4,120 matches
-
Imperiu Roman din Țările de Jos. Principatul era enclavat în Țările de Jos de sud, fiind situat de-a lungul râului Meuse, de la Dinant și Bouillon în sud până în Comitatul Loon ân Nord (cu excepția orașului Namur ce făcea parte din comitatul omonim). Astfel principatul diviza în două Țările de Jos de sud izolând ducatele Limburg și Luxemburg de restul Țărilor de Jos. Orașul Maastricht se afla de asemenea sub suveranitatea prințului de Liège, inițial concomitent cu suveranitatea Ducelui de Brabant și
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar pe un teritoriu mai restrâns. Pentru următoarele opt secole, principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată din cadrul Imperiului
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată din cadrul Imperiului, poziționarea sa în vecinătatea Franței permițânu-i de-a lungul timpului să joace un rol importan în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
autonomia ridicată din cadrul Imperiului, poziționarea sa în vecinătatea Franței permițânu-i de-a lungul timpului să joace un rol importan în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos de către Ducii de Burgundia. Cu toate că principatul nu făcea parte din Domeniul burgund, datorită
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos de către Ducii de Burgundia. Cu toate că principatul nu făcea parte din Domeniul burgund, datorită proximității dintre cele două, ducii
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
numit "Lucilinburhuc". Casa de Luxemburg devine o familie nobilă importantă în spațiul Sfântului Imperiu Roman, din rândul acesteia diverși membrii fiind Împărați, Regi ai Boemiei, Arhiepiscopi de Trier sau Maniz. O serie de achiziții și căsătorii avantajoase au mărit domeniul Comitatului Luxemburg, iar în 1354 Carol al IV-lea, Împărat din dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
provinciei Limburg aparținea ducatului iar în Germania se găsește orașul Herzogenrath ce a aparținut ducatului. Teritoriul era organizat sub forma a 4 domenii Baelen, Herve, Montzen, Walhorn și 7 seniorii enclavate în Principatul Liège. Pentru o lungă durată de timp, Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte din Lotharingia. Ulterior devine un comitat, "Comitatul Lengau", vasal al comitatului
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
o lungă durată de timp, Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte din Lotharingia. Ulterior devine un comitat, "Comitatul Lengau", vasal al comitatului de Liège. Frederic de Luxemburg îl oferă ca zestre fiicei sale Jutta ca urmare a căsătoriei acesteia cu Waléram, contele de Arlon. În jurul anului 1070 acesta construiește un castel în Lengau și îl numește Limburg
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
lungă durată de timp, Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte din Lotharingia. Ulterior devine un comitat, "Comitatul Lengau", vasal al comitatului de Liège. Frederic de Luxemburg îl oferă ca zestre fiicei sale Jutta ca urmare a căsătoriei acesteia cu Waléram, contele de Arlon. În jurul anului 1070 acesta construiește un castel în Lengau și îl numește Limburg ("Len-Burg
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte din Lotharingia. Ulterior devine un comitat, "Comitatul Lengau", vasal al comitatului de Liège. Frederic de Luxemburg îl oferă ca zestre fiicei sale Jutta ca urmare a căsătoriei acesteia cu Waléram, contele de Arlon. În jurul anului 1070 acesta construiește un castel în Lengau și îl numește Limburg ("Len-Burg"). Cu această ocazie apare
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
apare titlul de conte de Limburg. În secolul XI oare loc o dispută mportantă pentru titlul de Duce de Lotharingia Inferioară între conții de Limburg și cei de Louvain. Doi conți de Limburg devin duci de Lotharingia inferioară ridicând astfel comitatul Limburg la nivelul de ducat. În cele din urmă din conflict ies învingători conții de Louvain și aceștia devin "duci de Brabant". Ultima membră a familiei de Limburg, Ermengarda, moare fără a lăsa urmași în 1283. Un conflict se naște
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
de Casa de Berthout, uneori contra voinței principilor-episcopi. În 1303 primește drepturi de oraș și devine astfe un important centru comercial din regiune. Ducatul Brabant încercă de mai multe ori să anexeze Mechelenul, dar în 1333 Principatul Liège îl cedează Comitatului Flandra, fiind condus de aceeași familie domnitoare cu cea a Flandrei, dar în uniune personală. În secolul XV intră sub autoritatea Ducilor de Burgundia iar Mechelen devine o importantă provincie autonomă în cadrul Țărilor de Jos Burgunde. În 1490 primește de la
Senioria Mechelen () [Corola-website/Science/314994_a_316323]
-
dar în uniune personală. În secolul XV intră sub autoritatea Ducilor de Burgundia iar Mechelen devine o importantă provincie autonomă în cadrul Țărilor de Jos Burgunde. În 1490 primește de la Frederic al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, statutul de comitat și dreptul de a afișa simbolul imperial pe stema orașului. În secolul al XV-lea Mechelenul reușește să aibă o influență politică importantă în cadrul Țărilor de Jos, orașul devenind chiar capitala regiunii la începutul secolului XVI. Totuși orașul pierde lupta
Senioria Mechelen () [Corola-website/Science/314994_a_316323]
-
În Germania, o serie de teritorii din vestul actualului land Renania de Nord-Westfalia aparțineau ducatului. Teritoriul era organizat sub forma a 4 "cartiere": Ducatul își are originile în jurul localităților Geldern și Roermond, Montfort fiind principala fortăreață. Regiunea obține statutul de comitat în 1079 iar în 1339 este ridicată la rangul de ducat. În secolele XII și XIII se extinde rapid în aval de-a lungul râurilor Maas, Rin și IJssel fiind deseori în război cu statele vecine: Ducatul Brabant, Comitatul Olanda
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
de comitat în 1079 iar în 1339 este ridicată la rangul de ducat. În secolele XII și XIII se extinde rapid în aval de-a lungul râurilor Maas, Rin și IJssel fiind deseori în război cu statele vecine: Ducatul Brabant, Comitatul Olanda și Episcopatul Utrecht. Prin căsătorie, ducatul intră în posesia Casei de Jülich (1371) iar apoi a celei de Egmont (1423). În a doua jumătate a secolului al XV-lea intră în atenția Burgunzilor, în 1473 fiind achiziționat de Carol
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
(, , ) a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Belgiei și Franței. Teritoriul acestuia corespunde aproximativ actualei provincii Belgiene Hainaut și a estului departamentului francez Nord. Comitatul făcea parte din Sfântul Imperiu Roman, fiind situat în extremitatea vestică a imperiului, fiind vecin la
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
(, , ) a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Belgiei și Franței. Teritoriul acestuia corespunde aproximativ actualei provincii Belgiene Hainaut și a estului departamentului francez Nord. Comitatul făcea parte din Sfântul Imperiu Roman, fiind situat în extremitatea vestică a imperiului, fiind vecin la sud cu Regatul Franței. Formarea definitivă a comitatului a avut loc în 1071 când fiefurile contesei Richilda de Mons și Hainaut au fost unite
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
și Franței. Teritoriul acestuia corespunde aproximativ actualei provincii Belgiene Hainaut și a estului departamentului francez Nord. Comitatul făcea parte din Sfântul Imperiu Roman, fiind situat în extremitatea vestică a imperiului, fiind vecin la sud cu Regatul Franței. Formarea definitivă a comitatului a avut loc în 1071 când fiefurile contesei Richilda de Mons și Hainaut au fost unite prin ordinul împăratului Henric al IV-lea și au fost puse sub supravegherea Ducelui Lotharingiei Inferioare. Richilda și-a păstrat titlul de contesă iar
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
De-a lungul istoriei, conții de Hainaut au întreținut legăduri puternice cu conții de Flandra și Olanda. Teritoriile au fost conduse sub forma unor uniuni personale de mai multe ori, între 1067-71 si 1191-1246 și respectiv între 1299-1436. Între 1356-1429 Comitatul hainaut intră în posesia casei bavareze de Wittelsbach, fiind astfel in uniune personală cu ducatul Bavaria-Straubing. În 1436, Jacqueline, Contesă de Hainaut și Olanda moare fără a lăsa moștenitori. Domeniile sale îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia intrând astfel în componența Țărilor de Jos Burgunde. Din 1477 întreaga regiune intră sub stăpânirea casei de Habsburg, întâi ramura spaniolă și apoi cea austriacă a familiei. Aflat la frontiera franceză, comitatul intră în atenția suveranilor francezi care în repetate rânduri obțin în urma conflictelor cu Habsburgii, diverse teritorii din . În urma Războiului de treizeci de ani, în 1659, Franța obține teritoriile Avesnes, Landrecies și Le Quesnoy iar în urma Războiului Franco-Olandez, în 1678, Franța
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
1659, Franța obține teritoriile Avesnes, Landrecies și Le Quesnoy iar în urma Războiului Franco-Olandez, în 1678, Franța obține teritoriile Bavay, Bouchain, Cambrai, Condé și Valenciennes. În urma Revoluției Franceze, printr-o serie de campanii din Războaiele revoluționare franceze, Republica Franceză ocupă teritoriul comitatului, acesta încetându-și existența în 1795. Teritoriul este organizat sub forma unui departament, numit Jemmapes în onoarea unei victorii a armatei franceze.
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
(n. 1914, Vintere, comitatul Bihor - d. 28 iunie 1978, Oradea), a fost episcop român unit (greco-catolic) de Oradea. s-a născut în anul 1914, în localitatea Vintere, aflată pe atunci în comitatul Bihor, plasa Ceica. Iuliu Hirțea și-a făcut "studiile elementare " în satul
Iuliu Hirțea () [Corola-website/Science/314992_a_316321]
-
(n. 1914, Vintere, comitatul Bihor - d. 28 iunie 1978, Oradea), a fost episcop român unit (greco-catolic) de Oradea. s-a născut în anul 1914, în localitatea Vintere, aflată pe atunci în comitatul Bihor, plasa Ceica. Iuliu Hirțea și-a făcut "studiile elementare " în satul natal, Vintere, apoi cele liceale, la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș". După liceu, a studiat "teologia" și "filosofia" la "Institutul „De Propaganda Fide” de la Roma", și a obținut
Iuliu Hirțea () [Corola-website/Science/314992_a_316321]