3,820 matches
-
veacuri multe pășind, Biruit-au vrerea-mplinirii Ce să dea lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
pe care îl simte cineva care-mi spunea că e convins că a trăit și o altă viață. Că-și aduce câteodată aminte de un oraș în care nu crede că a călcat vreodată, un oraș ridicat undeva pe niște coline. Nu visează, ci îi vin așa, în minte, niște străzi pietruite, înguste și cu foarte mult praf. E liniște, cel mult un zgomot vătuit, sunt capre pe colinele acelea și parcă se aud țipete de pescăruși. Nu e foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu crede că a călcat vreodată, un oraș ridicat undeva pe niște coline. Nu visează, ci îi vin așa, în minte, niște străzi pietruite, înguste și cu foarte mult praf. E liniște, cel mult un zgomot vătuit, sunt capre pe colinele acelea și parcă se aud țipete de pescăruși. Nu e foarte sigur că o astfel de combinație de floră și faună există undeva în natură, dar descrierea pare să corespundă unui oraș grecesc pe care respectivul crede că l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
șaselea simț necesar În asemenea rare prilejuri, adică după aspectul gării, singuratecă și curățică de orice trafic prea zgomotos, după cupeaua tereziană a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii săi pasageri, după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întinsă ceva în dreapta lor: -Biță, uite, bă, ce e-acolo! Biță a întors capul și a privit în direcția aceea: pe țărmul nisipos, la vreo două sute de metri în amonte, se găsea ceva ciudat, care semăna cu un fel de colină de lumină. Băieții au pornit spre ea alergând. Apoi i-a cuprins teama și s-au oprit. S-au gândit să fugă de acolo: cu inima strânsă au făcut câțiva pași înapoi. Pe urmă iar au stat în loc. Curiozitatea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
curajos, Biță și-a îndemnat prietenul: -Hai, bă, Mirceo, să vedem ce e, n-om muri noi din asta!... S-au apropiat pășind ezitant, atent. Când au ajuns la vreo cincisprezece metri de ceea ce li se păruse a fi o colină, s-au dumirit că aceasta era vie și pulsa încet, ritmic, ca și cum respira. Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că de foarte multe ori el ne-a ajutat. Iar dumneavoastră, domnule Chirilă, vă doresc în primul rând multă, multă sănătate și să vă aibă Domnul în paza Sa, și poate dă să ne întâlnim cândva, în orașul de pe 7 coline. Cu stimă și dragoste românească, Al dv., Ilie Ilașcu” Scrisoare adresată postului de radio Iași: „Tiraspol 18 aprilie 2000 celula nr. 13 Postului teritorial de radio Iași, România Pare-mi-se că nu v-am scris niciodată în acești 8
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
1994 Învierea Se coboară aurora cu rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace; iar Iordanul sună-n unde Și-n ecou bătrânul codru din adâncuri îi răspunde. Sus pe-a Golgotei colină, ca și stafii, stau la pândă Luptători de-a vechii Rome, duși cu gândul la izbândă... Nici o clipă nu se pierde..., dar deodată ce să vadă? Un fior le-ngheață firea... Și în haina de zăpadă Văd cum Domnul se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
starea materială realizată prin muncă și inteligență devine unitatea de măsură a poziției sociale. Negustorul de stofe se și vede în consiliul de conducere, iar Francisc, înarmat de către bogatul cetățean - tatăl său - participă cu elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Assisi, părăsește umbra ce i-a mai rămas din trup, spre a se dărui cu totul și cu totul Iubirii care l-a condus pe drumurile pământului; nu înainte însă de a-i ruga pe frați să-l înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le spusese altădată, „Francisc este cel mai mare păcătos din lume”. Este singura dorință de care frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte din ansamblul de trei bazilici suprapuse, adăpostind comori de artă și pietate, potolind dorul de Pace și Bine nenumăraților pelerini însetați de frumusețile spiritului. Colina infernului a devenit Colina Paradisului... Spiritul și modul de viață propus de Sf. Francisc prin cele trei ordine a început să pătrundă în societatea medievală asemenea unui ferment; viața spirituală a credincioșilor și-a recăpătat vigoarea și elanul din primele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte din ansamblul de trei bazilici suprapuse, adăpostind comori de artă și pietate, potolind dorul de Pace și Bine nenumăraților pelerini însetați de frumusețile spiritului. Colina infernului a devenit Colina Paradisului... Spiritul și modul de viață propus de Sf. Francisc prin cele trei ordine a început să pătrundă în societatea medievală asemenea unui ferment; viața spirituală a credincioșilor și-a recăpătat vigoarea și elanul din primele timpuri ale Bisericii creștine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
În timpul primului înot, soarele, difuz încă prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și apropierea lor mă irită și îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme diferite. E ceva și asta. Je voudrais être heureux. Le bonheur me
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cercetări medicale care studiază maladiile virale. 26: Polonezul solitar Leonid Teliga pleacă din Dakar spre Las Palmas - Casablanca, unde va încheia călătoria sa în jurul lumii. Scriam în urmă cu un an: „S-a descoperit cadavrul unei femei îngropate pe o colină de lângă Marsilia, carbonizată, făcută harcea-parcea; nici un act, nici un indiciu, nici o pistă; enigmă totală, stupoare, scepticism - cum scrie la carte. Pe urmă, a venit un amănunt - cum scrie Conan Doyle. În cazul acesta, dantura. Semnalmentele dentare ale victimei - singurele intacte - au
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
seara, din patru în patru minute, pe afișul luminos al lui Piccadilly Circus din Londra printre flashuri externe și anunțuri publicitare. SNOOPY: Acest radar de aterizaj e într-adevăr extraordinar. E magnific. Drept înainte, puteți vedea un golf înconjurat de coline. E ca și cum ai naviga pe o mare cenușie... Suntem atât de aproape, că ne vine să deschidem trenul de aterizare și să ne așezăm... Ne îndreptăm exact spre creasta... (neînregistrat). În comparație cu (neînregistrat) e un teren cu totul plat... Charlie, oricât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna nouă. Astfel, de pe platoul Copoului, dincolo de Grădină și de Alee, înspre dealurile Miroslavei și Galatei și înspre Repedea, orașul risipit în vale, șesul Bahluiului sprijinit de colinele verzi, siluetele fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori și spitale, Galata, Cetățuia, Frumoasa, formează un spectacol de o întindere, de o varietate, de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când aburii ușori ai nopții acoperă încă formele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dacă s-au găsit unii (printre care mă număr și eu), care n-au ezitat să compare Iașul cu Florența, lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul. Căci în adevăr, privit de pe una din colinele ce-l împrejmuiesc, de la Repedea bunăoară sau de pe platoul Copoului, Iașul amintește într-un mod surprinzător imaginea Florenței văzută de la San Miniato. Aceasta nu numai din cauza condițiilor așezărei sale, a aspectului său de imensă concă albă între valurile verzi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și care le taie avântul. Iașul e un asemenea oraș nefericit. Având tot ce i-ar fi putut asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică și de scurtă durată. Așezat pe unul din cele mai înalte podișuri, la încrucișarea marilor drumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști cum nu se găsesc oriunde și de o varietate pe care n-au putut-o înțelege și gusta decât cei ce l-au privit, în diverse ore și în diferite anotimpuri, de la Copou, din Tătărași, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
exemplar unic în lume. (Foto-Regal) Pag. 77. Biserica Celățuia. Zidită din grija lui Gheorghe Duca Vodă, cam pe la 1670, ea imită cu destul gust și pricepere, însă într-o notă mult mai simplă, arhitectura bisericii Trei Erarhi. Situată pe o colină care domină orașul, biserica aceasta cu zidurile și chiliile care o înconjoară, face parte din decorul Iașului, ca unul din cele mai reprezentative elemente ale sale. Iar de sub zidurile ei sau din cerdacurile arhondaricului sau sălii gotice, Iașul apare într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de corăbii, de la verdele gri închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un cordon de instructori care ne supravegheau permanent. În ritmul acesta, întrerupt doar de o mică gustare la ora 10, se scurgea toată dimineața, până la ora prânzului, când, tot încolonați și cântând mergeam la cantină pentru a lua prânzul. De pe colina din fața cantinei admiram întinderea nemărginită a Mării Negre. De ce oare se spune „Marea Neagră?” Eu am văzut-o în multe culori, numai neagră nu, de exemplu: verde aproape zilnic, albastră, roșu și maronie dimineața, cenușie în zile ploioase. Masa la cantina la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dealtfel, și piatra În care a fost cioplit sfinxul slut și indiferent de la piramide? Aceasta nu demonstrează decît că În același pămînt se află și viața, și moartea, și seva hrănitoare, și indiferența și dacă grecii au lăsat neatins pămîntul colinelor pe care și-au construit templele au făcut-o tocmai simțind că totul depinde de ce va spune marmura de deasupra. Condiția lui Anteu e să nu se Înstrăineze de pămînt. Dar după ce a atins pămîntul, el e cel care trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că războiul Troiei a fost o luptă banală Între două triburi? Pașii Euridicei se aud iarăși din urmă, ușori ca un suspin; În clipa cînd am Întors capul nu mai există decît ruinele de marmură și chiparoșii fumegînd Împreună pe colinele arse de soare; Însă chiar un secol grăbit ca al nostru a aflat, se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit aici și mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]