3,836 matches
-
după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe pământ cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte, Încât, de capetele lumii, nu pot vedea vârful Pomului. Mă Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din calidor, cu ochii la bradul Înalt cât școala (adus de depaaarte, de la munte, unde el e mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte, Încât, de capetele lumii, nu pot vedea vârful Pomului. Mă Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din calidor, cu ochii la bradul Înalt cât școala (adus de depaaarte, de la munte, unde el e mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din toate stelele, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
patruvocile școlarilor, ca să pună un strop de creștinătate În păgânătatea pravoslavnică a Mănenilor - bine zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu toții; se adunaseră la școală; se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe malul Pacificului-Magnificului, acolo să vezi Crăciunuri autentice, de pe timpul lui Rareș, colinde nealterate, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt - dacă nu cumva de pe vremea lui Crăciun-Vodă... - Nu chiar, dar de pe vremea Domnișorului, mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor (mai târziu aveam să Înțeleg că nu exagerau când pretindeau că ai noștri fuseseră totdeauna „cavaleri” - așa le spunea mama, fiind ei călări, deci liberi), se Întorceau la colinde: - Degeaba râzi tu!, făcea mama. Cu cât ai noștri sunt mai departe de vatră, cu atât Își păstrează mai bine limba, obiceiurile - ai exemplul românei față de latină. Pe loc, În spurcăciunea aceea de Maldavskaia Ésésésér, nici vorbă de „specific național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era candela, care trebuia să fie aprinsă și care i-a călăuzit pe cei trei magi pe drumul către peșteră unde Iisus avea să se nască. În ziua de 24 dec - Ajunul Crăciunului, copiii umblă din casă în casă, intonează colinde și apoi așteaptă ceea ce de fapt da farmecul acestui străvechi obicei - așteaptă răsplătirea gazdei care poate constă în fructe,colăci, bomboane, bani etc. Tot în Ajunul Crăciunului există obiceiul că oamenii să pună la fereastra 12 foite de ceapă - care
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
ei anunțând Nașterea Mântuitorului. Colindătorii primesc colaci, nuci, mere, bomboane, napolitane și bani. Spre seară se împodobește bradul, iar copii îl așteaptă pe Moș Crăciun. La ora 12 noaptea se merge la biserică la slujbă, iar spre dimineață se cântă colinde. Dimineața ,în prima zi, se ia masa cu familia și se așteaptă copii care vin în prima și a doua zi cu “Steaua”. Pe 27 decembrie este sarbătorit Sfântul Ștefan. În Ajunul Anului Nou, dimineața, în centrul comunei se adună
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
însă la Raul pentru că e totdeauna vesel și... ― O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise bărbatul cu o compătimire disprețuitoare. ― Uite, poate să vie și tânărul cela, cum îl cheamă, din Ardeal? continuă Nadina. Îl vom pune să ne cânte colinde ardelenești... Crăciunul cădea într-o joi. Nadina hotărî să plece cu toții marți după-amiază la Amara, să doarmă acolo în tihnă, ca să fie odihniți pentru seara din ajun. În Gara de Nord îi aștepta numai Raul; ceilalți cavaleri mondeni se scuzaseră în ultimul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu învoielile vechi. În aceeași zi, după-amiazi, se prezentă învățătorul Dragoș. Mai fusese de două ori după Crăciun, în chestii de școală. Miron l-a primit cu toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu colindele și imputîndu-și că l-a apreciat prea sever înainte din pricina unor impresii poate superficiale, când, în fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu pare să fie intrigat de această - cel puțin aparentă - contradicție. Ei, da, dar asta e altceva ! - îți va explica imediat fiecare dintre noi. Dacă vei insista și vei întreba de ce, procesul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
restituiri ale unor fapte sau obiecte aparținînd acestei lumi care dispare pe măsură ce se instalează modernitatea. Ele sînt icoane ale trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le lăsa să dispară ar însemna să riști ca lumea însăși să dispară. Într-un sat modern, actual, colindele pot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le lăsa să dispară ar însemna să riști ca lumea însăși să dispară. Într-un sat modern, actual, colindele pot foarte bine să lipsească însă, deoarece ele nu mai țin de ordinea acestei lumi. După cum pot fi cîntate de unii sau de alții, într-un fel sau altul și într-o perioadă mai mult sau mai puțin circumscrisă sărbătorilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici până la vârsta aceasta nu a învățat ce să facă cu mâinile și, oricâtă silință ți-ai da cu ea, este imposibil s-o faci să converseze normal. Cel puțin, este însă la locul ei... Au pus deci la pick-up colinde, au ascultat Stille Nacht, au cântat în cor Florile dalbe, s-au produs în public ca să își primească pachețelul de la Moș Crăciun. Ea cumpărase pentru fiecare câte ceva potrivit, și toți au recunoscut că aceasta a fost partea cea mai plăcută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele s-a metamorfozat, noua identitatea pe care și-a durat-o fiind eu cel fără-de-tine, dar fără a avea sentimentul scindării sufletești, chiar dacă, retoric, își strigă iubita și timpul care nu mai e: Unde ești
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îmi trec prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O zăpadă ticăloasă. Și haite de lupi care cântă colinde. Singurele colinde pe care le înțelege pustiul. Și pe care le merită. Oare ce credeți despre mine acum? Că am prea multă imaginație? Vă înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig "nu exist", tăcerea îmi răspunde ironic "exist
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O zăpadă ticăloasă. Și haite de lupi care cântă colinde. Singurele colinde pe care le înțelege pustiul. Și pe care le merită. Oare ce credeți despre mine acum? Că am prea multă imaginație? Vă înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig "nu exist", tăcerea îmi răspunde ironic "exist". Și, la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trebui să dau un nume acestui zbor pe culmi, i-aș spune: fericire. O fericire necuprinsă, darnică, de lungă durată, așa cum niciodată n-a fost fericirea altora. Și asta datorită numai faptului că avusesem pe Mihaela. După o săptămână de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeiță și m-am abătut pe la mansardă nădăjduind să dau ochii cu ea sau măcar s-o simt pe aproape. N-am avut noroc. În schimb colegii mei îmi făcură o manifestație
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simpla dorință de-a bifa chestiile. Ajungeam și noi pe unde ne tot povestiseră prietenii. Cu timpul, agenda turistică a lăsat locul jurnalului de idei. N-am mai străbătut îmbătați de miasme piețele de pește și brânzeturi, ci am început colindul marilor galerii de artă. Pentru ca, după bucșirea vizual-mentală, să dăm frâu liber celei mai febril-fermecătoare manii de cuplu pe care o slujim, Tania și cu mine, de aproape patru decenii. Sociometrie, așa-i zicem noi maniei de-a face speculații
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Timofte Cu pioasă recunoștință, dragilor mei părinți, înv. Vasile și Păuna Spătaru, adormiți întru Domnul, care m-au crescut în dragoste de Dumnezeu și în Lumina Sfântă a NAȘTERII PRUNCULUI IISUS, făcând să vibreze sufletul meu de copil de frumusețea colindelor vrâncene și de Miracolul Nopții Sfinte. Sofica Iubiților mei copii și nepoți și tuturor copiilor, „Fie ca Lumina Sfântă a Nașterii Pruncului Iisus să vă lumineze sufletele cu „lumina credinței” și să vă călăuzească pașii în viață neabătut, pe drumul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
copii și nepoți și tuturor copiilor, „Fie ca Lumina Sfântă a Nașterii Pruncului Iisus să vă lumineze sufletele cu „lumina credinței” și să vă călăuzească pașii în viață neabătut, pe drumul sfintei noastre credințe Ortodoxe!” Și nu uitați: „Copii, învățați colinde!/ Și le spuneți tuturor/ Că nimeni n-are colinde/ Sfinte, ca al meu popor!” Mama (Bica) Cuvânt înainte Într-un timp, când suntem cuprinși de criză, iată că mai sunt pe lume oameni visători, ce prin arta sufletului aștern o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Sfântă a Nașterii Pruncului Iisus să vă lumineze sufletele cu „lumina credinței” și să vă călăuzească pașii în viață neabătut, pe drumul sfintei noastre credințe Ortodoxe!” Și nu uitați: „Copii, învățați colinde!/ Și le spuneți tuturor/ Că nimeni n-are colinde/ Sfinte, ca al meu popor!” Mama (Bica) Cuvânt înainte Într-un timp, când suntem cuprinși de criză, iată că mai sunt pe lume oameni visători, ce prin arta sufletului aștern o ploaie de binecuvântate cuvinte ce vin a ne obloji
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]