost întotdeauna atitudinea mea față de "ochii albaștri", atât de cei de dinainte de '89, cât și de cei de după '89 și "cooperatorii avizați" și cu "spirit de observație", după ce m-au "cunoscut", n-au încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu "albaștri", așa că nu mi-a venit a crede când directorul meu, Dumitru Trancă, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la instituțiile centrale angrenate în colaborarea bilaterală economică, științifică și culturală, pe linia Uniunilor de creație etc. M-am înscris în MAE și la un curs intensiv de limba italiană, pentru că "verii" noștri din "cizmă", de când cu strămutarea Mona Lisei la Luvru și cu Napoleon plimbându-se prin Roma, nu prea agreau franceza și de la Führer încoace nici nu voiau să audă o vorbă în germană. Când i-am spus soției că plecăm la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și magazine moderne, elegante, constituia un punct de atracție, deși salariul nostru minuscul nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că m-a urmat în țara "vulcanilor și cutremurelor".) Santiago este una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru Anul Nou. Cetățeanul va mai suna, poate chiar de revelion. NR. rezultă că pe cetățean îl cheamă... (NB: Cetățeanul din Santiago este cel cu trei surori în România). Zeci și zeci de înregistrări, discuții anoste, comune, calificate "strict secret". Cizme, cefe groase și transpirate, capete pătrate, o adunătură de personaje grotești aflate necondiționat în slujba "primului cizmar al țării", înregistrând zi de zi și ceas de ceas viața intimă a mii de romani, pândind "bomba", infracțiunea, înjurătura, acuza la adresa "odiosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
voi putea angaja, aveam o imputație de 126.000 de lei, un "vot de blam"... Decembrie 1988, "Luna cadourilor" avea să-mi atârne în Pom "cadourile" de mai sus, după ce, cu puține zile înainte, Moș Nicolae îmi "transferase" deja din "cizmele" de la "Cooperativă" în ghetele mele cu tălpile rupte un ultim și neprețuit "dar". Îl menționez ca "picătura care a umplut paharul" și respectiv dosarul de la CNSAS conform dictonului Finis coronat opus: Ministerul de Interne Strict secret DSS/ Direcția a III
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un căpitan, cu mare funcție pentru acei ani (de la începutul ceaușismului), era un ins porcin, foarte elegant, cu cizmele lustruite-oglindă, ras zilnic și duhnind tot timpul a țuică și colonie, un căpitan. Era o matahală oscilând între o lene organică și crize de energie violentă. Mă aflam acolo pentru că încurcasem un concurs la care trebuia să mă prezint, postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau parte din structura sa, de aceea mirosea atât de urât. Haina preoțească, foarte veche și jerpelită, era unica lui haină; purta ghete mari ca niște cizme direct pe piciorul gol, fără ciorapi, pentru economie. Misiunea mea, când ne duceam la dânsul noi fiind rude de mâna a zecea, dar singurele lui rude era să-i dau un buchet de flori. După ce reușeam să traversăm obstacolele, sunând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]