3,254 matches
-
pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald, Forster, Frank. M-am oprit. O pusese la ficțiune. Am luat cartea de pe raft, deși nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne se uita la mine. Ochii ei refuzau să clipească. Expresia lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins și am pus cartea pe ultimul raft, unde nu puteau ajunge fiicele mele, prea sus chiar și pentru Madeleine. — Ce s-a întâmplat? mă tot întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe când Madeleine dormea lângă mine, m-am ridicat din pat și m-am furișat în bucătărie. După covorul moale, linoleumul mi se părea rece și alunecos sub tălpile goale. Am închis ușile cu jaluzele înainte să aprind becul și am clipit de câteva ori în lumină. În drum spre frigider, m-am apropiat de fereastră și mi-am pus mâna la ochi ca să mă uit la casele vecinilor. Luna plină împrăștia o aură fantomatică peste curți, dar nu era aprinsă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de plăcintă, un borcan cu unt de arahide, o sticlă cu lapte, un castron cu spaghete acoperit cu o folie cerată, un borcan pe jumătate plin cu mâncare pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla banchetului meu obscen de îmbelșugat și apoi la mine. —Ești bine? mă întrebă cu blândețe. Îmi era doar puțin foame. Ochii ei se deschiseră larg la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aduc aminte când anume. Coborâsem în mijlocul nopții, scosesem afară jumătate din conținutul frigiderului și le pusesem pe toate pe masă. Madeleine m-a urmat puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns la borcanul cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns în jurul unei alte mese, la fețele cu obrajii supți, părul cenușiu din pricina murdăriei și a malnutriției, cu mațele chiorăindu-le de foame. Am clipit de câteva ori încercând să fac imaginea să dispară, dar ea rămânea tot acolo. Ca tine. Ca toată familia asta. Ciuguliți din farfurii, aruncați mâncare bună la gunoi. Mi se face rău când mă gândesc, am strigat în timp ce ieșeam nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de câte 20 și unul de 50 când se deschise ușa de la camera fetelor. Abigail stătea în prag. Întunericul din spatele ei îi scotea în evidență cămașa de noapte albă și fața palidă, adormită. Era un negativ fotografic al propriei persoane. Clipi în lumină și își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i se închise. Casa se cufundă iar în tăcere. Am simțit ceva deasupra pătuțului, ceva strălucitor care se mișca. M-am uitat în sus și am văzut cuțitul din mâna mea. Am coborât mâna și am aruncat cuțitul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să te tot ascunzi și vii aici. Nu mă ascund. Am făcut o alegere. Mi-am construit o viață nouă. —Mazel tov. Deci, te întreb iar, ce cauți aici? Soarele strălucea în părul lui roșu și răvășit. A trebuit să clipesc în lumină. Ai auzit vreodată de Anne Frank? Știi pe cineva care nu a auzit? —Eu sunt Peter van Pels. Van Daan din jurnal. Am așteptat surâsul neîncrezător. O dată la câțiva ani cineva susținea că este prințesa Anastasia. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mare al tatălui său, ghemuit Într-un colț, ca un pachet lunguieț, abandonat pe o bancă din parc. Fima se străduia În zadar să-l facă să spună ce-l rodea. Stătea așa de la Începutul serii, doar ochii de iepuraș clipeau des În spatele lentilelor groase. Îi era sete? Voia poate un pahar cu lapte? Sau suc? Fima hotărî fără motiv că puștiul se deshidrata și că avea nevoie de lichide. Puțină apă rece, poate? Un whisky? Dimi spuse: Termină odată! Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mângâiere, ca o pisică a cărei odihnă a fost deranjată, porni cu pași ușori spre celălalt fotoliu și se ascunse sub trei sau patru perne, până nu i se mai văzură decât capul și pantofii. Ochii lui nu Încetau să clipească În spatele ochelarilor cu lentile groase. Fima, a cărui Îngrijorare devenea de-acum panică profundă amestecată cu un Început de furie, spuse: Mă duc să chem un doctor. Dar Înainte de asta o să-ți luăm temperatura. Unde țineți termometrul? — Ajunge, spuse Dimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lucrul limpede, simplu și de la sine Înțeles, pe care doar un orb sau un tâmpit nu l-ar face acum. Dar care e acest lucru? Din când În când Îi arunca o privire fugară lui Dimi, pe care Îl vedea clipind din vizuina sa de perne. Reuși până la urmă să se concentreze asupra povestirii despre primii vânători de balene care au sosit În Alaska din Noua Zeelandă și au stabilit pe țărm o tabără ce a fost des atacată de nomazii sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Huckleberry Finn? N-ai fost un mic bufon? Fima spuse: Asemenea gânduri trec probabil uneori prin mintea fiecărui copil. A fiecăruia. E ceva destul de normal. Dar nu vor asta cu adevărat. Dimi tăcu. Ochii săi albinoși Începură din nou să clipească repede, semn că Îl preocupa ceva. Întrebă: —Spune, Fima, nu-i așa că ai nevoie de un copil? N-ai vrea să plecăm Împreună În insulele Galápagos, să ne construim acolo o cabană din crengi? Să pescuim pește și scoici? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În regulă. Fima Înțelese deci că trebuia să-și ia rămas-bun și s-o șteargă. Cu toate astea se așeză pe un taburet scund din bucătărie, Îi aruncă Yaelei o privire devotată, ca a unui câine, uitându-se În sus, clipind din ochii săi căprui și Începu să-i explice că era vorba de un copil nefericit, singur până la limita pericolului. Alaltăieri-seară, când rămăsese singur cu el, descoperise ceva, nu era cazul să intre În amănunte, dar are impresia că, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a lui Țvi, care nu părea deloc un istoric celebru, șef de catedră, ci mai degrabă un etern instructor de tineret, ai cărui umeri se lăsaseră deja puțin, sau un Învățător de țară. Îi plăceau de asemenea felul În care clipea din ochi În spatele ochelarilor cu lentile groase, de parcă soarele devenise dintr-odată prea puternic, și obiceiul său dintotdeauna de-a pipăi fără să-și dea seama orice lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în copilărie, nu departe de aici, la Distelberg, o adevărată performanță, fiindcă abia te puteai ține în echilibru, iar bătrânul, care avea un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid schiuri de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care putea fi văzută pretutindeni unde oamenii aveau mâini puternice. Dar acum această clanță deschidea ușa unui alt spațiu, luminos și curat, unde - după cum spunea Gerda - se petrecea miracolul înmulțirii: — Francul pe care pune Erich mâna se dublează cât ai clipi. Și cu banii își va lua o vilă, ochise deja o bucată de teren, unde avea să locuiască împreună cu Gerda după perioada de așteptare, și va fi respectat, invidiat, va face parte din lumea bună, căreia îi aparținea, de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afiliat și „Oha“, cel ce sta în fața lui; măsurându-l cu zâmbetul lui superior, acest „încă proprietar de firmă“. — Am nevoie de teren pentru hale noi de montaj, spuse Hackler și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută în buzunarul de la piept al jachetei, scoase contractul de cumpărare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcea în fiecare seară când voia să se uite la știri, și a murit. De parcă ar fi întors spatele, așa a spus mama la telefon. Am pornit-o spre casă, era frig, mijloc de noiembrie și imaginile albastre tot mai clipeau pe ecranul televizorului, ciudat de agitate și neverosimile. Tata ședea pe scaun. În ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în situația asta. Întotdeauna am fost de acord în privința celor mai multe lucruri, Steven Spielberg și nu Ingmar Bergman, bomboane gumate asortate și nu somon afumat, Elvis și nu Bach, muzicaluri și nu opere. Ne plac până și aceleași haine. Lisa a clipit scurt rememorând o viață întreagă în care eu și Mark am chinuit-o cu combinații de blugi și tricouri alese fără nici o logică. — Nu schimba subiectul. Dacă crezi că am să încep să mă leg de hainele voastre uitând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
finalul unei întrevederi romantice, cum au loc numai în primele săptămâni ale unei legături amoroase. —Danny, ea e prietena mea Jenny. Ți-am povestit despre ea. Iar aceasta este prietena ei, Lisa. —Rottweilerul? Eu am râs. Lisa nu. Maria a clipit consternată, dar era încă prea îndrăgostită de acest bărbat ca să se supere pe el. „O să-i treacă“, am gândit eu cinică. —E de fapt un compliment, se grăbi ea să-i spună Lisei. Rottweilerii sunt cei mai fideli câini, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
l-am luat de mână pe Mark, soțul meu, și am mers în dormitorul meu, adică, dormitorul nostru, adică... în fine... nu mai știu cum e corect. Capitolul 10tc Capitolul 10" Nu mi-am dat seama că beculețul de la robot clipea decât câteva ore mai târziu când m-am trezit. Uitasem complet că-i promisesem lui Ed că-l voi suna cum mă trezesc. Trebuie că mesajele erau de la el. Le-am ascultat cu volumul la minim înainte să le șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aș fi putut relaxa, nu aș mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul în care avea în buzunar niște Valium de administrat intravenos, nu posedam nici un mușchi pe care să-l fi putut descleșta. Mă durea și când clipeam. Hai, acum, mă avertiză ea. Trapul era într-adevăr ceva îngrozitor. De fapt am refuzat să cred că merg la trap. În mintea mea, eram prinsă de o forță centrifugă omnipotentă care îmi expedia toate moleculele trupului în afară. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am întins după carafa cu apă și am țipat când mi s-a pus un cârcel la umăr. —Ce-ai pățit la mână? mă întrebă Lynn. Am cam exagerat cu decoratul, atâta tot, am spus fără să mă gândesc. Mark clipi des, iar eu îmi dădui seama cât de neplauzibilă era minciuna. În fine, poate că e ceva bun. Nu am fost niciodată o mincinoasă pricepută, iar în ultimele săptămâni mi-a fost foarte greu să întrețin toate minciunile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]