6,563 matches
-
interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă, chiar și toamna, un vânt înghețat și imprevizibil dinspre miazănoapte. Nu mă așteptam ca, în locuri atât de înalte, cu climă atât de aspră, să dau peste oameni așa de bine înveșmântați și, mai cu seamă, așa de cultivați. Există îndeosebi, pe unul dintre munții cu clima cea mai rece, un trib numit Mestasa a cărui principală activitate este aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și imprevizibil dinspre miazănoapte. Nu mă așteptam ca, în locuri atât de înalte, cu climă atât de aspră, să dau peste oameni așa de bine înveșmântați și, mai cu seamă, așa de cultivați. Există îndeosebi, pe unul dintre munții cu clima cea mai rece, un trib numit Mestasa a cărui principală activitate este aceea de a recopia, cu cea mai frumoasă scriere, un mare număr de cărți și de a le vinde mai apoi în Maghreb și mai departe. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trebuie notat că locurile pe care, cu carul lui tras de boi și cu un cuptor de pâine instalat pe el, țăranul-caporal G.P., zis Bobocică, le-a cutreierat pe când era tânăr (poate avea vârsta mea de azi), aveau și o climă ciudată. În plină primăvară, adică de Paște, ba era viscol, va era soare. Ei, bine, pentru a nu Îngreuna prea mult filmările și pentru a nu aștepta să ningă de câte ori ne trebuie câteva imagini cu viscol, vom aduce pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
geografică reproduce fidel coordonatele terestre. Putem vorbi aici și de proiecția în spațiul cosmic, în diferite constelații și galaxii cu toate că acestea se află la milioane de anilumină depărtare. Călătoriile se desfășoară în siguranță, fără ca diverșii exploratori să fie afectați de clima, condițiile de pe planete etc. Tot ceea ce trebuie să facem este să stabilim în plan mental destinația finală a călătoriei noastre. Recomandăm în acest sens utilizarea unor hărți astrale care să ne ofere repere viabile pentru călătorie. Mulți cercetători consideră că
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
în fotografia aceea dintr-un album al Rimilor, în care nu o putuse deloc recunoaște. Lenora era, desigur, de necunoscut și totuși semăna izbitor cu ea însăși. Lina o certă pentru compresă. Nu-i servea la nimic; numai schimbarea de climă. Probabil era vreo mlaștină pe undeva, care îi dase frigurile. 98 - Domnul Hallipa spune că e uscat tot pe moșie! zise nepotrivit Eliza, care nu era inteligentă. Acel "domnul Hallipa" despre vărul ei era stângaci sau afectat. Altfel, doamna Eliza
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și slăbise, deși el nu avea friguri. La discuția despre mlaștine, confirmă salubritatea moșiei, dar erau pe aproape, spre Plăiesele, ceva iazuri, minunate pentru rațe, acum însă secate de secetă. . . Clima la Prundeni era excelentă. . . Se vedea bine că pledează prin contrariu, convins că Lenora nu ar asculta un sfat venit de la el. Lenora, căreia Lina îi lua temperatura și îi punea întrebări felurite, păru îngrijată și chemă mai aproape pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o adevărată Memsahib, sau să verifice de câte două ori lista de cheltuieli a bucătarului. Grădinarul trebuia să depună un dublu efort în străduința sa de a face florile englezești să crească în clima aceasta caldă. Croitorul trebuia să copieze modelul de costum al stăpânului cu precizie, până la cea mai ascunsă cusătură și să folosească mai puțin material decât i-ar fi trebuit să acopere spatele unui copil. Trecură vremurile, luând-o din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Da, domnule, Cornwell Birch a revenit în oraș. Birch abia s-a întors din Orașul Îngerilor, unde a primit un angajament grozav în lumea filmului. Îmbrăcat într-un costum subțire de seară, realizat după o idee a croitorul Angeleno pentru clima tropicală (costum galben de mătase, ghetre verzi) fumează o țigară de foi totemică, dublă. Birch, varianta oficiului de imigrari din Insula Ellis, de la Burcz, și Cornwell, pentru rezonanța estică, din vremuri apuse, a numelui. Cui i-a dat prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze trupurile cu venele albăstrui proeminente, căptușindu-se cu straturi de păr de cal și mahon, lăcrămioară asiatică, milieuri, istorie, tradiție, certificate de acțiuni. A fi englez, decide el, este în primul rând o chestiune de izolare. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
loc. Îi pun câteva întrebări: — Greu, nu? Ai dat de vreun necaz? Dar nu sunt interesați de răspunul lui, fiind prea afundați în disperarea lor ca să le mai pese și de altul. Conversația care se desfășoară este legată de ororile climei, de starea generală de degenerare a populației Fotse, care nu se ridică la așteptările lor antropologice. Lui Jonathan părerile lor îi par a veni de undeva de departe; evidențe, inscripții dintr-un loc despre care au auzit câte ceva, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oră, în dimineața aia, ca să-l dau imediat la citit. De atunci, David se adâncise și el în lectură. — Intră, a strigat o voce din depărtare. Am deschis ușa masivă, am simțit un val de aer înghețat (Vivian își ținea clima biroului la temperaturi sub zero grade) și mi-am găsit șefa aplecată peste cinci sau șase reviste. Când m-am apropiat, am realizat că toate erau numere din Hustler. — Ce zici de fata asta pentru coperta de la Trage-mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră! Succesiunea asta, anotimpurile. Ce-ar fi să avem numai iarnă? Sau numai vară, ca în deșert? Armonie la noi, mare lucru... la noi e armonie! Mare noroc, mare noroc. Soțul o privi lung, lung. Da, da, tocmai spunea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără voce, însoțitorul aprobă din mâini și din sprâncene, ba chiar și răspunde ceva, se pare, fraze fără sunet. „Relieful armonios. O treime munți, o treime dealuri, o treime câmpie. Râuri, aspect radiar. Vegetație forestieră pe un sfert din suprafață. Climă temperat continentală. Influențe oceanice în vest, mediteraneene în sud-vest, continentale în nord-est. Zone turistice montane și marine. Monumente de artă feudală.“ Domnul cărunt întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aristotel, Tasso și tot ceea ce primise de la Nicolae. Un univers spiritual în care se mișca liber, dialogând cu autorii sau cu eroii lor și regăsindu-se, prin ei, pe sine. Se odihnea citind alt gen de lecturi, culegând date despre climă, obiceiuri, gastronomie sau stând în pat și pritocind amintiri, pentru ca să revină iar la autorii lui și la bucuria lecturii din operele acestora. Ultima veste, însă, îi spulbera până și această bucurie, pentru că nici o carte din lume nu putea înlocui bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O totală lipsă de sensibilitate pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că Europa ar putea afla despre marea lui înfrângere... Nici măcar nu o recunoaște... Dă vina pe clima rusească... pe iarnă... Marchizul înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei grădini de narcise galbene și de duzi albi. Vreme de doi ani, Omar e fericit, lucrează cu Îndârjire; efectuează, ni se spune, experiențe uluitoare În privința previziunii meteorologice, cunoașterea sa asupra cerului Îngăduindu-i să descrie, cu exactitate, schimbările de climă pentru cinci zile succesive. Își dezvoltă, În egală măsură, teoriile matematice, deosebite de avansate; va fi nevoie să se ajungă În secolul al XIX-lea pentru ca savanții europeni să recunoască În el un genial precursor al geometriilor neeuclidiene. Scrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
glumă, spuse Al. Ce i-ai zis de l-ai făcut să ni-l aducă tocmai pe Ăsta? — Nimic. Am avut pur și simplu noroc. Cele mai multe din vinurile astea de la palat sînt de tot rahatu’. — SÎnt prea vechi. Și nici clima asta nu-i bună deloc pentru vin. — Uite-l pe tovarășu’ Ăla isteț, spuse Al, Înclinîndu-și capul către masa cealaltă. Omulețul cu ochelari groși care ne povestise despre Largo Caballero stătea de vorbă cu niște tipi despre care știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult timp pînĂ o să avem nevoie de ele. SÎnt multe de făcut pînĂ s-ajungem din nou la nivelul Ăla și sînt mulți care trebuie educați. PÎnă atunci, cartușele astea s-ar putea să nu mai fie bune de nimic. Clima asta nu-i deloc bună pentru explozibili. Și acum trebuie să mergem. Am fost un prost să stau aici atîta timp și prostu’ care m-a trimis o să răspundă-n fața comitetului. — Trebuie să te duc acolo-n seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puteau merge pentru treburile pe care le aveau decât dimineața sau înspre seară. Mulți dintre cei care circulau purtau sticle cu apă pentru a bea câte o gură din când în când. În unele localități din sudul țării, sub influența climei mediteraniene, chiar după apusul soarelui, când întunericul stăpânea totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai fie plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin atâtea și atâtea în anii petrecuți în Africa, departe de țară. Cu clima se acomodase mai greu, dar se acomodase. La fel cu oamenii de-acolo, care aveau alte obiceiuri, alt mod de viață, altă religie. A întâlnit fete de culoare și colege din țările socialiste, dar când discuta cu câte una din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Africa cu Sahara. — În ce oraș zici c-ai fost? — În Kankan. — Este cel mai mare oraș? — Nu. Cel mai important este Conakry, capitala țării. — Acolo cred că este foarte cald. — Sunt două anotimpuri: unul ploios, altul secetos. Este o climă tropicală umedă. Temperatura ajunge până la 40° C. De aceea în unele locuri casele nu au geamuri la ferestre, doar gratii, ca să pătrundă aerul că altfel te sufoci. Îmi povestea un coleg că din această cauză dormeau în hamacuri suspendate, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se constată că masa verde a plantelor este în continuă scădere, prin defrișarea pădurilor, prin extinderea zonelor construite, prin moartea plantelor din cauza arșiței. Cine produce acest dezechilibru natural ? Oamenii, care nu văd și nu știu ce fac. Toți simt și suportă schimbarea climei în defavoarea vieții și nu se opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu. Mai sunt suprafețe libere de teren, pe care ar putea fi plantați pomi, dar rămân virane. Ca o paranteză spun, că noi locatarii blocului meu, am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]