2,803 matches
-
184 kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V din care motiv sunt legate în serie și paralel în grupuri de obicei mai mari de 45
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
Mărime care indică conținutul în acid al unei soluții și care se exprimă prin concentrația în ioni de hidrogen a acesteia. gastrică, aciditate exprimată prin cantitatea de acid clorhidric liber și de clor organic din sucul gastric secretat de glandele stomacului. Lipsa acidității gastrice îngreunează acțiunile fermenților gastrici asupra alimentelor, deci și digestia. a solului, însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab, prin eliberarea în soluție a
Aciditate () [Corola-website/Science/306640_a_307969]
-
inspirau în considerațiile despre aceste “trunchiuri” erau mai interesante și mai importante decât “trunchiurile” însele. Și-a dat seama de isonomia moleculară între ei și compușii organo-metalici; el a văzut profilul lor molecular adevărat în oxigen , sulfuri sau compuși cu clorul a acelor metale; de la care a respectat derivarea prin substituție a unui grup organic pentru oxigen , sulf, etc. În acest fel ei i-au dat posibilitatea de răsturna teoria compușilor conjugați. În plus a publicat în 1852 concepția că atomii
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
apa într-un catalizator de nichel la o temperatură de von 800 - 900°C și o presiune de 25 - 30bar rezultând gazul de sinteză. Deoarece acești catalizatori sunt deosebit de sensibili la compuși pe bază de sulf și halogeni, mai ales clor, în practică, de obicei se cuplează înaintea reformerului o unitate de rafinare . În urma acestei reacții incomplete puternic endoterme rezultă gazul de sinteză cu o cantitate mare de monoxid de carbon. În consecință este nevoie de o nouă fază în urma căreia
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
negativă" ajungându-se la erori logice și mai grave. Deși a fost falsă, meritul teoriei flogisticului este acela de a fi impulsionat cercetările care au condus, în secolul al XVIII-lea, la descoperirea unor gaze importante ca: hidrogen, oxigen, azot, clor, dioxid de carbon. Deși a interpretat greșit arderea, Stahl a pus în evidență două fenomene chimice antagoniste, oxidarea și reducerea, care sunt reversibile, adică se poate trece de la unul la celălalt doar prin schimbarea condițiilor în care are loc procesul
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca în afară de heliu și argon să existe și alte elemente cu proprietăți asemănătoare, unul situat după F, altul după Br și un al treilea după I. Pentru acestea
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
1 Ci actiniu corespunzând 1,21*10n/s. AcCl se prepară din Ac(OH) cu CCl la 950 °C, când se obține un produs cu simetrie hexagonală similar cu a UCl, în care actiniul este înconjurat de 9 atomi de clor. Produsul obținut este higroscopic și prin hidroliză parțială trece în AcOCl. AcBr se prepară la 750 °C din AcO și AlBr. Tribromura este higroscopică și cu solubilitate mare în apă. AcI este preparat la temperatura de 550 °C din reacția
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Prin adiția halogenilor (X = Cl, Br, I) la alchene se obțin compuși dihalogenați, în care cei doi atomi de halogen sunt legați de doi atomi de carbon vecini (derivați dihalogenați vicinali). R-CH=CH-R' + X-X → R-CH-CH-R' Cel mai ușor se adiționează clorul, apoi bromul. Adiția de clor sau de brom este imediată și cantitativa. Decolorarea unei soluții brun-roșcate de brom în tetraclorura de carbon servește la recunoașterea și la dozarea alchenelor. Numele de "olefine", care anfost dat alchenelor, se datorează proprietății lor
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
Br, I) la alchene se obțin compuși dihalogenați, în care cei doi atomi de halogen sunt legați de doi atomi de carbon vecini (derivați dihalogenați vicinali). R-CH=CH-R' + X-X → R-CH-CH-R' Cel mai ușor se adiționează clorul, apoi bromul. Adiția de clor sau de brom este imediată și cantitativa. Decolorarea unei soluții brun-roșcate de brom în tetraclorura de carbon servește la recunoașterea și la dozarea alchenelor. Numele de "olefine", care anfost dat alchenelor, se datorează proprietății lor de a se transforma prin
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
a se începe conducția electrică, iar în momentul când aceasta este prezentă, căldura generată de rezistență internă a celulei este suficientă pentru a menține electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod este captat și ventilat. Clorura de litiu este adăugată în celula pentru a înlocui procentul care a fost utilizat în electroliza; în condiții normale, o asemenea celulă poate opera pentru câteva luni fără a fi oprită pentru
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
oțelurilor spartane se datorează realizării accidentale a unui aliaj fier-mangan. În secolul 17, chimistul german Johann Glauber a obținut pentru prima oară permanganat, un reactiv chimic des utilizat după aceea. La mijlocul secolului 18, bioxidul de mangan se folosea la obținerea clorului (care rezulta prin reacția dintre bioxidul de mangan și acidul clorhidric sau dintre bioxidul de mangan și un amestec de acid sulfuric diluat și clorură de sodiu). Chimistul suedez Scheele a fost primul care a identificat manganul ca element chimic
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
mangan, sunt cei care dau culoarea ametistului și pot da și sticlei, ceramicii sau cărămizilor o culoare violetă, maronie sau neagră (în funcție de modul de obținere și de compoziția sticlei). Bioxidul de mangan este folosit de asemenea pentru obținerea oxigenului și clorului. Unii compuși ai manganului sunt adăugați în benzină pentru a mări cifra octanică și a reduce problemele de ardere în motoare. Bioxidul de mangan este folosit ca reactiv în chimia organică pentru oxidarea alcoolilor benzilici. Oxidul de mangan este un
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
ul este un element chimic notat cu simbolul chimic Br. Numărul său atomic este 35 iar masa sa atomică este de 79,909 u.a.m.. ul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cu fluorul, clorul, iodul și astatinul. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritatea metalelor și cu multe nemetale, dând săruri numite "bromuri". De aceea, nu este găsit deloc singur în atmosferă. Bromul este singurul nemetal care la temperatura
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în anul 1826, iar denumirea sa provine din grecescul "bromos", care înseamnă "cu miros rău/urât", și face referire directă la proprietatea neplăcută a bromului, anume mirosul urât și înțepător. În mare parte, acest miros este asemănător cu cel al clorului, dar tenta sa este mai puternică și are efecte mai violente. În anul 1824, "Antoine Balard", studiind flora și fauna unei mlaștini saline din Montpellier, Franța, a devenit foarte interesat de această zonă, continuând să o investigheze cu mare interes
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
devenit foarte interesat de această zonă, continuând să o investigheze cu mare interes. După ceva vreme de la începutul studiilor, Ballard a evaporat o anumită cantitate de soluție salină recoltată din mlaștină, obținând sare cristalizată. Acesta a saturat solidul rămas cu clor, iar, după aceea, el a a distilat soluția rezultată, observând apariția unui lichid de o culoare roșie-brună. Lichidul rămas era brom, dar savantul nu avea de unde ști acest lucru; Crezând că ceea ce găsise el este o descoperire interesantă, Balard a
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
grupa a VII-a principală a Sistemului Periodic al elementelor), aflându-se în perioada 4. La stânga sa, în Tabelul periodic al elementelor, se află seleniul formula 1, iar la dreapta gazul nobil kripton formula 2. Deasupra bromului se află tot un halogen, clorul, având în mare parte, aceleași proprietăți chimice cu bromul și cu iodul, aflat sub brom în sistem.În apropierea bromului se mai află "linia în zig-zag" a metalelor, ce delimitează metalele de nemetale. Astfel, seleniul și telurul sunt "semimetale", și
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
CAS" al bromului este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după reacția: formula 32. Procesul de ionizare are loc
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
după reacția: formula 32. Procesul de ionizare are loc după schema: formula 33. Bromul se dizolvă puțin în apă (3,36 g în 100 g apă, la 25 °C) formând "apa de brom", care este un oxidant mai slab decât apa de clor. Odată cu dizolvarea bromului în apă are loc și o reacție chimică. Acesta poate fi considerat un proces de auto-oxido-reducere, iar în urma reacției rezultă acid bromhidric și acid hipobromos. Deci, în apa de brom este prezent bromul elementar, anionul de brom
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
La teperatura 50-80 °C, se obține cantitativ formula 38: Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
obține cantitativ formula 38: Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Dacă în continuare se adaugă cloroform și se agită, după repaos se observă separarea a două straturi: un strat inferior
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Dacă în continuare se adaugă cloroform și se agită, după repaos se observă separarea a două straturi: un strat inferior de cloroform, colorat în brun de către bromul extras din soluția apoasă, și deasupra un strat de lichid incolor care este
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
alimente cu conținut de brom (cu cantități infime, bineînțeles): spanac, salată, pătrunjel, ceai și, în fine, coriandru. Bromul se obține, de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]